Lecția 8. Isus și Avraam

Verset de memorat: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat.” (Ioan 8:56) 

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului Hristos, pp. 269–271, 330–332 (cap. În zilele din urmă; cap. Talanții: Alți talanți); Experiențe și Viziuni, pp. 149–153 (Planul de mântuire). 

„[Avraam] a înălțat cea mai arzătoare rugăciune, cerând ca, înainte de a muri, să poată vedea pe Mesia. Și L-a văzut pe Hristos.”— Hristos Lumina Lumii, p. 468 (cap. 51: „Lumina lumii”).

DUMINICĂ, 18 MAI

1. FIII LUI AVRAAM

a. Ce pretenție repetau fariseii continuu? Ioan 8:33, 39 p.p. Totuși, ce dovedește o astfel de afiliere? Ioan 8:39 u.p., 56; Romani 9:6–8. 

Ioan 8:33, 39 p.p.: „ Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi!”?” 39„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” . 

Ioan 8:39 u.p, 56: „Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam... 56Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.” 

Romani 9:6-8: „Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel; şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele.” Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.” 

„Fariseii declaraseră că ei sunt copiii lui Avraam. Isus le-a spus că această pretenție putea fi susținută numai făcând lucrările lui Avraam. Adevărații copii ai lui Avraam aveau să trăiască la fel ca el, o viață de ascultare de Dumnezeu. Ei n-ar fi căutat să-L omoare pe Acela care rostea adevărul dat de Dumnezeu. Complotând împotriva lui Hristos, rabinii nu făceau faptele lui Avraam. Simpla descendență din Avraam nu avea nicio valoare. Fără o legătură spirituală cu el, care s-ar fi descoperit în manifestarea aceluiași spirit și săvârșirea acelorași fapte, ei nu erau copiii lui.

 Principiul acesta rămâne valabil și într-o problemă care a agitat multă vreme lumea creștină — problema succesiunii apostolice. Descendența din Avraam era dovedită nu prin nume și legături de rudenie, ci prin asemănarea în caracter. Tot astfel și succesiunea apostolică se întemeiază nu pe transmiterea autorității ecleziastice, ci pe înrudirea spirituală. O viață condusă de spiritul apostolilor, de spiritul, credința și învățătura adevărului predicat de ei — aceasta este dovada adevărată a succesiunii apostolice. Aceasta este ceea ce face din oameni urmași ai primilor învățători ai Evangheliei.” – Hristos Lumina Lumii, pp. 466, 467 (cap. 51: „Lumina lumii”). 

LUNI, 19 MAI 

2. NU CE SE LĂUDAU A FI 

a. Deși evreii erau descendenți naturali ai lui Avraam, ai cărui fii au devenit ei, de fapt, atunci când L-au respins pe Hristos? Ioan 8:41–44. 

Ioan 8:41-44: „Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” 

„Isus a tăgăduit că iudeii erau fiii lui Avraam. El a zis: „Voi faceți faptele tatălui vostru”. Batjocoritori, ei au răspuns: „Noi nu suntem copii născuți din desfrânare; avem un singur Tată, pe Dumnezeu” (Ioan 8:41). Cuvintele acestea, ca aluzie la împrejurările nașterii Sale, intenționau să fie ca un atac împotriva lui Hristos în fața acelora care începuseră să creadă în El. Isus nu a luat seama la această insinuare josnică și a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu” (Ioan 8:42). 

Faptele dovedeau legătura lor cu acela care era un mincinos și un ucigaș. „Voi aveți de tată pe diavolul”, le-a zis Isus, „și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr... Pentru că spun adevărul, nu Mă credeți”. (Ioan 8:44, 45). Faptul că Isus spunea adevărul, și îl spunea cu atâta siguranță, era motivul pentru care El nu era primit de conducătorii iudeilor. Adevărul era acela care îi ofensa pe acești oameni plini de îndreptățire de sine. Adevărul demasca falsitatea rătăcirii, condamna învățătura și practicile lor și era rău primit. Mai bine închideau ochii față de adevăr decât să se umilească și să-și mărturisească rătăcirea. Nu iubeau adevărul. Nu-l doreau, cu toate că era adevăr.”— Hristos Lumina Lumii, p. 467 (cap. 51: „Lumina lumii”).

b. Ce ne face pe noi copii ai lui Avraam – și cum au arătat conducătorii iudei că ei nu erau cu adevărat copii ai lui Avraam? Galateni 3:6–9; Ioan 8:40. 

Galateni 3:6-9: „Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.” Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.” 

Ioan 8:40: „Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut.” 

„‘Căci voi nu ați primit duhul de robie ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: Ava! adică Tată!” (Romani 8:15). Spiritul de robie este creat prin căutarea de a trăi în conformitate cu religia legală, prin străduința de a îndeplini pretențiile legii cu propriile noastre puteri. Există speranță pentru noi doar atunci când intrăm sub legământul avraamic, care este legământul harului prin credința în Hristos Isus. Evanghelia propovăduită lui Avraam, prin care el avea speranță, a fost aceeași evanghelie care ni se propovăduiește astăzi, prin care noi avem speranță. Avraam s-a uitat la Isus, care este și Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.” —The Youth’s Instructor, 22 septembrie 1892. 

MARȚI, 20 MAI 

3. CARACTERUL LUI HRISTOS 

a. Cărei întrebări nu au putut răspunde vrăjmașii lui Isus cu privire la caracterul Său nepătat? Ioan 8:46 p.p. 

Ioan 8:46 p.p.: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” 

„În viața Sa pe pământ, Hristos a dezvoltat un caracter perfect, El a ascultat perfect de poruncile Tatălui Său. Venind în lume în formă umană, devenind supus legii, dezvăluind oamenilor că El le-a purtat boala, întristarea, vina lor, El nu a devenit păcătos. În fața fariseilor, El a putut spune: „Cine dintre voi Mă poate dovedi că am păcat?” Nu s-a găsit nicio pată de păcat asupra Lui. El a stat înaintea lumii, Mielul fără pată al lui Dumnezeu.”— Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 25. 

„Isus a trăit legea în fața cerului, în fața lumilor necăzute și în fața oamenilor păcătoși. Înaintea îngerilor, a oamenilor și a demonilor, El rostise, fără să poată fi contrazis, cuvinte care de pe orice alte buze ar fi fost o hulă: „Totdeauna fac ce-I este plăcut”. — Hristos Lumina Lumii, pp. 467, 468 (cap. 51: „Lumina lumii”).

b. În afară de ceea ce a spus Isus ca Fiul omului, ce declară Scriptura despre caracterul lui Hristos? Evrei 4:15; 1 Petru 1:18, 19. 

Evrei 4:15: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” 

1 Petru 1:18, 19: „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” 

„Credința oamenilor în Hristos ca Mesia nu trebuia să se sprijine pe dovezile vederii și ei să creadă în El datorită atracțiilor Sale personale, ci datorită excelenței caracterului găsită în El, care nu fusese niciodată găsită și nici nu putea fi găsită în altcineva.” – The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 7, p. 904. 

c. Cum suntem noi atinși de viața lui Isus? Filipeni 2:6–8. 

Filipeni 2:6-8: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” 

„Nu a pășit Exemplul nostru pe o cale grea, de abnegație, de sacrificiu de sine și de umilință, pentru a ne salva? În lucrarea Sa, El S-a confruntat cu dificultăți, a trecut prin dezamăgiri și a îndurat rușinea și suferința pentru a ne mântui. Și noi să refuzăm să urmăm calea pe care ne-a arătat-o Împăratul slavei? Să ne plângem de dificultățile drumului și de încercările cu care ne confruntăm în lucrarea de a învinge pentru noi, în locul nostru, când ne amintim de suferințele Mântuitorului?” – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 371 (Umilirea lui Hristos). 

MIERCURI, 21 MAI 

4. CARACTERUL URMAȘILOR LUI HRISTOS 

a. Care este scopul tuturor urmașilor lui Hristos? 1 Petru 1:13–16. 

1 Petru 1:13-16: „De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. 

„Lucrarea noastră este să ne străduim să atingem în sfera noastră de acțiune perfecțiunea pe care Hristos a atins-o în viața Sa pe pământ în fiecare fază a caracterului.” – That I May Know Him, p. 130.

b. Cum putem ajunge această țintă? Evrei 12:1–4; Galateni 5:6 u.p.; Filipeni 3:12–15; 4:13. 

Evrei 12:1-4: „Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.” 

Galateni 5:6 u.p. „... ci credinţa care lucrează prin dragoste.” 

Filipeni 3:12-15: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.” 

Filipeni 4:13: „Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” 

„Cum putem ajunge la perfecțiunea specificată de Domnul și Salvatorul nostru Isus Hristos – Marele nostru Învățător? Putem să îndeplinim cerința Lui și să ajungem la un standard atât de înalt? Putem, altfel Hristos nu ne-ar fi poruncit să facem acest lucru. El este dreptatea noastră. În umanitatea Sa, El a mers înaintea noastră și a lucrat pentru noi perfecțiunea caracterului. Trebuie să avem credința în Acela care lucrează prin iubire și purifică sufletul. Perfecțiunea caracterului se bazează pe ceea ce este Hristos pentru noi. Dacă depindem constant de meritele Mântuitorului nostru și mergem pe urmele Lui, vom fi ca El, curați și neîntinați.” – Ibid. 

c. Cum putem noi să devenim puri și fără cusur înaintea lui Dumnezeu? Romani 5:18–20; Evrei 10:14. 

Romani 5:18-20: „…Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.”

Evrei 10:14: „Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” 

„Domnul Hristos îi iartă numai pe cei ce se pocăiesc, dar pe aceia pe care îi iartă îi face mai întâi să se pocăiască.” – Solii Alese, vol. 1, pp. 393, 394 (Ro, p. 193: Neprihănirea atribuită). 

„Cel păcătos trebuie să privească fără încetare la Golgota și, cu credința simplă a unui copilaș, trebuie să își găsească liniștea în meritele lui Hristos, primind neprihănirea Sa și crezând în harul Său. … 

Ce dragoste este aceasta — ce dragoste minunată și de nepătruns — care L-a determinat pe Hristos să moară pentru noi, pe când eram încă niște păcătoși! Ce pierdere mare este pentru sufletul care înțelege cerințele serioase ale Legii, și totuși nu reușește să înțeleagă harul lui Hristos, care face mult mai mult!” – Ibid., p. 384 (Ro, p. 189, Hristos, centrul soliei). 

JOI, 22 MAI 

5. CARACTERUL NOSTRU DEVINE CA AL LUI

a. Cum este făcută sigură chemarea și alegerea noastră? 2 Petru 1:4–11; Apocalipsa 19:8. 

2 Petru 1:4-11: „Prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” 

Apocalipsa 19:8: „Și i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)” 

„Dumnezeu cere acum același lucru pe care i l-a cerut lui Adam, o ascultare desăvârșită, o neprihănire deplină, fără nicio pată, fără niciun cusur înaintea ochilor Săi. Dumnezeu să ne ajute să împlinim tot ce este cerut de Legea Sa. Nu putem să facem lucrul acesta fără acea credință care aduce neprihănirea lui Hristos în practica vieții de zi cu zi.”— Solii Alese, vol. 2, p. 381 (ro, p. 220: Îmbrăcați în neprihănirea lui Hristos). 

„Atâta timp cât domnește Satan, avem de supus eul și de învins păcate obișnuite; atâta timp cât va dăinui viața, nu va fi loc de oprire și nici punct pe care, atingându-l, să spunem: Am atins desăvârșirea. Sfințirea este rezultatul ascultării unei vieți întregi.”— Istoria Faptelor Apostolilor, pp. 560, 561 (cap. 55: Schimbat prin har). 

„Trebuie să realizăm că, prin credința în El, este privilegiul nostru să fim părtași naturii divine și astfel să scăpăm de corupția care este în lume prin poftă. Atunci suntem curățați de orice păcat, de toate defectele de caracter. Nu trebuie să păstrăm nici o singură tendință păcătoasă… 

Pe măsură ce devenim părtași naturii divine, tendințele ereditare și cultivate spre rău sunt îndepărtate din caracter și suntem făcuți o putere vie pentru bine. Aflând mereu despre Învățătorul divin, împărtășindu-ne zilnic cu natura Lui, cooperăm cu Dumnezeu pentru a învinge ispitele lui Satan. Dumnezeu lucrează și omul lucrează, pentru ca omul să fie una cu Hristos, așa cum Hristos este una cu Dumnezeu. … 

Dumnezeu este Cel care ne dă puterea de a birui. Cei care aud vocea Lui și ascultă de poruncile Lui sunt făcuți capabili să formeze caractere drepte.” —The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 7, p. 943.

VINERI, 23 MAI

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce nu puteau fariseii să pretindă viața veșnică pe baza descendenței lor de sânge - și nici vreunul din zilele noastre să aibă încredere în descendență sau ADN ca semn al mântuirii?

2. Explicați caracteristicile adevăraților copii ai lui Avraam.

3. Ce a putut să declare Hristor cu privire la caracterul Său?

4. Ce scop este pus în fața fiecărui creștin?

5. Cum putem fi găsiți perfecți și fără vină înaintea lui Dumnezeu?