Lecția 7. Lăsându-i în urmă pe idolatri

„Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și de care se temea Isaac n-ar fi fost cu mine, cu siguranță că m-ai fi trimis acum cu mâinile goale.” (Geneza 31:42).

„Domnul a avut milă de Iacov și când Laban era pe punctul de a-l ajunge, i-a dat un vis să nu vorbească bine sau rău cu Iacov. Adică să nu-l oblige să se întoarcă sau să-l implore prin ademeniri măgulitoare.” – Istoria mântuirii, p. 91 (cap. Întoarcerea în Canaan).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 193-196 (cap. 18: Noaptea luptei).

Duminică 9 august

1. ÎNCERCÂND SĂ PLECE DE LA LABAN

a. În ce mod s-a simțit Iacov obligat să plece din Padan-Aram și

care a fost reacția lui Laban? Geneza 31:20-23.

Geneza 31:20-23: „Și Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de

fuga sa. A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul (Eufrat) şi s-a îndreptat

spre muntele Galaad. A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.

Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele

Galaad.”

„Turmele și cirezile au fost adunate în grabă și trimise înainte, și, cu

soțiile, copiii și servii săi, Iacov a trecut Eufratul, grăbindu-se spre Galaad,

la granița cu Canaanul. După trei zile, Laban a aflat de fuga lor și a pornit în

urmărire, ajungându-i în cea de-a șaptea zi a călătoriei lor. El era înfierbântat

de mânie și pornit să-i oblige să se întoarcă, ceea ce nu se îndoia că putea

să facă, întrucât ceata lui era mult mai puternică.” – Patriarhi și profeți, p. 193

(cap. 17: Fuga și exilul lui Iacov).

b. Ce l-a reținut pe Laban să-i facă rău lui Iacov – și totuși, ca un

închinător la idoli, pe ce a pus el accentul când s-au întâlnit?

Geneza 31:24-30.

52 Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2020

Geneza 31:24-30: „Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul,

şi i-a zis: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!” Laban a ajuns, dar, pe Iacov.

Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui pe

muntele Galaad. Atunci, Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat

şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia? Pentru ce ai fugit pe ascuns,

m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al

cântecelor, în sunet de timpane şi alăută. Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut

nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat. Mâna mea este destul de tare ca să vă fac

rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: ‘Fereşte-te să spui o

vorbă rea lui Iacov!’ Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după

casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?”

„Că [Laban] nu și-a adus la îndeplinire scopul său ostil s-a datorat faptului

că Dumnezeu Însuși S-a interpus pentru protecția servului Său...

Laban... l-a tratat mereu pe Iacov cu viclenie și asprime, dar acum, cu

prefăcătoria-i caracteristică, îi reproșa plecarea în secret.” – Ibid.

Luni 10 august

2. ÎNVĂȚÂND ASIGURAREA FAMILIEI

a. De ce putem fi încurajați de ura lui Iacov față de idolatrie și cum

putem fi avertizați prin faptul că păcatul ascuns al Rahelei ar fi

afectat cu siguranță întreaga familie? Geneza 31:31-35; Proverbele

15:3.

Geneza 31:31-35: „Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era

frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. Dar să piară acela la

care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine

din ale tale, şi ia-ţi-l.” Iacov nu ştia că Rahela îi furase. Laban a intrat în cortul lui

Iacov, în cortul Leei, în cortul celor două roabe şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul

Leei şi a intrat în cortul Rahelei. Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei

şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. Ea a zis tatălui

său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta, căci mi-a venit

rânduiala femeilor.” A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.”

Proverbe 15:3: „Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.”

„Chiar spiritul idolatriei păgâne este copt astăzi, deși sub influența

științei și educației și-a asumat o formă mai rafinată și mai atractivă. Fiecare

zi adaugă dovezi dureroase că încrederea în cuvântul sigur al profeției scaLecţii

biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2020 53

de repede și că în locul său superstiția și vrăjitoria satanică pun stăpânire

pe mințile oamenilor. Toți acei care nu cercetează Scripturile cu seriozitate

și care nu-și supun fiecare dorință și fiecare scop al vieții acelui test care

nu greșește, toți acei care nu-L caută pe Dumnezeu în rugăciune pentru o

cunoaștere a voii Sale se vor abate cu siguranță de la calea cea dreaptă și

vor cădea în amăgirea Satanei.” – Testimonies, vol. 5, p. 192 (cap. Să consultăm

pe medicii spiritiști?).

„Nu faceți nimic în fața străinilor, ceea ce nu ați face înaintea tatălui și a

mamei voastre, sau ce v-ar fi rușine să faceți înaintea lui Hristos și a sfinților

îngeri...

Păziți-vă, pentru că nu puteți face nimic care să nu fie deschis înaintea

ochilor îngerilor și ai lui Dumnezeu. Nu puteți face o lucrarea rea fără ca alții

să nu fie afectați de ea. În timp ce cursul de acțiune descoperă ce fel de material

e folosit la clădirea caracterului vostru, are o influență puternică asupra

altora.” – Ibid., pp. 398, 399. (cap. Importanța lucrării de colportaj).

b. Cum a rezumat Iacov viața sa înaintea lui Laban cel egoist – și

care a fost singurul răspuns pe care l-a putut da Laban? Geneza

31:36-42, 44, 48-50.

Geneza 31:36-42, 44, 48-50: „Iacov s-a mâniat şi a certat pe Laban. A luat din nou

cuvântul şi i-a zis: „Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti

cu atâta înverşunare? Mi-ai scormonit toate lucrurile şi ce ai găsit din lucrurile

din casa ta? Scoate-le aici, înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între

noi amândoi! Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit

şi n-am mâncat berbeci din turma ta. Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare: eu

însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se

fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi

fugea somnul de pe ochi. Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit paisprezece

ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai

schimbat simbria. Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul

lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile

goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele şi ieri noapte

a rostit judecata... (44) Vino să facem amândoi un legământ, şi legământul acesta

să slujească de mărturie între mine şi tine!” (48-50) Laban a zis: „Movila aceasta să

slujească azi de mărturie între mine şi tine!” De aceea i-au pus numele Galed. Se mai

numeşte şi Miţpa (Veghere), pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea

şi asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul. Dacă vei asupri pe fetele

mele şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un

om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.”

54 Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2020

„Laban nu putea tăgădui faptele prezentate și acum a propus să intre

într-un legământ de pace.” – Patriarhi și profeți, pp. 193, 194 (cap. 17).

„Laban a înțeles răul poligamiei, deși doar în urma planurilor lui își luase

Iacov două neveste. El știa prea bine că gelozia dintre Lea și Rahela le-a

determinat să-și dea slujnicele lui Iacov, ceea ce a adus confuzie în relația

de familie și a sporit nefericirea fiicelor sale. Și acum, când fiicele sale călătoreau

la o distanță îndepărtată de el și interesele lor urmau să fie cu totul

separate de ale sale, el avea să le păzească pe cât de mult posibil fericirea lor.

Laban nu voia ca Iacov să aducă și mai mare nefericire asupra lui și asupra

Rahelei și a Leei, luându-și alte neveste.” – Spiritual Gifts, vol. 3, p. 126.

Marți 11 august

3. CONFRUNTÂNDU-SE CU URMĂTORUL PAS

a. Cum și-a încheiat Iacov experiența în Padan-Aram? Geneza

31:51-55.

Geneza 31:51-55: „Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta

pe care l-am ridicat între mine şi tine. Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul

acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu

vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.

Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.”

Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac. Iacov a adus o jertfă pe munte şi a

poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat şi au rămas toată noaptea pe munte.

Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele şi i-a binecuvântat.

Apoi a plecat şi s-a întors la locuinţa lui.”

„Pentru a confirma legământul, părțile au organizat o petrecere. Noaptea

a fost petrecută în comuniune amicală și, în zorii zilei, Laban și ceata lui

au plecat. Odată cu această despărțire a încetat orice urmă de legătură între

copiii lui Avraam și locuitorii Mesopotamiei.” – Patriarhi și profeți, p. 194 (cap.

17: Fuga și exilul lui Iacov).

b. Ce este încurajator cu privire la binecuvântarea binevenită,

care a venit asupra lui Iacov, când și-a început călătoria spre

patria lui? Geneza 32:1,2.

Geneza 32:1, 2: „Iacov şi-a văzut de drum şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.

Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus

locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită).”

Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2020 55

„Deși Iacov părăsise Padan-Aram în ascultare de îndrumarea divină, nu

fără multe temeri a pășit din nou pe calea pe care călcase ca un fugar cu douăzeci

de ani înainte. Păcatul său în amăgirea tatălui său a fost continuu înaintea

lui. El știa că exilul său îndelungat a fost rezultatul direct al păcatului

și s-a gândit la aceste lucruri zi și noapte, ocările conștiinței care-l învinuia

făcându-i călătoria foarte tristă...

În timp ce se apropia de finalul călătoriei, gândul la Iacov i-a adus multe

presimțiri întunecate. După fuga lui Iacov, Esau s-a considerat unicul

moștenitor al averii tatălui. Vestea întoarcerii lui Iacov avea să îl facă să se

teamă că venea să-și pretindă moștenirea. Esau putea să-i facă acum mult rău

fratelui său, dacă ar fi dorit aceasta și ar fi putut să fie determinat la violență

față de el, nu doar din dorința de răzbunare, ci și pentru a-și asigura posesia

netulburată a bogăției pe care atât de multă vreme a considerat-o ca fiind a sa.

Din nou, Domnul i-a oferit lui Iacov un semn al grijii divine. În timp ce

călătorea spre sud de la Muntele Galadului, două oști de îngeri cerești păreau

să-l înconjoare pe dinapoi și pe dinainte, înaintând împreună cu grupa

lui, ca și pentru protecția lor. Iacov și-a amintit viziunea de la Betel dată cu

atât de mult înainte și inima lui împovărată s-a ușurat în fața dovezilor că

solii divini, care-i aduseseră speranță și curaj la fuga lui din Canaan urmau

să fie păzitorii întoarcerii lui. Și el a zis: „Acesta este Dumnezeul oștirilor: și

el a pus numele locului aceluia Mahanaim – ‚două oștiri sau tabere’” – Ibid.,

p. 195 (cap. 18: Noaptea luptei).

Miercuri 12 august

4. MOTIV DE ÎNGRIJORARE

a. Ce măsură înțeleaptă a luat Iacov pentru siguranța lui? Geneza

32:3-5.

Geneza 32:3-5: „Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir,

în ţinutul lui Edom. El le-a dat porunca următoare: „Iată ce să spuneţi domnului

meu Esau: ‘Aşa vorbeşte robul tău Iacov: «Am locuit la Laban şi am rămas la el

până acum; am boi, măgari, oi, robi şi roabe şi trimit să dea de ştire lucrul acesta

domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.»’”

„Iacov a simțit că avea ceva de făcut în vederea propriei siguranțe. El a

trimis de asemenea soli cu salutări conciliatoare fratelui său. El i-a instruit

cu privire la cuvintele exacte pe care trebuia să le adreseze lui Esau. Fusese

prezis înainte de nașterea celor doi frați că cel mai mare avea să-i slujească

celui mai tânăr, și, pentru ca amintirea acesteia să nu fie o pricină de amă56

Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2020

răciune, Iacov le-a spus servilor că erau trimiși la ‚domnul meu Esau’; când

aveau să fie aduși înaintea lui, ei trebuia să facă referire la stăpânul lor ca

‚servul tău Iacov;’ și să îndepărteze teama că el s-ar fi întors, ca un călător

lipsit, pentru a pretinde moștenirea părintească, Iacov a avut grijă să afirme

în mesajul său: ‚Am boi și măgari, turme, robi și roabe: și am trimis să-i

spun domnului meu, ca să găsesc har înaintea ta’ [Geneza 32:5].” – Patriarhi

și profeți, pg 195, 196 (cap. 18: Noaptea luptei).

„Iacov nu a pretins proeminența pentru sine, ci foarte politicos s-a

adresat fratelui său ca fiind superior al lui, sperând ca astfel să-i potolească

mânia pe care o stârnise purtarea sa din trecut.” – The Signs of the Times, 20

noiembrie, 1879.

b. În ciuda tactului lui Iacov, cum au răspuns solii? Geneza 32:6.

Geneza 32:6: „Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău

Esau, şi el vine înaintea ta cu patru sute de oameni.”

„Servii s-au întors cu vestea că Esau se apropia cu patru sute de bărbați

și că nu fusese trimis niciun răspuns soliei sale prietenești.” – Patriarhi și

profeți, p. 196 (cap. 18: Noaptea luptei).

c. Descrieți situația lui Iacov în acest punct. Geneza 32:7,8.

Geneza 32:7, 8: „Iacov s-a înspăimântat foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit

în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele şi a zis:

„Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne va

putea să scape.”

„[Iacov] nu se putea întoarce, și se temea să înainteze. Grupa sa, neînarmată

și lipsită de apărare, era cu totul nepregătită pentru o confruntare

ostilă. În consecință, i-a împărțit în două cete, astfel încât dacă una avea să

fie atacată, cealaltă să poată avea ocazia de a scăpa.” – Ibid.

Joi 13 august

5. CEL VINOVAT AVÂND NEVOIE DE SPERANȚĂ

a. Asemenea lui Iov, prin ce experiență trecea Iacov acum? Iov 7:6, 20.

Iov 7:6, 20: „Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am

nicio nădejde! ... (20) Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentru

ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?”

Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2020 57

„Era într-o zonă singuratică și muntoasă, care era bântuită de fiare sălbatice

și cu locuri în care pândeau tâlhari și criminali. Singur și lipsit de protecție, Iacov

s-a plecat la pământ în profund chin sufletesc. Era miezul nopții. Tot ce-i făcea

viața dragă era în depărtare, expus pericolului și morții. Iar cel mai amar dintre

toate era gândul că propriul său păcat era acela care aduse acest pericol asupra

celor nevinovați.” – Patriarhi și profeți, pp. 196, 197 (cap. 18: Noaptea luptei).

b. Descrieți starea naturală a fiecăruia dintre noi și explicați singura

noastră speranță. Isaia 1:5, 6, 18-20.

Isaia 1:5, 6, 18-20: „Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în

ce mai rău? Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte! Din tălpi până-n

creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate

cu untdelemn”... (18-20) Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele

voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se

vor face ca lâna. De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; dar

de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.”

„Din fire suntem înstrăinați de Dumnezeu. Duhul Sfânt descrie starea

noastră în cuvinte ca acestea: ‚Morți în fărădelegi și păcate;’ ‚tot capul este

bolnav și toată inima slăbită,’ ‚nu a mai rămas nimic sănătos în ea.’ Noi suntem

ținuți strâns în cursa lui Satan, ‚ținuți captivi de către el după voia sa.’

(Efeseni 2:1; Isaia 1:5,6; 2 Timotei 2:6). Dumnezeu dorește să ne vindece,

să ne elibereze. Dar întrucât aceasta pretinde o transformare completă, o

reînnoire a întregii noastre naturi, trebuie să ne predăm Lui cu totul.

Lupta împotriva eului este cea mai mare luptă care a fost luptată vreodată.

Cedarea eului, predarea întregii voințe lui Dumnezeu, presupune o

luptă; dar sufletul trebuie să se supună lui Dumnezeu înainte să poată fi

reînnoit în sfințenie.” – Calea către Hristos, p. 43 (cap. 5: Consacrarea).

Vineri 14 august

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Indiferent de cuvintele sale, de ce era Laban de fapt supărat de plecarea

lui Iacov?

2. Ce obiceiuri rele învățase Rahela evident de la tatăl ei?

3. Cum l-a mângâiat Domnul pe Iacov în ceasul stresant al plecării?

4. De ce schimbare de atitudine a înțeles Iacov că avea nevoie în abordarea

lui Esau?

5. Când problemele sunt însoțite de mustrări de conștiință, unde e

singurul loc în care putem căuta ajutor?__