Lecția 10. Biruind problemele noastre de atitudineii

Text de memorat: „Supuneți-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7).

„Dragostea pentru adevărul pur, sfințitor, dragostea pentru scumpul Răscumpărător, va lumina efortul de a birui.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 38 (cap. 4, Îngăduirea apetitului).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 39-47 (cap. 4, Prietenia strânsă cu cei lumești).

Duminică 1 decembrie

1. ECHITABIL ÎN MOD NEEGOIST

a. Numiți ultimele două calități menționate în lista înțelepciunii care vine din cer. Iacov 3:17 (ultima parte).

Iacov 3:17 u.p.: „Înțelepciunea care vine de sus este... fără părtinire, nefățarnică.”

„Apostolul Iuda spune: ‚De unii fie-vă milă, făcând o diferență’ (engl. KJV). Această diferență nu trebuie să fie exercitată într-un spirit de favoritism. Nu trebuie acordată nicio aprobare unui spirit care implică ‚Dacă mă favorizezi, te voi favoriza.’ Aceasta este politică nesfințită, lumească, ce îi displace lui Dumnezeu. Înseamnă a acorda favoruri și admirație de dragul câștigului. Înseamnă a arăta parțialitate față de unii anumiți, așteptând să îți asiguri avantaje prin ei. Înseamnă a căuta bunăvoința lor prin indulgență, ca să putem avea o apreciere mai mare decât alții care sunt la fel de demni ca noi înșine.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 221, 222 (cap. 20, Nevoia de armonie).

„Dumnezeu nu este mulțumit cu lucrarea indolentă care se face în biserici. El așteaptă ca slujitorii Săi să fie sinceri și credincioși în a da mustrare și corecție. Ei trebuie să elimine răul după regula pe care a dat-o Dumnezeu în Cuvântul Său, nu după propriile lor idei și impulsuri. Nu trebuie folosit niciun mijloc aspru, nu trebuie făcută nicio lucrare nedreaptă, pripită, impulsivă. Eforturile făcute pentru a curăți biserica de necurăție morală trebuie făcute în modul lui Dumnezeu. Nu trebuie să existe nicio parțialitate, nicio ipocrizie. Nu trebuie să existe favoriți, ale căror păcate sunt considerate mai puțin păcătoase decât ale altora. O, cât de mult avem toți nevoie de botezul Duhului Sfânt. Atunci vom lucra întotdeauna cu gândul lui Hristos, cu amabilitate, compasiune și simpatie, arătând dragoste pentru păcătos, în timp ce urâm păcatul cu o ură perfectă.” — The Ellen G. White 1888 Materials, p. 144.

Luni 2 decembrie

2. REPREZENTÂNDU-L CORECT PE HRISTOS

a. Doar cum poate fi reprezentat Hristos în mod corect în vorbirea noastră? Iacov 3:18.

Iacov 3:18: „Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.”

„Este posibil să Îl mărturisim pe Hristos cu buzele noastre, totuși să Îl tăgăduim prin faptele noastre. Darurile Duhului, manifestate în viață, sunt o mărturisire despre El. Dacă am părăsit totul pentru Hristos, viețile noastre vor fi umile, conversația noastră va fi cerească, comportamentul nostru, ireproșabil. Influența puternică, purificatoare a adevărului în suflet, și caracterul lui Hristos exemplificat în viață sunt o mărturie despre El. Dacă cuvintele vieții veșnice sunt semănate în inimile noastre, roada este neprihănire și pace. Putem să Îl tăgăduim pe Hristos în viața noastră prin îngăduirea dragostei de comoditate sau a dragostei de sine, prin glume și vorbiri ușuratice, și prin căutarea onoarei lumii.   Putem să Îl tăgăduim în înfățișarea noastră exterioară prin conformare cu lumea, printr-o înfățișare mândră sau prin îmbrăcăminte costisitoare. Doar prin veghere constantă și rugăciune perseverentă, aproape neîncetată, vom fi capabili să manifestăm în viața noastră caracterul lui Hristos, sau influența sfințitoare a adevărului. Mulți Îl alungă pe Hristos din familiile lor printr-un spirit nerăbdător, pătimaș. Aceștia au ceva de biruit în această privință.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 303, 304 (cap. 62, Religia în familie).

b. Ce tendințe umane comune, care răbufnesc în viața zilnică, trebuie cu adevărat să fie biruite — și de ce? Iacov 4:1-3.

Iacov 4:1-3: „De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiți, și nu aveți; ucideți, pizmuiți, și nu izbutiți să căpătați; vă certați și vă luptați, și nu aveți, pentru că nu cereți. Sau cereți, și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.”

„Este un lucru trist să fim nemulțumiți de locul în care ne aflăm sau de circumstanțele care ne-au pus acolo unde datoriile par umile și neimportante. Datoriile private și umile îți sunt neplăcute; ești neliniștit, agitat și nemulțumit. Toate acestea izvorăsc din egoism…

Acei pretins-creștini care se tânguiesc și se plâng în mod constant, și care par să creadă că fericirea și o înfățișare veselă sunt păcat, nu au religia autentică.” — Ibid., vol. 3, p. 334 (cap. 30, Visările de ziua).

„Dacă aș mânca din când în când o cantitate dublă pentru că are gust bun, cum aș putea să mă plec și să Îi cer lui Dumnezeu ajutor în lucrarea mea de a scrie, când eu nu aș putea obține o idee din cauza lăcomiei mele? Cum aș putea să Îi cer lui Dumnezeu să se îngrijească de acea povară nerezonabilă care e asupra stomacului meu? Aceasta ar însemna să Îl dezonorez. Ar însemna să cer pentru a consuma pe pofta mea. Dar eu mănânc ceea ce cred că este corect, și atunci pot să Îi cer să îmi dea tărie pentru a îndeplini lucrarea pe care mi-a dat-o El să o fac.” — Ibid, p. 373, 374 (cap. 30, Visările de ziua).

Când religia lui Hristos domnește în inimă, conștiința aprobă, și pacea și fericirea domnesc; se poate ca împrejur să fie nedumerire și probleme, totuși în suflet este lumină.” — Ibid., vol. 4, p. 47 (cap. 5, Alegând comoara pământească).

Marți 3 decembrie

3. SCĂPÂND DE CURSELE COMUNE

a. Ce principiu cheie este vital în legătura reală cu Hristos, în contrast cu o simplă credință superficială, cu numele? Iacov 4:4.

Iacov 4:4: „Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.”

„Cei care își încep credința creștină fiind cu inima împărțită, vor fi în cele din urmă găsiți înrolați de partea vrăjmașului, oricare ar fi fost intențiile lor inițiale. Și a fi un apostat, un trădător al cauzei lui Dumnezeu, este mai grav decât moartea; pentru că înseamnă pierderea vieții eterne.

Bărbații și femeile cu mintea împărțită sunt cei mai buni aliați ai lui Satan. Indiferent ce opinie favorabilă ar putea avea despre ei înșiși, ei sunt prefăcuți. Toți cei care sunt loiali lui Dumnezeu și adevărului trebuie să stea fermi pentru ceea ce e drept fiindcă e drept. A te înjuga cu cei care sunt neconsacrați, și totuși a fi loial adevărului, este pur și simplu imposibil. Nu ne putem uni cu cei care își slujesc lor înșiși, care lucrează după planuri lumești, și totuși să nu ne pierdem legătura cu Sfătuitorul ceresc. Putem să evadăm din cursa vrăjmașului, dar vom fi zdrobiți și răniți, și experiența noastră este pipernicită.” — The Review and Herald, 19 aprilie 1898.

b. De ce trebuie să dezrădăcinăm cu fermitate absolut fiecare tendință spre invidie? Iacov 4:5, 6.

Iacov 4:5, 6: „Credeți că degeaba vorbește Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.”

„Un mare defect în caracterul lui Saul a fost dragostea sa de aprobare. Această trăsătură avusese o influență controlatoare asupra acțiunilor și gândurilor sale; totul era marcat de dorința sa după laudă și înălțare de sine. Standardul său de bine și rău era standardul jos al aplauzelor populare. Niciun om care trăiește pentru a plăcea oamenilor și nu caută mai întâi aprobarea lui Dumnezeu, nu este în siguranță.” — Patriarhi și profeți, p. 650 (cap. 64, David, fugar).

„Invidia a fost cea care l-a făcut nefericit pe Saul și care l-a pus în pericol pe umilul supus al tronului său. Cât rău inexprimabil a produs această trăsătură rea de caracter în lumea noastră! În inima lui Saul a existat aceeași vrăjmășie care a mânat inima lui Cain împotriva fratelui său Abel, pentru că faptele lui Abel erau neprihănite, și Dumnezeu l-a onorat, iar propriile sale fapte erau rele, și Domnul nu putea să îl binecuvânteze. Invidia este copilul mândriei, și dacă este nutrită în inimă, ea va conduce la ură, și în cele din urmă la răzbunare și crimă.” — Ibid., p. 651 (cap. 64, David, fugar).

„Supunerea, dragostea și recunoștința față de Dumnezeu mențin raza de soare în inimă, oricât de întunecată ar putea fi ziua. Tăgăduirea de sine și crucea lui Hristos sunt înaintea voastră. Veți ridica voi crucea?” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 47 (cap. 5, Alegând comoara pământească).

Miercuri 4 decembrie

4. CONCENTRARE ȘI SUPUNERE

a. Ce factor esențial ne oferă victorie reală, de durată, în Hristos? Iacov 4:7.

Iacov 4:7: „Supuneți-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.”

Unii simt nevoia lor de ispășire, și odată cu recunoașterea acestei nevoi și a dorinței după o schimbare a inimii, începe o luptă. A renunța la propria lor dorință, poate chiar la obiectul ales al afecțiunii sau interesului lor, cere un efort, în fața căruia mulți ezită și se clatină și se dau înapoi. Cu toate acestea, bătălia aceasta trebuie dată de fiecare inimă care este cu adevărat convertită. Trebuie să luptăm împotriva ispitelor din afară și dinăuntru. Trebuie să câștigăm victoria asupra eului, răstignind afecțiunile și poftele noastre; și atunci începe unirea sufletului cu Hristos. După cum ramura uscată și aparent lipsită de viață este altoită în pomul viu, tot astfel putem deveni noi ramuri vii ale Adevăratei Vițe. Și roada pe care a avut-o Hristos va fi roada pe care o vor aduce toți urmașii Săi. După ce se formează această unire, ea poate fi păstrată doar prin efort continuu, serios, dureros. Hristos își exercită puterea pentru a păstra și menține această legătură sacră, și păcătosul dependent, lipsit de ajutor, trebuie să își îndeplinească partea cu energie neobosită, sau altfel Satan îl va separa de Hristos prin puterea sa crudă, vicleană.

Fiecare creștin trebuie să fie continuu în gardă, veghind la fiecare cale de acces a sufletului, unde Satan ar putea să găsească intrare. El trebuie să se roage pentru ajutor divin și în același timp să se împotrivească în mod hotărât fiecărei înclinații spre păcat. Prin curaj, prin credință, prin efort perseverent, el poate birui. Însă, să își amintească faptul că pentru ca să obțină victoria, Hristos trebuie să rămână în el, și el în Hristos.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 47 (cap. 5, Mărturie importantă).

b. Cum sunt cele spuse de Pavel un ecou al explicațiilor lui Iacov cu privire la vitalitatea spirituală în viața creștină? Romani 6:6-11.

Romani 6:6-11: „Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, întrucât știm că Hristosul înviat din morți nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă morți față de păcat, și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.”

„Spiritul lumesc, egoismul și lăcomia au mâncat spiritualitatea și viața din poporul lui Dumnezeu.” — Ibid., vol.1, p. 141 (cap. 25, Fii plin de râvnă și pocăiește-te).

„Avem nevoie de o credință mult mai fermă și de devoțiune mult mai aprinsă. Avem nevoie să murim față de eu și să cultivăm în minte și inimă o dragoste plină de adorare pentru Salvatorul nostru. Când Îl vom căuta pe Domnul cu toată inima, Îl vom găsi, și inimile noastre vor fi înflăcărate de dragostea Sa. Eul se va cufunda în lipsă de semnificație și Isus va fi totul în tot pentru suflet…

Trebuie să ne apropiem de Dumnezeu. Trebuie să fim conlucrători cu El, altfel se vor vedea slăbiciune și greșeli în tot ceea ce întreprindem.” — Ibid., vol. 6, p. 51 (secțiunea 2, subcap. Lucrarea evanghelistică).

Joi 5 decembrie

5. OPRINDU-NE PENTRU RUGĂCIUNE LIPSITĂ DE CONFUZIE

a. Ce asigurare și ce apel trebuie să rezoneze cu fiecare dintre noi în bătălia împotriva propriilor noastre tendințe rele? Coloseni 3:1-3; Iacov 4:8, 9.

Coloseni 3:1-3: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”

Iacov 4:8, 9: „Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi. Curățați-vă mâinile, păcătoșilor; curățați-vă inima, oameni cu inima împărțită! Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, și bucuria voastră în întristare.”

„Este imposibil pentru oricine să discearnă adevărul, în timp ce lumea are afecțiunile lor. Lumea se interpune între ei și Dumnezeu, încețoșând vederea și paralizându-le sensibilitatea într-o asemenea măsură încât este imposibil ca ei să discearnă lucrurile sacre. Dumnezeu îi cheamă pe aceștia: ‚Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; și curățiți-vă inimile, voi cei cu mintea împărțită. Fiți întristați și tânguiți-vă și plângeți; râsul vostru să se transforme în plângere, și bucuria voastră în întristare.’ Celor care au mâinile mânjite cu poluarea acestei lumi li se cere să se curățească de petele acesteia. Cei care cred că pot sluji lumii și totuși să Îl iubească pe Dumnezeu, sunt cu mintea împărțită. Însă ei nu pot sluji lui Dumnezeu și mamonei. Ei sunt oameni cu două minți, iubind lumea și pierzând tot sentimentul obligației lor față de Dumnezeu, și totuși pretinzând că sunt urmașii lui Hristos. Ei nu sunt nici una, nici cealaltă. Ei vor pierde ambele lumi, dacă nu își curățesc mâinile și nu își purifică inimile prin ascultare de principiile pure ale adevărului.” — Mărturii pentru comunitate, vol.1, p. 530, 531 (cap. 90, Transferarea responsabilităților).

b. Ce se întâmplă când ne plecăm înaintea lui Dumnezeu în umilință? Psalmi 34:18: 1 Petru 5:6, 7.

Psalmi 34:18: „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.”

1 Petru 5:6, 7: „Smeriți-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi.”

„Dacă vă umiliți acum înaintea lui Dumnezeu, vă mărturisiți greșelile și vă întoarceți la El cu întreaga inimă, familia voastră poate încă să fie fericită. Dacă nu veți face aceasta, ci alegeți propria voastră cale, fericirea voastră s-a încheiat.” — Ibid., vol. 2, p. 304 (cap. 42, Datoriile soțului și soției).

Vineri 6 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cercetându-mi profund motivele, în ce domenii s-ar putea să fiu încă ipocrit?

2. Numiți unele dintre căile prin care cuvintele noastre adesea îl reprezintă greșit pe Hristos.

3. În ce sens este invidia o tăgăduire serioasă a credinței — și o insultă adusă lui Dumnezeu?

4. De ce trebuie să fiu mort față de eu pentru a fi viu pentru Hristos?

5. Cum rezumă această lecție câteva probleme reale pe care e nevoie să le biruiesc?