Lecția 7. Rugându-ne înainte de a deschide gura

Text de memorat: „Învățați-mă, și voi tăcea: faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit” (Iov 6:24).

„ ‚Dacă nu greșește cineva în vorbire, acela e un om desăvârșit, și poate să își țină în frâu tot trupul.’ Lumina care strălucește pe calea voastră, adevărul care se recomandă conștiințelor noastre, vor condamna și vor distruge sufletul, sau îl vor sfinți și transforma. Trăim prea aproape de încheierea timpului de probă pentru a fi mulțumiți cu o lucrare superficială.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 308 (cap. 62, Religia în familie).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 50-55 (cap. 6, Vorbirea de rău), p. 314-318 (cap. 44, Nestăpânita limbă), vol. 5, p. 55-59 (cap. 5, Mărturie importantă), p. 175-177 (cap. 17, Dragostea de frați).

Duminică 10 noiembrie

1. CALMÂNDU-NE EUL

a. Ce ar trebui să rețină cei care sunt întotdeauna grăbiți să încerce să îi domine pe alții? Iacov 3:1; Marcu 9:35.

Iacov 3:1: „Frații mei, să nu fiți mulți învățători, căci știți că vom primi o judecată mai aspră.”

Marcu 9:35: „Atunci Isus a șezut jos, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toți și slujitorul tuturor!”

„Dumnezeu consideră responsabilă fiecare persoană de influența care înconjoară sufletul său, în dreptul său, cât și în dreptul altora.”— Sfaturi pentru părinți, învățători și elevi, p. 102 (cap. 12, Comportamentul studenților).

„În mod natural, ființele umane sunt egocentrice și încăpățânate. Însă egoismul dispare din viețile celor care învață lecțiile pe care Hristos dorește să li le dea. Ei devin părtași ai naturii divine, și Hristos locuiește în ei. Ei îi privesc pe toți oamenii ca frați, cu aspirații, capacități, ispite și încercări similare, tânjind după simpatie și având nevoie de ajutor.

Niciodată nu trebuie să umilim o ființă umană. Când vedem că se fac grșeli, trebuie să facem tot ce stă în puterea noastră pentru a-i ajuta pe cei care au greșit, relatându-le experiența noastră—cum atunci când noi am făcut greșeli grave, răbdarea și părtășia, amabilitatea și ajutorul din partea conlucrătorilor noștri ne-au dat curaj și speranță.” — The Signs of the Times, 11 mai 1904.

Luni 11 noiembrie

2. CULTIVÂND O ATITUDINE MAI BUNĂ

a. Ce mustrări aspre sunt date celor care sunt aspri cu alții, în timp ce refuză să își recunoască propriile greșeli? Eclesiastul 7:20; Iacov 3:2 (prima parte).

Eclesiastul 7:20: „Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.”

Iacov 3:2 p.p: „Toți greșim în multe feluri… ”

„Nu vă veți da seama de propriile deficiențe și nu vă veți pune întreaga armură a neprihănirii? Nu veți fi la fel de veghetori și critici cu propriul spirit și temperament cum sunteți cu ceilalți, pentru ca Dumnezeu să nu fie dezonorat și adevărul Său să nu fie reprezentat greșit? Discernământul vostru s-ar îmbunătăți mult dacă ați face aceasta. Adevărul, cuvântul viu, ar fi ca un foc închis în oasele voastre, care ar străluci într-un mod clar, inconfundabil, distinct, reprezentându-L pe Hristos lumii…

Nu ar putea oare niciunul dintre cei care s-au făcut detectivi să vadă tendința poziției pe care au adoptat-o încercând să devină o putere care controlează? Unde a fost viziunea lor spirituală clară? De ce ar putea ei să discearnă un pai în ochiul fratelui, în timp ce în ochiul lor era o bârnă?” — Mărturii pentru predicatori, p. 295, 296 engl. (cap. 11, Către frații în poziții de responsabilitate, subcap. Nedesăvârșirea judecății umane).

b. Ce anume arată că cineva a ajuns la un nivel de perfecțiune morală — și doar cum este posibil acest lucru? Iacov 3:2; 1 Corinteni 13:5 (a doua jumătate).

Iacov 3:2: „...Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit și poate să-și țină în frâu tot trupul.”

1 Corinteni 13:5:  „…nu se mânie, nu se gândește la rău. ”

„Acolo unde limba neîmblânzită găsește un spațiu pentru a-și îndeplini lucrarea ei nesfântă, bucuria Domnului nu poate să rămână.

Cei suspicioși, care cred și vorbesc rău despre frații lor, să își amintească faptul că ei fac lucrarea diavolului. Fiecare membru al bisericii să lucreze cu hotărâre serioasă, și rugându-se pentru ajutor, să vindece organul bolnav, limba. Fiecare să simtă că este datoria și privilegiul său de a trece fără comentarii peste micile diferențe și greșeli. Nu măriți micile greșeli făcute de cineva, ci gândiți-vă la binele care este în el. De fiecare dată când gândim sau vorbim despre aceste greșeli, ele se măresc. Se face un munte dintr-un mușuroi. Sentimentele de apăsare și o lipsă de încredere sunt rezultatele.” — Australasian Union Conference Record, 15 aprilie 1903.

„Faceți un legământ cu Dumnezeu că vă veți păzi bine cuvintele. ‚Dacă un om nu greșește în cuvânt, omul acela este desăvârșit, și poate să își țină în stăpânire tot trupul.’ Iacov 3:2. Amintiți-vă că o vorbire răzbunătoare nu îl face pe nimeni vreodată să simtă că ar fi câștigat o victorie. Lăsați-L pe Hristos să vorbească prin voi. Nu pierdeți binecuvântarea care vine din faptul că nu gândiți răul.” — Mărturii pentru comunitate, vol.7, p. 243 (secțiunea 5, În câmpul din Sud, subcap. Fiți cu curaj).

Marți 12 noiembrie

3. ÎNCEPE DE LA RĂDĂCINĂ

a. Urmăriți direcția greșită care se urmează atunci când nutrim resentimente, și explicați care e singura cale pentru a evita aceasta. Evrei 12:15; Iacov 3:3-5.

Evrei 12:15: „Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, și mulți să fie întinați de ea.”

Iacov 3:3-5: „De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul. Iată, și corăbiile, cât de mari sunt, și, măcar că sunt mânate de vânturi iuți, totuși sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului. Tot așa și limba este un mic mădular, și se fălește cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!”

„Tu ai nutrit resentimente contra soțului tău și contra altora care ți-au greșit, însă nu ai reușit să înțelegi unde ai greșit tu, și ai înrăutățit lucrurile prin propriul tău curs greșit. Spiritul tău a fost de amărăciune contra celor care te-au nedreptățit, și sentimentele tale și-au găsit exprimare în reproșuri și critică. Aceasta obișnuia să îi ofere alinare momentană inimii tale îm- povărate, însă a lăsat o cicatrice care rămâne asupra sufletului tău. Limba este un mădular mic, însă tu ai alimentat folosirea ei rea, până când aceasta a devenit un foc nimicitor.

Toate aceste lucruri au tins să pună frâu înaintării tale spirituale. Însă Dumnezeu vede cât de greu este pentru tine să fii răbdătoare și iertătoare, și El știe cum să aibă milă și să ajute. El cere ca tu să îți reformezi viața, să îți corectezi defectele. El dorește ca spiritul tău ferm, neînduplecat, să fie supus de harul Său. Trebuie să cauți ajutor de la Dumnezeu, pentru că ai nevoie de pace și liniște, în loc de furtună și ceartă. Religia lui Hristos îți cere să acționezi mai puțin din impuls, și mai mult din rațiune sfințită și judecată calmă.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 139 (cap. 13, Misionari în cămin).

b. Ce trebuie să înțelegem despre cuvintele pe care le rostim? Iacov 3:6.

Iacov 3:6: „Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei.”

„Cuvintele tale vor declara, faptele tale vor arăta, unde este comoara ta.” — Ibid, vol. 1, p. 698, 699 (cap. 118, Simpatia acasă).

„Sora F acționează din impuls și găsește greșeli, și a avut prea multe de spus împotriva fraților și surorilor ei. Aceasta va cauza confuzie în orice biserică.”— Ibid., vol. 2, p. 51 (cap. 4, Vorbirea de rău).

„Cei care se delectează în a spune cuvinte de calomnie și falsitate împotriva servilor lui Dumnezeu să își amintească faptul că Dumnezeu este martor al faptelor lor. Aluziile lor defăimătoare nu profanează vase lipsite de suflet, ci caracterele celor pe care Hristos i-a cumpărat prin sângele Său. Mâna care a scris caracterele de pe pereții palatului lui Belșațar păstrează un raport credincios al fiecărei fapte de nedreptate sau opresiune comise împotriva poporului lui Dumnezeu.” — Ibid., vol. 5, p. 244, 245 (cap. 26, Unitatea creștină).

Miercuri 13 noiembrie

4. CHIAR DACĂ SE ÎNTÂMPLĂ SĂ FIE FAPT....

a. Ce apeluri puternice sunt făcute cu privire la o tendință comună, periculoasă, din zilele noastre? Psalmi 15:1-3; 1 Corinteni 13:6.

Psalmi 15:1-3: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? – Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocara asupra aproapelui său.”

1 Corinteni 13:6: „nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr.”

„Limba care se delectează în rău, limba activă, care spune ‚Poveștește-mi și eu voi povesti aceasta’ este caracterizată de apostolul Iacov ca aprinsă de la focul iadului. Ea împrăștie cărbuni în toate părțile. Ce îi pasă colportorului de bârfă că îl defaimă pe cel nevinovat? El nu își va opri lucrarea cea rea, chiar dacă ar distruge speranța și curajul în cei care se scufundă deja sub poverile lor. El se preocupă doar să își îngăduie tendințele iubitoare de scandal. Chiar pretinșii creștini își închid ochii față de tot ceea ce este pur, onest, nobil și vrednic de iubit, și strâng orice este dezagreabil și demn de obiecții, și publică aceasta în lume.

Voi înșivă ați deschis ușile ca Satan să intre. I-ați dat un loc de onoare la investigația voastră, sau la întâlnirile voastre inchizitorii. Dar nu ați arătat niciun respect față de virtuțile excelente ale unui caracter statornicit de ani de credincioșie. Limbi invidioase, răzbunătoare, au colorat acțiunile și motivele, ca să se potrivească propriilor lor idei. Ei au făcut ca negrul să pară alb și albul, negru. Când au fost mustrați pentru afirmațiile lor, unii au spus: ‚Este adevărat.’ Admițând că lucrurile afirmate ar fi adevărate, justifică aceasta cursul vostru? Nu, nu. Dacă Dumnezeu ar lua toate acuzațiile care se aduc împotriva voastră, care ar putea fi aduse pe drept împotriva voastră, și dacă le-ar împleti într-un bici pentru a vă pedepsi, rănile voastre ar fi mai adânci și mai numeroase decât ale celor cu care l-ați chinuit pe fratele ---. Chiar faptele pot fi prezentate în așa fel încât să ofere o impresie greșită. Nu ai niciun drept să strângi fiecare raport adus împotriva lui și să le folosești pentru a-i distruge reputația și a-i distruge utilitatea. Dacă Domnul ar manifesta față de voi același spirit pe care voi l-ați manifestat față de fratele vostru, ați fi distruși fără milă. Nu aveți nicio mustrare de conștiință? Mă tem că nu. Nu a venit încă timpul ca această vrajă satanică să își piardă puterea. Chiar dacă fratele ___ ar fi tot ceea ce prezinți tu că e el — ceea ce știu că nu este, cursul tău totuși ar fi nejustificabil.

Când ascultăm un reproș adus contra fratelui nostru, noi îl preluăm....” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 57, 58 (cap. 5, Mărturie importantă).

b. Dintre cele șapte păcate numite urâciuni în ochii Domnului, cât de multe au de-a face cu cuvintele noastre? Proverbe 6:16-19.

Proverbe 6:16-19: „Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte: ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, și cel ce stârnește certuri între frați.”

Joi 14 noiembrie

5. O ARMĂ CARE RĂNEȘTE

a. Cum și de ce trebuie să evităm obiceiul mult-prea-comun de a bârfi? Iov 6:24; Proverbe 11:13; 26:20-22.

Iov 6:24: „Învățați-mă, și voi tăcea; faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.”

Proverbe 11:13: „Cine umblă cu bârfe dă pe față lucruri ascunse, dar sufletul credincios ține ce i s-a încredințat.”

Proverbe 26:20-22: „Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; și când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește. După cum cărbunele face jăratic și lemnul foc, tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta. Cuvintele clevetitorului sunt ca niște prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor.”

„Câtă bârfă ar fi prevenită dacă fiecare om și-ar aminti că cei care îi spune lui greșelile altora va face cu la fel de multă ușurință cunoscute și greșelile lui, cu o ocazie favorabilă. Ar trebui să încercăm să gândim bine despre toți oamenii, în special despre frații noștri, până când suntem constrânși să gândim altfel. Nu ar trebui să oferim cu grăbire credit rapoartelor rele. Acestea sunt adesea rezultatul invidiei sau înțelegerii greșite, sau pot să își aibă originea în exagerări sau o prezentare parțială a faptelor. Gelozia și suspiciunea, odată primind loc, se vor răspândi, asemenea pălămidei. Dacă s-ar întâmpla că un frate ar pierde calea, atunci este momentul să îți arăți interesul real pentru el. Mergi cu amabilitate la el, roagă-te cu și pentru el, amintindu-ți prețul infinit pe care l-a plătit Hristos pentru răscumpărarea sa. În acest mod, poți salva un suflet de la moarte, și să ascunzi o multitudine de păcate.

O privire, un cuvânt, chiar și intonația vocii, pot fi încărcate cu minciună, scufundându-se ca o săgeată cu țepi în inima cuiva, cauzându-i o rană incurabilă. Astfel, o îndoială, un reproș pot fi aruncate asupra celui prin care Dumnezeu dorea să îndeplinească o lucrare bună, și influența sa este ruinată, și utilitatea sa distrusă. Între unele specii de animale, dacă un exemplar din numărul lor este rănit și cade, acesta este atacat imediat și sfâșiat în bucăți de semenii săi. Același spirit crud este manifestat de bărbați și femei care poartă numele de creștini. Ei manifestă un zel fariseic de a-i împroșca cu pietre pe alții care sunt mai puțin vinovați decât ei înșiși. Există unii care indică spre greșelile și eșecurile altora pentru a distrage atenția de la ale lor proprii, sau pentru a câștiga merit pentru un zel mai mare pentru Dumnezeu și biserică.” — Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 58, 59 (cap. 5, Mărturie importantă).

„Timpul care atât de des este mai rău decât irosit în bârfe fără valoare, frivole și răutăcioase, ar trebui dedicat unor obiective mai înalte și mai nobile.” — Ibid., p. 176 (cap. 17, Dragostea de frați).

Vineri 15 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce ar trebui să îmi domolesc tendința de a avea o părere despre orice lucru?

2. Numiți un aspect vital al caracterului creștin, care este adesea trecut cu vederea.

3. Când îi discredităm pe frații noștri de credință în fața altora, cum privește Dumnezeu acest lucru?

4. Ce trebuie să învăț din Psalmul 15 — și de ce este important acest lucru?

5. Cum pot fi vinovat de semănarea discordiei între frați și de ce trebuie să încetez?