Lecția 14. Mărturia lui Isus

Text de memorat: „Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.” (Apocalipsa 12:17).

„Cunoașterea de Dumnezeu, așa cum este descoperită în Hristos, este cunoașterea pe care trebuie să o aibă toți cei care sunt salvați. Ea este cunoașterea care lucrează transformarea caracterului. Această cunoaștere, primită, va re-crea sufletul după chipul lui Dumnezeu. Ea va da întregii ființe o putere spirituală care este divină.”—Pe urmele Marelui Medic, p. 425 engl. (cap. 35, O adevărată cunoaștere de Dumnezeu).

Studiu recomandat: Marea luptă, p. 593-602 engl. (cap. 37, Scripturile, o apărare sigură).

Duminică 24 septembrie

1. COMUNICARE

a. Cum a comunicat Dumnezeu cu omenirea la început și ce a făcut ca aceasta să înceteze? Geneza 3:8-10; Isaia 59:2. De ce este importantă aceasta? Ioan 17:3.

Geneza 3:8-10: „Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” ”

Isaia 59:2: „ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”

Ioan 17:3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”

b. Cum a dat Dumnezeu mesaje pe care să le transmită profeții — și de ce sunt necesare acestea? Geneza 18:18, 19; 2 Petru 1:21; 1 Corinteni 1:18-24.

Geneza 18:18, 19: „Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit.”

2 Petru 1:21: „Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

1 Corinteni 1:18-24: „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.” Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune, dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru neamuri o nebunie, dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.”

„Biblia desfășoară adevărul cu o simplitate și o adaptare perfectă la nevoile și năzuințele inimii umane, care a uimit și a încântat cele mai cultivate minți, în timp ce îi face în stare pe cei simpli și necultivați să discearnă calea mântuirii. Și totuși aceste adevăruri, rostite în mod simplu, se ocupă cu subiecte atât de înălțătoare, atât de vaste și care trec atât de mult peste puterea de pricepere a minții omenești, încât le putem accepta doar pentru că Dumnezeu le-a rostit. În felul acesta, planul de mântuire ne este înfățișat lămurit, așa încât orice suflet să poată vedea ce pași trebuie să facă în pocăință față de Dumnezeu și în credința Domnului nostru Isus Hristos, spre a fi mântuit pe calea rânduită de Dumnezeu; totuși, sub aceste adevăruri, atât de ușor de înțeles, se află taine care ascund slava Sa, – mistere care trec peste puterea de cercetare a minții, dar care îl inspiră pe cercetătorul sincer după adevăr cu reverență și credință. Cu cât cercetează Biblia mai mult, cu atât mai adâncă devine convingerea sa că ea este Cuvântul viului Dumnezeu.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 700 engl. (cap. 85, Misterele Bibliei—o dovadă a inspirației ei).

c. Cât de mulți din poporul lui Dumnezeu ar fi trebuit să fie profeți? Numeri 11:24-29.

Numeri 11:24-29: „Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului şi i-a pus în jurul cortului. Domnul S-a coborât în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au început să prorocească, dar după aceea n-au mai prorocit. Doi oameni, unul numit Eldad şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste ei, căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu se duseseră la cort. Şi au început să prorocească şi ei în tabără. Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad prorocesc în tabără.” Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise, opreşte-i.” Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!” ”

Luni 25 septembrie

2. MUNTELE SINAI

a. Când a venit timpul ca legea să le fie dată Israeliților, cum a comunicat Dumnezeu cu ei? Deuteronomul 5:22-24.

Deuteronomul 5:22-24: „Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului, din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat. Când aţi auzit glasul acela din mijlocul întunericului şi pe când tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine şi aţi zis: ‘Iată că Domnul Dumnezeul nostru ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuşi au rămas vii.”

„[Dumnezeu] nu a încredințat nici măcar atunci preceptele Sale memoriei unui popor care era înclinat spre a uita cerințele Sale, ci le-a scris pe table de piatră. El dorea să îndepărteze de la Israel orice posibilitate de a amesteca tradițiile păgâne cu preceptele Sale sfinte, sau de a confunda cerințele Sale cu rânduielile sau obiceiurile omenești. Însă nu S-a oprit la darea preceptelor Decalogului. Poporul se dovedise atât de ușor condus pe căi greșite, încât El nu avea să lase nepăzită nicio ușă a ispitei. Lui Moise i s-a poruncit să scrie, așa cum îi poruncea Dumnezeu, judecăți și legi, dând instrucțiuni amănunțite cu privire la ce se cerea. Aceste indicații cu privire la datoria poporului față de Dumnezeu, unii față de alții și față de străin, erau doar cele zece principii ale Celor Zece Porunci dezvoltate și prezentate într-un mod exact, ca nimeni să nu greșească. Ele erau menite să păstreze caracterul sacru al celor zece porunci gravate pe tablele de piatră.

Dacă omul ar fi ținut legea lui Dumnezeu, așa cum a fost dată lui Adam după cădere, păstrată de Noe și respectată de Avraam, nu ar fi fost nevoie de rânduiala circumciziei. Iar dacă urmașii lui Avraam ar fi ținut legământul pentru care circumcizia era un semn, ei n-ar fi fost seduși în idolatrie, nici nu ar fi fost necesar ca ei să sufere o viață de sclavie în Egipt; ei ar fi ținut legea lui Dumnezeu în minte, și nu ar fi fost nevoie ca aceasta să fie proclamată de pe Sinai sau gravată în table de piatră. Și dacă poporul ar fi practicat cele Zece Porunci, nu ar fi fost nevoie de alte directive date lui Moise.”—Patriarhi și profeți, p. 364 engl. (cap. 32, Legea și legămintele).

b. Unde urma să locuiască legea? Deuteronom 5:29; 6:5; 2 Cor. 3:3.

Deuteronom 5:29: „O, de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!”

Deuteronom 6:5: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.”

2 Corinteni 3:3: „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.”

c. Ce nu a reușit poporul să realizeze în lege? Exodul 20:13; 1 Ioan 3:15.

Exodul 20:13: „Să nu ucizi.”

1 Ioan 3:15: „Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.”

„Ca urmare a încălcării constante [a ei], legea morală a fost repetată în grandoare înfricoșătoare de pe Sinai. Hristos a dat lui Moise precepte religioase care trebuia să guverneze viața de fiecare zi. Aceste statute erau date în mod explicit pentru a păzi cele zece porunci. Ele nu erau simboluri umbrite, care să fie înlăturate la moartea lui Hristos. Ele urma să fie obligatorii pentru oamenii din fiecare secol, atât cât urma să dureze timpul. Aceste porunci au fost impuse prin puterea legii morale, și ele au explicat în mod clar și definit acea lege.”—Comentarii biblice ale Vechiului Testament [E. G. White], vol. 1, p. 1104 engl. (cap. referitor la Exodul 20).

Marți 26 septembrie

3. MAI MULȚI PROFEȚI

a. De ce aveau Israeliții în mod continuu nevoie de mai mulți profeți? Judecători 6:7-10.

Judecători 6:7-10: „Când copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian, Domnul a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei. V-am scăpat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă apăsau, i-am izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor. V-am zis: «Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; să nu vă temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi.» Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu.’”

„Până când s-a stins acea generație care primise instrucțiuni de la Iosua, idolatria a înaintat doar puțin; dar părinții pregătiseră calea pentru apostazia copiilor lor. Desconsiderarea restricțiilor Domnului din partea acelora care au luat în stăpânire Canaanul a semănat semințele răului care au continuat să aducă roade amare timp de multe generații. Obiceiurile simple ale evreilor le asiguraseră sănătate fizică; însă asocierea cu păgânii i-a condus la îngăduirea apetitului și a pasiunii, care a redus treptat tăria fizică și le-a slăbit puterile mintale și morale. Prin păcatele lor, Israeliții au fost separați de Dumnezeu; tăria Lui a fost îndepărtată de la ei, și ei nu mai puteau să aibă putere asupra vrăjmașilor lor. Astfel ei au fost aduși în supunere față de însăși națiunile pe care prin Dumnezeu ei le-ar fi putut supune....

Totuși, El nu Și-a părăsit complet poporul. A existat întotdeauna o rămășiță care a fost loială lui Iehova; și, din timp în timp, Domnul a ridicat oameni credincioși și viteji, care să doboare idolatria și să îi scape pe Israeliți de vrăjmașii lor. Însă când eliberatorul murea, și oamenii erau liberi de autoritatea sa, ei se întorceau treptat la idolii lor. Și astfel istoria alunecării și a pedepsei, a mărturisirii și a eliberării, era repetată din nou și din nou.”—Patriarhi și profeți, p.544, 545 engl. (cap. 53, Primii judecători).

b. Ce s-a întâmplat când ei au coborât prea adânc în apostazie— și de ce? Ezechiel 3:4-7; 1 Samuel 28:6; 2 Cronici 36:14-16; Luca 11:47-51.

Ezechiel 3:4-7: „El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel și spune-le cuvintele Mele! Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte, căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată (engl. KJV: este lipsită de respect) și inima împietrită.”

1 Samuel 28:6: „Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci.”

2 Cronici 36:14-17: „Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile după toate urâciunile neamurilor şi au pângărit Casa Domnului, pe care o sfinţise El în Ierusalim. Domnul Dumnezeul părinţilor lor a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi locaşul Său. Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele şi au râs de prorocii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac. Atunci, Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul haldeenilor şi a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa locaşului lor celui sfânt. N-a cruţat nici pe tânăr, nici pe tânără, nici pe bătrân, nici pe omul gârbov sub povara perilor albi, ci a dat totul în mâna lui.”

Luca 11:47-51: „Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri. Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: ‘Le voi trimite proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii: de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu’; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta!”

„Domnul nu a respins niciodată un suflet care a venit la El în sinceritate și umilință. De ce l-a respins El atunci pe Saul? Regele pierduse prin propriul său act beneficiile tuturor metodelor de a-L întreba pe Dumnezeu. El respinsese sfatul lui Samuel profetul; el îl exilase pe David, alesul lui Dumnezeu; el ucisese preoții Domnului. Putea el să aștepte să îi răspundă Dumnezeu, când el întrerupsese canalele de comunicare pe care le rânduise Cerul? El alungase prin păcătuire Spiritul îndurării, și, putea să i se răspundă prin vise și descoperiri de la Domnul? Saul nu s-a întors la Dumnezeu cu umilință și căință. Nu iertare pentru păcat, nici împăcare cu Dumnezeu era ceea ce căuta el, ci eliberare de dușmanii săi. Prin propria sa încăpățânare și rebeliune, el se separase de Dumnezeu.”—Ibid., p. 676 engl. (cap. 66, Moartea lui Saul).

c. Ce a profețit ultimul profet al Vechiului Testament și cum s-a împlinit aceasta parțial, după o perioadă de aproape 400 de ani în care nu a fost niciun profet? Maleahi 4:5, 6; Matei 11:11, 14.

Maleahi 4:5, 6: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!”

Matei 11:11, 14: „Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea. Căci până la Ioan au prorocit toţi prorocii şi Legea. Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie , care trebuia să vină.”

Miercuri 27 septembrie

4. NOUL TESTAMENT

a. De ce nu a fost nicio nevoie de profeții obișnuiți, cât timp a fost Isus pe pământ? Evrei 1:1, 2; 1 Timotei 3:16; Matei 1:23.

Evrei 1:1, 2: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.”

1 Timotei 3:16: „Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

Matei 1:23: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu şi-I vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.”

„Preotul nu se gândea că acest prunc era Cel despre care scrisese Moise: ‚Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine; pe El să-L ascultați în tot ce vă va spune.’ (Fapte 3:22). El nu se gândea că acest prunc era Cel a cărui slavă ceruse Moise să o vadă. Însă unul mai mare decât Moise Se afla în brațele preotului; și când el a înregistrat numele copilului, el înregistră numele Celui care era temelia întregului sistem religios iudaic. Acel nume urma să fie sentința sa de moarte; pentru că sistemul de sacrificii și jertfe îmbătrânea; tipul aproape își atinsese antitipul, urma— substanța.”—Hristos, Lumina lumii, p. 52 engl. (cap. 5, Consacrarea).

„Înainte de aceasta, Duhul fusese în lume; chiar de la începutul lucrării de mântuire, El mișcase inimile oamenilor. Însă în timp ce Hristos era pe pământ, ucenicii nu își doriseră niciun alt ajutor. Până când ei nu erau lipsiți de prezența Sa, ei nu simțeau nevoia de Duhul, și după aceea El urma să vină.”—Ibid., p. 699 engl. (cap. 75, Înaintea lui Ana și la curtea lui Caiafa).

b. Cum este Noul Testament în comparație cu Vechiul, și care ar trebui să fie atitudinea noastră, ținând cont de aceasta? 2 Corinteni 3:8; Ioel 2:28, 29; Fapte 2:16-18; 1 Tesaloniceni 5:19, 20.

2 Corinteni 3:8: „cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?”

Ioel 2:28, 29: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa visuri şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea.”

Fapte 2:16-18: „Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ‘În zilele de pe urmă’, zice Dumnezeu, ‘voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.”

1 Tesaloniceni 5:19, 20: „Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile.”

„Tipurile și umbrele sistemului de jertfe, cu profețiile, a dat lui Israel o imagine neclar conturată, acoperită de un văl, despre îndurarea și harul care urma să fie aduse lumii la revelarea lui Hristos. Lui Moise i-a fost desfășurată semnificația tipurilor și umbrelor ce indicau spre Hristos. El a văzut până la sfârșitul acelor [lucruri] care urma să fie înlăturate când, la moartea lui Hristos, tipul a întâlnit antitipul. El a văzut că doar prin Hristos poate omul să țină legea morală. Prin încălcarea acestei legi omul a adus păcatul în lume, și cu păcatul a venit moartea. Hristos a devenit jertfa de ispășire pentru păcatul omului. El a oferit perfecțiunea caracterului Său în locul păcătoșeniei omului. El a luat asupra Lui blestemul neascultării. Sacrificiile și jertfele indicau înspre viitor spre sacrificiul pe care urma să îl facă El. Mielul ucis Îl reprezenta pe Mielul care urma să îndepărteze păcatul lumii...

Fără Hristos, călcătorul [legii] era lăsat sub blestemul ei, fără nicio speranță de iertare. Serviciul nu avea nicio glorie în sine însuși, dar Salvatorul promis, revelat în tipurile și umbrele legii ceremoniale, a făcut glorioasă legea morală.”—Solii alese, vol. 1, p. 237.

Joi 28 septembrie

5. ULTIMELE ZILE

a. De unde știm că Ioel vorbea despre rămășița finală a lui Dumnezeu, și cum repetă Noul Testament nevoia de spiritul profetic? Ioel 2:32; Apocalipsa 19:10.

Ioel 2:32: „Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe Muntele Sionului și la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, și între cei rămași (engl. KJV: „rămășița”) pe care-i va chema Domnul.”

Apocalipsa 19:10: „Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)”

„[Dumnezeu] mi-a dat un mesaj de prezentat poporului Său. Timp de treizeci de ani, am primit cuvintele lui Dumnezeu și le-am rostit poporului Său. Am tremurat în fața responsabilității, pe care am acceptat-o cu multă rugăciune și meditație. Am stat ca ambasador al lui Dumnezeu, implorând în locul lui Hristos sufletele să fie împăcate cu Dumnezeu. Am avertizat cu privire la pericol, când Dumnezeu a prezentat în fața mea pericolele poporului Său. Lucrarea mi-a fost dată de Dumnezeu. Atunci, care va fi starea acelora care refuză să asculte cuvintele pe care Dumnezeu li le-a trimis, pentru că [acestea] le blochează calea sau le mustră păcatele? Dacă sunteți temeinic convinși că Dumnezeu nu a vorbit prin mine, de ce să nu acționați în armonie cu credința voastră și să nu mai aveți nimic de-a face cu un popor care este sub o așa de mare înșelăciune, ca poporul acesta? Dacă ați acționat în armonie cu ceea ce v-a dictat Spiritul lui Dumnezeu, atunci voi aveți dreptate și eu sunt greșită. Dumnezeu fie își învață biserica, mustrându-le păcatele și întărindule credința, sau nu o face. Lucrarea aceasta fie e de la Dumnezeu, sau nu este. Dumnezeu nu face nimic în parteneriat cu Satan. Lucrarea mea în ultimii treizeci de ani poartă fie sigiliul lui Dumnezeu sau pe cel al vrăjmașului. Nu există jumătate de măsură în această chestiune. Mărturiile sunt de la Duhul lui Dumnezeu, sau de la diavolul. Poziționându-vă împotriva servilor lui Dumnezeu, voi faceți o lucrare fie pentru Dumnezeu sau pentru diavolul. ‚După roadele lor îi veți cunoaște.’ Ce sigiliu poartă lucrarea voastră? Se va merita să priviți în mod critic asupra rezultatului cursului vostru.”—Ibid., vol. 4, p. 229, 230 engl. (cap. 21, Opoziția față de avertizări credincioase).

Vineri 29 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce este atât de important să avem comunicare cu Dumnezeu?

2. Cum a fost revelată intenția lui Dumnezeu ca oamenii să înțeleagă o semnificație mai profundă decât doar cuvintele elementare scrise ale legii?

3. În ce moment în timp a trimis Dumnezeu mai multe informații prin profeți, și ce s-a întâmplat când poporul a continuat să îi respingă?

4. Cum trebuie să fie primit Noul Testament comparativ cu manifestarea glorioasă a lui Dumnezeu în Vechiul Testament?

5. Ce trebuie să așteptăm de la Dumnezeu în ultimele zile, chiar înainte de sfârșitul lumii?