Lecția 7. Rebeliunea lui Core, Datan și Abiram

Și ei [Core, Datan și Abiram] s-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntașii adunării, din cei ce erau chemați la sfat și care erau oameni cu nume.” (Numeri 16:2)

„Răscoalele anterioare fuseseră doar tumult popular, stârnit din impulsul spontan al mulțimii agitate; însă acum era formată o alianță spre rău, profund plănuită, rezultatul unui scop hotărât de a răsturna autoritatea liderilor numiți de Dumnezeu Însuși.” —Patriarhi și profeți, p. 395 engl. (cap. 35, Răscoala lui Core).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 395-405 engl. (cap. 35, Răscoala lui Core).


Duminică 10 mai
1. O CONSPIRAŢIE

a. Ce conspirație se dezvoltase între israeliți, în timp ce erau nemulțumiți sub decizia Domnului că trebuie să rătăcească prin pustie patruzeci de ani? Cine erau principalii conspiratori? Numeri 16:1-3.

Numeri 16:1-3: „Core, fiul lui Ițehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab și On, fiul lui Pelet, câteșitrei fiii lui Ruben. S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntașii adunării, din cei ce erau chemați la sfat și care erau oameni cu nume. Ei s-au adunat împotriva lui Moise și Aaron și le-au zis: „Destul! Căci toată adunarea, toți sunt sfinți și Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicați voi mai presus de adunarea Domnului?”

b. Ce test a propus Moise celor ce au conspirat, pentru a dovedi chemarea lor divină? Numeri 16:4-7, 16-18. De ce erau înclinațoamenii să simpatizeze cu rebelii?

Numeri 16:4-7, 16-18: „Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu fața la pământ. A vorbit lui Core și la toată ceata lui și a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui și cine este sfânt și-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege. Iată ce să faceți. Luați cădelnițe, Core și toată ceata lui. Mâine, puneți foc în ele și puneți tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi!” (16-18) Moise a zis lui Core: „Tu și toată ceata ta mâine să fiți înaintea Domnului, tu și ei, împreună cu Aaron. Luați-vă fiecare cădelnița, puneți tămâie în ea și aduceți fiecare înaintea Domnului cădelnița lui: două sute cincizeci de cădelnițe, tu și Aaron; să vă luațși voi fiecare cădelnița lui.” Și-au luat, fiecare, cădelnița, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc și au stat la ușa cortului întâlnirii, împreună cu Moise și Aaron.”

„Pentru cei greșiți și care merită mustrare, nu există nimic mai plăcut decât să primească compătimire și laudă.”—Patriarhi și profeți, p. 397 engl. (cap. 35, Răscoala lui Core).

„Poporul credea că dacă ar putea Core să îi conducă și să îi încurajeze, și să stăruie asupra faptelor lor neprihănite, în loc să le amintească de greșelile lor, ei ar avea o călătorie foarte plină de pace și prosperă, și el i-ar conduce, neîndoielnic, nu înapoi și înainte prin pustie, ci în țara promisă. Ei au spus că Moise era cel care le spusese că nu pot intra în țară, și că Domnul nu spusese așa.”—Spiritual Gifts, vol. 4A, p. 31.


Luni 11 mai 
2. APELURILE ȘI AVERTIZĂRILE DATE DE MOISE

a. Cum a încercat Moise să discute cu capii rebelilor, și ce acuzații i-au adus ei? Numeri 16:8-15.

Numeri 16:8-15: „Moise a zis lui Core: „Ascultați dar, copiii lui Levi! Prea puțin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiați de El, ca să fiți întrebuințați la slujba cortului Domnului și să vă înfățișați înaintea adunării ca să-i slujiți? V-a lăsat să vă apropiați de El, pe tine și pe toți frații tăi, pe copiii lui Levi, și acum mai voiți și preoția! De aceea te aduni tu și ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?” Moise a trimis să cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim. N-ajunge că ne-ai scos dintr-o țară unde curge lapte și miere ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai și stăpânești peste noi? Ce bine ne-ai mai dus într-o țară unde curge lapte și miere și ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!” Moise s-a mâniat foarte tare și a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar și n-am făcut rău niciunuia din ei.”

„Datan și Abiram nu luaseră o poziție la fel de îndrăzneață ca și Core; și Moise, sperând că ei poate au fost atrași în conspirație fără să fi devenit cu totul corupți, i-a convocat să apară înaintea lui, ca el să poată auzi acuzațiile lor împotriva lui. Însă ei nu au vrut să vină și au refuzat cu impertinență să recunoască autoritatea lui... Astfel ei au aplicat scenei sclaviei lor exact limbajul în care Domnul descrisese moștenirea promisă. Ei îl acuzau pe Moise că pretinde să acționeze sub călăuzire divină, ca un mijloc de a-și consolida autoritatea... Era evident că simpatiile oamenilor erau cu gruparea nemulțumită; însă Moise nu a făcut niciun efort pentru a se apăra pe sine. El a apelat în mod solemn la Dumnezeu, în prezența adunării, ca martor pentru puritatea motivelor sale și integritatea comportamentului său și L-a implorat să fie El judecătorul lui.”—Patriarhi și profeți, p. 399 engl. (cap. 35, Răscoala lui Core).

c. Ce eforturi au făcut Moise și Aaron pentru a salva adunarea de la distrugere? Numeri 16:22-30. Care a fost rezultatul eforturilor lor?

Numeri 16:22-30: „Ei au căzut cu fețele la pământ și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mânii împotriva întregii adunări?” Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Vorbește adunării și spune-i: ‘Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram!’” Moise s-a sculat și s-a dus la Datan și Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el. A vorbit adunării și a zis: „Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriți odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.” Ei s-au depărtat din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram. Datan șAbiram au ieșit afară și au stat la ușa corturilor lor, cu nevestele, copiii și pruncii lor. Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri și că nu lucrez din capul meu. Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu m-a trimis Domnul, dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încât se vor coborî de vii în Locuința morților, atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul.”

„[Moise și Aaron] au căzut cu fața la pământ, rugându-se: ‚Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit și să te mânii împotriva întregii adunări? Core se retrăsese din adunare pentru a se alătura lui Datan și Abiram, când Moise, însoțit de cei șaptezeci de bătrâni, s-au pogorât cu o ultimă avertizare pentru oamenii care refuzaseră să vină la el. Mulțimile au urmat, și înainte de a prezenta mesajul său, Moise, după îndrumarea divină, a cerut poporului: ‚Depărtați-vă, vă rog, de corturile acestor oameni răi, și nu atingeți nimic ce este al lor, ca să nu fiți distruși în toate păcatele lor.’ Avertizarea a fost ascultată, pentru că asupra tuturor plana un presentiment al judecății care amenința. Conducătorii răscoalei se vedeau abandonați de cei pe care ei îi înșelaseră, însă împietrirea lor era neclintită. Ei stăteau cu familiile lor în ușa corturilor lor, ca și când ar fi sfidat avertizarea divină.”—Ibid., p. 400.


Marți 12 mai
3. REBELII PEDEPSIŢI

a. Ce soartă a căzut asupra rebelilor? Numeri 16:31-35.

Numeri 16:31-35: „Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două. Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, pe ei și casele lor, împreună cu toți oamenii lui Core și toate averile lor. Și s-au coborât astfel de vii în Locuința morților, ei și tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot și au pierit din mijlocul adunării. Tot Israelul care era în jurul lor, când au țipat ei, a fugit, căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!” Un foc a ieșit de la Domnul și a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.”

„Ochii întregului Israel erau fixați asupra lui Moise în timp ce ei stăteau, îngroziți și nerăbdători, așteptând evenimentul. Când el a sfârșit de vorbit, pământul s-a despicat, și rebelii s-au coborât de vii în groapă, cu tot ceea ce le aparținea, și ‚au pierit din mijlocul adunării.’ Oamenii fugeau, condamnându-se fiecare individual ca părtaș la păcat. Însă judecățile nu erau încheiate. Focul ce s-a aprins din nor i-a consumat pe cei două sute cincizeci de prinți care aduseseră tămâie. Acești oameni, nefiind primii în răscoală, nu au fost distruși cu conspiratorii principali. Li s-a permis să le vadă sfârșitul, și să aibă o ocazie de a se căi; însă simpatiile lor erau cu rebelii, și au avut parte de soarta acestora.”—Patriarhi și profeți, p. 400, 401 engl. (cap. 35, Răscoala lui Core).

b. De unde știm că Dumnezeu nu pedepsește la întâmplare, orbește? Cine a fost cruțat? Deuteronom 24:16; Numeri 26:9-11; 1 Cronici 9:19. Ce lecții putem învăța din aceasta?

Deuteronom 24:16: „Să nu omori pe părinți pentru copii și să nu omori pe copii pentru părinți; fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.”

Numeri 26:9-11: „Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan și Abiram. Datan acesta și Abiram acesta au fost din cei ce erau chemați la adunare și care s-au răsculat împotriva lui Moise și Aaron, în adunarea lui Core, când cu răscoala lor împotriva Domnului. Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit împreună cu Core, când au murit cei ce se adunaseră și când a mistuit focul pe cei două sute cincizeci de oameni. Ei au slujit poporului ca pildă. Fiii lui Core n-au murit.”

1 Cronici 9:19: „Șalum, fiul lui Core, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Core, și frații săi din casa tatălui său, coreiții, împlineau slujba de păzitori ai pragurilor cortului; părinții lor păziseră intrarea în tabăra Domnului.”

„Copiii nu au fost pedepsiți pentru păcatele părinților; însă când, având o cunoștință a întregii lumini date părinților lor, copiii au respins lumina suplimentară oferită lor, ei au devenit părtași păcatelor părinților lor, și au umplut măsura nelegiuirii lor.”—Marea luptă, p. 28 engl. (cap. 1, Distrugerea Ierusalimului).

„Când Moise implora Israelul să fugă de distrugerea care urma să vină, judecata divină încă mai putea fi evitată, dacă Core și tovarășii săi s-ar fi căit și ar fi căutat iertare. Însă persistența lor încăpățânată le-a pecetluit condamnarea... Dumnezeu în marea Sa îndurare a făcut o distincție între liderii în rebeliune și cei pe care ei îi conduseseră. Poporului care își permisese să fie înșelat i s-a mai oferit încă loc de căință. Dovezi copleșitoare fuseseră oferite despre faptul că ei greșeau, și că Moise avea dreptate. Manifestarea evidentă a puterii lui Dumnezeu înlăturase toată incertitudinea.”—Patriarhi și profeți, p. 401 engl. (cap. 35, Răscoala lui Core).

c. Ce întrebuințare a fost dată cădelnițelor rebelilor? Cu ce scop? Numeri 16:36-40.

Numeri 16:36-40: „Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să lepede focul din ele, căci sunt sfințite. Cu cădelnițele acestor oameni care au păcătuit și au ispășit păcatul cu viața lor să se facă niște plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sunt sfințite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.” Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă pe care le aduseseră cei arși și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului. Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin care nu este din neamul lui Aaron să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului și să nu i se întâmple ca lui Core și cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.”


Miercuri 13 mai
4. POPORUL PEDEPSIT

a. În ciuda dovezilor care au fost date adunării, ce curs au urmat ei față de Moise și Aaron a doua zi? Numeri 16:41.

Numeri 16:41: „A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât pe poporul Domnului!” 

„Cu greu ar fi posibil ca oamenii să aducă o mai mare insultă lui Dumnezeu, decât prin disprețuirea și respingerea instrumentelor pe care El vrea să le folosească pentru mântuirea lor. Israeliții nu doar că făcuseră aceasta, ci intenționaseră să îi dea atât pe Moise, cât și pe Aaron, la moarte. Totuși ei nu realizau necesitatea de a căuta iertare de la Dumnezeu pentru cumplitul lor păcat. Acea noapte de probă nu a fost petrecută în căință și mărturisire, ci în plănuirea unei căi prin care să se împotrivească dovezilor care arătau că ei sunt cei mai mari păcătoși. Ei încă nutreau ură față de oamenii numiți de Dumnezeu, și își încordau puterile pentru a se împotrivi autorității lor. Satan era la lucru pentru a perverti judecata lor și a-i conduce legați la ochi spre distrugere.” –Patriarhi și profeți, p. 402 engl. (cap. 35, Răscoala lui Core).

c. În ce mod a intervenit Dumnezeu încă o dată cu o pedeapsă severă, și ce au făcut Moise și Aaron pentru a abate judecata? Numeri 16:44-49.

Numeri 16:44-49: Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Dați-vă la o parte din mijlocul acestei adunări și-i voi topi într-o clipă!” Ei au căzut cu fețele la pământ; și Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelnița, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare și fă ispășire pentru ei, căci a izbucnit mânia Domnului și a început urgia.” Aaron a luat cădelnița, cum zisese Moise, și a alergat în mijlocul adunării și iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat și a făcut ispășire pentru norod. S-a așezat între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat. Paisprezece mii șapte sute de inși au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.”

„Chiar și după ce Dumnezeu și-a întins mâna și i-a înghițit pe cei greșiți, și poporul a fugit plin de oroare la corturile sale, rebeliunea nu fusese vindecată. Adâncimea nemulțumirii lor a fost manifestată chiar și sub judecata lui Dumnezeu. În dimineața de după distrugerea lui Core, Datan și Abiram, și a asociaților lor, poporul a venit la Moise și Aaron și le-a spus: ‚Voi ați omorât pe poporul Domnului!’ Pentru această acuzație falsă contra servilor lui Dumnezeu, încă alte mii au fost uciși, pentru că în ei era păcat, înălțare și răutate îndrăzneață.”—Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E.G.White Comments], vol.1, p. 1114 engl. (cap. referitor la Numeri 16).

„Vina păcatului nu zăcea asupra lui Moise, și ca urmare el nu se temea și nu s-a grăbit să plece și să lase adunarea să piară. Moise zăbovea, manifestând în această criză înspăimântătoare interesul adevăratului păstor pentru turma aflată în grija sa. El a pledat ca mânia lui Dumnezeu să nu distrugă complet poporul ales de El. Prin mijlocirea lui, el a oprit brațul răzbunării, ca să nu se încheie cu totul cu Israelul neascultător, rebel... Când fumul tămâii se înălța, rugăciunile lui Moise în cort se înălțau spre Dumnezeu; și plaga a fost oprită; însă nu înainte ca paisprezece mii din Israel să zacă morți, o dovadă despre vina murmurării și a rebeliunii.”—Patriarhi și profeți, p. 402, 403 engl. (cap. 35, Răscoala lui Core).


Joi 14 mai

5. O MĂRTURIE ÎMPOTRIVA REBELIUNII 

a. Ce test a clarificat problema preoției pentru totdeauna, și unde a fost păstrat toiagul lui Aaron ca mărturie? Numeri 17:1-11.

Numeri 17:1-11: „Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel șia de la ei un toiag, după casele părinților lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinților lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui; șsă scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi, căci va fi câte un toiag de fiecare căpetenie a caselor părinților lor. Să le pui în cortul întâlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă întâlnesc cu voi. Bărbatul pe care-l voi alege va fi acela al cărui toiag va înflori, și voi pune capăt dinaintea Mea cârtirilor pe care le ridică împotriva voastră copiii lui Israel.” Moise a vorbit copiilor lui Israel, și toate căpeteniile lor i-au dat câte un toiag; fiecare căpetenie câte un toiag, după casele părinților lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor. Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei. A doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise și copsese migdale. Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele și le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă și să-și ia fiecare toiagul lui. Domnul a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei și să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiți, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cârtirilor lor și să nu moară.” Moise a făcut așa; a făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul.”

„Toate schimbările remarcabile din toiag s-au petrecut într-o noapte, pentru a-i convinge că Dumnezeu făcuse în mod clar o deosebire între Aaron și restul copiilor lui Israel.”—Comentarii biblice ale Vechiului Testament [E.G.White Comments], vol.1, p. 1115.

b. Ce avertizare din acea mare rebeliune ajunge până la noi? 1 Corinteni 10:10, 11.

1 Corinteni 10:10, 11: „Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimicițde Nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.”

„Nu există încă aceleași rele, care s-au aflat la temelia ruinei lui Core? Mândria și ambiția sunt larg răspândite; și când acestea sunt nutrite, ele deschid ușa invidiei, și unei lupte pentru supremație; sufletul este înstrăinat de Dumnezeu, și în mod inconștient este atras în rândurile lui Satan. Asemenea lui Core și a tovarășilor lui, mulți, chiar dintre pretinșii urmași ai lui Hristos, contemplă, planifică și lucrează atât de nerăbdători pentru înălțare de sine încât pentru a câștiga simpatia și susținerea poporului, ei sunt gata să pervertească adevărul, mințind și prezentându-i în mod greșit pe servii Domnului, și chiar acuzându-i de motivele josnice și egoiste, care inspiră propriile lor inimi. Prin repetarea persistentă a minciunii, și aceasta în ciuda tuturor dovezilor, ei în cele din urmă ajung să creadă că este adevăr. În timp ce încearcă să distrugă încrederea poporului în oamenii numiți de Dumnezeu, ei într-adevăr cred că sunt angajați într-o lucrare bună, făcându-i cu adevărat un serviciu lui Dumnezeu.” –Patriarhi și profeți, p. 403, 404 engl. (cap. 35, Răscoala lui Core).


Vineri 15 mai
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce atitudine este plăcută inimii firești atunci când nu avem dreptate? 
2. Când Datan și Abiram au refuzat să vină și să vorbească cu Moise, ce era semnificativ cu privire la faptul că familiile lor se aflau imediat lângă ei?
3. Ce lecție putem învăța din modul în care Dumnezeu i-a tratat pe copiii lui Core?
4. După distrugerea lui Core, Datan, Abiram și a asociaților lor, care a fost răspunsul poporului? De ce este atât de periculoasă această atitudine?
5. Ce atitudini nutrite stau la temelia rebeliunii împotriva lui Dumnezeu?