Lecția 1. Un legământ de har

„Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.” (Evrei 8:10)

„ ‚Noul legământ’ era întemeiat pe ‚promisiuni mai bune’—promisiunea iertării păcatelor și a reînnoirii inimii și readucerii ei în armonie cu principiile legii lui Dumnezeu, prin intermediul harului lui Dumnezeu.”— Patriarhi și profeți, p. 372 engl. (cap. 32, Legea și legămintele).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 363-373 engl. (cap. 32, Legea și legămintele).


Duminică 29 martie

1. O TAINĂ VEȘNICĂ

a. De când a existat legământul de har al lui Dumnezeu? Romani 16:25.

Romani 16:25: „Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea și propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ținută ascunsă timp de veacuri.”

„Legământul de har nu este un adevăr nou, pentru că a existat în mintea lui Dumnezeu din veșnicie. De aceea se numește legământul veșnic.“—Credința prin care trăiesc, p. 77 engl. (cap. Planul lui Dumnezeu de răscumpărare a omului).

b. Când a fost confirmat omenirii prin promisiune legământul de har? Geneza 3:15. Când a fost el întemeiat complet? Ioan 19:30; Romani 3:25.

Geneza 3:15: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Ioan 19:30: „Când a luat Isus oțetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi și-a plecat capul și Și-a dat duhul.”

Romani 3:25: „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu.”

„Împărăția harului a fost instituită imediat după căderea omului, când a fost creat un plan pentru răscumpărarea omenirii vinovate. Ea a existat după aceea în scopul și prin promisiunea lui Dumnezeu; și prin credință, oamenii puteau deveni supușii ei. Totuși, ea nu a fost întemeiată în fapt până la moartea lui Hristos... Când Salvatorul Și-a depus viața, și când cu ultima răsuflare a strigat ‚S-a sfârșit’, atunci împlinirea planului de răscumpărare a fost garantată. Promisiunea mântuirii, făcută perechii păcătoase în Eden, a fost ratificată. Împărăția harului, care existase înainte prin promisiunea lui Dumnezeu, a fost atunci întemeiată.”— Marea luptă, p. 347, 348 engl. (rom. cap. 19, Lumină prin întuneric).


Luni 30 martie

2. BINECUVÂNTAREA LEGĂMÂNTULUI PENTRU TOATE NAŢIUNILE

a. Ce binecuvântare a promis Dumnezeu lui Avraam sub legământul harului? Geneza 12:1-3. Cine este „sămânța promisă”? Galateni 3:16.

Geneza 12:1-3: „Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

Galateni 3:16: „Acum, făgăduințele au fost făcute „lui Avraam și seminței lui”. Nu zice: „și semințelor” (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale”, adică Hristos.”

„Hristos nu a fost singur în îndeplinirea marelui Său sacrificiu, ci acesta a fost împlinirea legământului făcut între El și Tatăl Său înainte de a fi pusă temelia lumii. Dându-Și mâna, Ei intraseră într-un legământ solemn că Hristos avea să devină garantul pentru rasa umană, dacă aceștia urma să fie biruiți de sofistăria lui Satan.”—The Youth’s Instructor, 14 iunie 1900.

b. Ce face Dumnezeu sub acest legământ pentru toți cei care cred doar în Hristos pentru mântuire? Galateni 3:8; Romani 5:1.

Galateni 3:8: „Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.”

Romani 5:1: „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”

„Legământul făcut cu Avraam cu patru sute treizeci de ani înainte ca legea să fie rostită pe Sinai a fost un legământ confirmat de Dumnezeu în Hristos, exact aceeași evanghelie care ni se predică nouă.”—The Signs of the Times, 24 august 1981.

c. Ce promisiune a inclus, de asemenea, legământul lui Dumnezeu cu Avraam, și ce va realiza primirea ei pentru cel ce crede în Hristos? Galateni 3:14; Ezechiel 36:26, 27.

Galateni 3:14: „pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit.”

Ezechiel 36:26, 27: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele.”

„Aceeași lege care a fost gravată pe tablele de piatră este scrisă de Duhul Sfânt pe tablele inimii. În loc de a ne preocupa să ne întemeiem propria neprihănire, noi vom accepta neprihănirea lui Hristos. Sângele Său face ispășire pentru păcatele noastre. Ascultarea Sa este acceptată pentru noi. Atunci inima reînnoită de Duhul Sfânt va aduce ‚roadele Duhului.’ Prin harul lui Hristos noi vom trăi în ascultare de legea lui Dumnezeu scrisă pe inimile noastre. Având Spiritul lui Hristos, noi vom umbla așa cum a umblat El. Prin profet, El a declarat despre Sine Însuși: ‚Îmi găsesc desfătarea în a face voia Ta, o Dumnezeul meu; da, legea Ta este înăuntrul inimii mele’ (Psalmi 40:8 engl. KJV). Și când era între oameni El a spus: ‚Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că întotdeauna fac acele lucruri care Îi plac Lui.’ (Ioan 8:29 engl. KJV/ rom. BTF.)” —Patriarhi și profeți, p. 372 engl. (rom. cap. 32, Legea și legămintele).


Marți 31 martie

3. HAR PENTRU A ASCULTA

a. De ce a confirmat Dumnezeu legământul Său cel veșnic cu Avraam printr-un jurământ? Geneza 22:16-18; Evrei 6:13-18.

Geneza 22:16-18: Și a zis: „‘Pe Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, și anume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării, și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’”

Evrei 6:13-18: „Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine Însuși și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îți voi înmulți foarte mult sămânța.” Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduința. Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezășie care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte.”

„Această promisiune [Geneza 22:18] indica spre Hristos. Așa a înțeles-o Avraam (vezi Galateni 3:8, 16), și s-a încrezut în Hristos pentru iertarea păcatelor. Credința aceasta a fost cea care i-a fost socotită ca neprihănire.”— Patriarhi și profeți, p. 370 engl. (cap. 32, Legea și legămintele).

„Pe muntele Moria, Dumnezeu Și-a reînnoit din nou legământul, confirmând cu un legământ solemn binecuvântarea pentru Avraam și seminția lui de-a lungul tuturor generațiilor care urma să vină.”—Ibid., p. 153 engl. (cap. 13, Încercarea credinței).

„Avraam era uman; pasiunile și atașamentele sale erau ca ale noastre; însă el nu s-a oprit să se întrebe sau să pună la îndoială cum se va împlini promisiunea, dacă Isaac urma să fie jertfit. El nu s-a oprit să stea la discuții cu inima sa apăsată de durere. El știa că Dumnezeu este drept și neprihănit în toate cerințele Sale, și a ascultat porunca până la ultima literă.”—Ibid.

b. De unde știm că ascultarea de legea lui Dumnezeu se va vedea întotdeauna în viața acelora care sunt sub legământul harului? Geneza 26:5.

Geneza 26:5: „Pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea și a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele și legile Mele.”

„Legământul cu Avraam afirma de asemenea autoritatea legii lui Dumnezeu. Domnul i s-a arătat lui Avraam și i-a spus: ‚Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; umblă înaintea Mea și fii desăvârșit’ (Geneza 17:1 engl. KJV). Mărturia lui Dumnezeu cu privire la credinciosul Său serv a fost: ‚Avraam a ascultat de vocea Mea, și a păzit ce i-am cerut, poruncile Mele, statutele Mele și legile Mele.’ (Geneza 26:5 engl. KJV). Și Domnul i-a declarat: ‚Eu voi întări legământul Meu dintre Mine și tine și sămânța ta după tine în generațiile lor, ca un legământ veșnic, pentru a fi un Dumnezeu pentru tine și sămânța ta după tine.’ (Geneza 17:7 trad. Literală.)”—Ibid., p. 370.

„Apostolul Pavel prezintă în mod clar relația dintre credință și lege sub noul legământ. El spune: ‚Fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.” ‚Anulăm noi, de aceea, legea prin credință? Nicidecum, ci dimpotrivă, noi întărim legea.’ ‚Căci ceea ce legea nu putea face, pentru că era slabă prin trup’—nu putea să îl îndreptățească pe om, pentru că în natura lui păcătoasă el nu putea ține legea’ —‚ Dumnezeu trimițând pe propriul lui Fiu în asemănarea cărnii păcătoase, și pentru păcat, a condamnat păcatul în trup: ca neprihănirea legii să fie îndeplinită în noi, care urmăm nu după trup, ci după Duh.’ (Romani 5:1; 3:31; 8:3, 4. engl. KJV)”—Ibid., p. 373.


Miercuri 1 aprilie

4. LEGĂMÂNTUL DE LA SINAI

a. De ce s-a încheiat un alt legământ la Sinai și care era scopul lui? Deuteronom 4:35-37.

Deuteronom 4:35-37: „Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoști că numai Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El. Din cer, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te învețe; și, pe pământ, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare și ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului. El a iubit pe părinții tăi și de aceea a ales sămânța lor după ei; El Însuși te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare.”

„În robia lui, poporul pierduse într-o mare măsură cunoașterea de Dumnezeu și a principiilor legământului Avraamic. Eliberându-i din Egipt, Dumnezeu căuta să le reveleze puterea Sa și îndurarea Sa, pentru ca ei să fie conduși să Îl iubească și să se încreadă în El. El i-a condus la Marea Roșie— unde, urmăriți fiind de Egipteni, scăparea părea imposibilă—pentru ca ei să realizeze neajutorarea lor absolută, nevoia lor de ajutor divin; și apoi El a lucrat scăparea lor. Astfel ei au fost umpluți cu dragoste și recunoștință față de Dumnezeu și cu încredere în puterea Lui de a-i ajuta. El îi legase de El ca eliberator al lor din robia vremelnică. Însă un adevăr chiar mai mare trebuie să le fie imprimat în minte. Trăind în mijlocul idolatriei și corupției, ei nu aveau o concepție corectă despre sfințenia lui Dumnezeu sau despre păcătoșenia excesivă a inimilor lor, despre incapacitatea lor completă, prin ei înșiși, de a oferi ascultare de legea lui Dumnezeu și despre nevoia lor de un Mântuitor. Toate acestea era necesar ca ei să fie învățați.”—Patriarhi și profeți, p. 371 engl. (cap. 32, Legea și legămintele).

b. De ce se numește legământul făcut cu Avraam „noul” legământ, cu toate că a fost încheiat înainte de cel de la Sinai? Evrei 9:16-20.

Evrei 9:16-20: „În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut. De aceea și întâiul legământ n-a fost sfințit fără sânge. Și, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viței și de țapi, cu apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul și a zis: „Acesta este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.”

„Deși acest legământ a fost făcut cu Adam și reînnoit față de Avraam, el nu putea fi ratificat până la moartea lui Hristos. El existase prin promisiunea lui Dumnezeu de la prima aluzie la faptul că fusese oferită mântuire; el fusese acceptat prin credință; totuși, când a fost ratificat de Hristos, el este numit un legământ nou. Legea lui Dumnezeu era temelia acestui legământ, care era pur și simplu un aranjament pentru a-i aduce pe oameni în armonie cu voia divină, poziționându-i acolo unde puteau asculta de legea lui Dumnezeu. Un alt legământ—numit în Scriptură ‚vechiul legământ’—a fost încheiat între Dumnezeu și Israel la Sinai, și a fost apoi ratificat cu sângele unei jertfe. Legământul Avraamic a fost ratificat cu sângele lui Hristos, și se numește ‚al doilea’, sau ‚noul’ legământ, pentru că sângele prin care a fost sigilat a fost vărsat după sângele primului legământ.”—Ibid., p. 370, 371 engl. (cap. Legea și legămintele).


Joi 2 aprilie

5. ELIBERARE DIN SPIRITUL ROBIEI

a. Ce nu au reușit să înțeleagă israeliții când au intrat în legământul de la Sinai? Exod 24:7; Romani 10:2, 3; Ioan 15:5.

Exod 24:7: „A luat cartea legământului și a citit-o în fața poporului. Ei au zis: „Vom face și vom asculta tot ce a zis Domnul.”

Romani 10:2, 3: „Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.”

Ioan 15:5: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă , căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”

„Poporul nu a realizat faptul că... fără Hristos era imposibil ca ei să țină legea lui Dumnezeu; și ei au intrat în grabă într-un legământ cu Dumnezeu. Simțind că erau capabili să își realizeze propria lor neprihănire, ei au declarat: ‚Tot ce a spus Domnul vom face, și vom fi ascultători.’ (Exod 24:7).”—Patriarhi și profeți, p. 371, 372 engl. (cap. Legea și legămintele).

b. Cum putem fi astăzi în pericol de a face aceeași greșeală pe care au făcut-o copiii lui Israel la Sinai? Romani 8:15.

Romani 8:15: Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!”

„Spiritul de robie ia naștere atunci când se încearcă a trăi în armonie cu religia cerută de lege, prin eforturile de a îndeplini cerințele legii în propria noastră putere. Există speranță pentru noi doar când venim sub legământul Avraamic, care este legământul harului prin credință în Isus Hristos.”—The Youth’s Instructor, 22 septembrie 1892.

„Toate serviciile religioase—oricât de atrăgătoare și de costisitoare— care încearcă să obțină meritul la favoarea lui Dumnezeu, toată mortificarea trupului, toate penitențele și truda elaborată de a obține iertarea de păcat și favoarea divină—orice ne împiedică de a-L face pe Hristos Cel de care depindem întru totul, sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu. Nu există nicio speranță pentru om, decât în a renunța la rebeliunea lui, la împotrivirea sa față de voia lui Dumnezeu, în a se recunoaște drept un păcătos gata să piară, și în a se prinde de îndurarea lui Dumnezeu. Putem fi salvați doar prin Hristos.”— The Signs of the Times, 24 august 1891.


Vineri 3 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce se numește legământul harului un legământ veșnic?

2. Cum sunt binecuvântat eu astăzi prin legământul făcut cu Avraam?

3. Ce promite Dumnezeu să facă pentru mine sub legământul harului?

4. De ce este numit legământul harului „noul” legământ?

5. Cum pot să mă asigur că sunt sub legământul harului?