Lecția 2. Legământul rupt

„Domnul i-a zis lui Moise: ‚Scoală și pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat’.” (Exod 32:7)

„Simțind neajutorarea lor în absența conducătorului lor, ei s-au întors la vechile lor superstiții. ‚Mulțimea amestecată’ fusese prima care și-a permis murmurări și lipsă de răbdare, și ei au fost liderii în apostazia care a urmat.”—Patriarhi și profeți, p. 315-319 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 315-319 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai)


Duminică 5 aprilie

1. POPORUL PROMITE ASCULTARE

a. După proclamarea legii, cine a fost chemat sus pe munte, și doar cui i s-a spus să vină aproape de Domnul? Exod 24:1, 2.

Exod 24:1, 2: „Dumnezeu a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu și Aaron, Nadab și Abihu și șaptezeci de bătrâni ai lui Israel și să vă închinați de departe, aruncându-vă cu fața la pământ. Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalți să nu se apropie și poporul să nu se suie cu el.”

b. Când poporul a auzit toate cuvintele Domnului, așa cum au fost relatate de Moise, ce au răspuns ei într-un glas? Ce a făcut atunci Moise? Exod 24:3, 4.

Exod 24:3, 4: „Moise a venit și a spus poporului toate cuvintele Domnului și toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.” Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit un altar la poalele muntelui și a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”

„Mințile poporului, orbite și înjosite de sclavie și păgânism, nu erau pregătite să aprecieze pe deplin principiile larg-cuprinzătoare ale celor zece precepte. Pentru ca obligațiile impuse de decalog să poată fi mai bine înțelese și implementate, au fost date precepte adiționale, ilustrând și aplicând principiile celor Zece Porunci. Aceste legi erau numite judecăți, atât pentru că erau croite în înțelepciune divină și echitate, cât și pentru că magistrații trebuia să judece conform acestora. Spre deosebire de cele Zece Porunci, acestea i-au fost date lui Moise în mod privat, el trebuind să le comunice poporului.”—Patriarhi și profeți, p. 310 engl. (cap. 27, Legea dată lui Israel).

„[Exod 24:3 citat]. Acest angajament, împreună cu cuvintele Domnului, de care angajamentul îi obliga să asculte, a fost scris de Moise într-o carte.”— Ibid., p. 312 engl. (cap. 27, Legea dată lui Israel).


Luni 6 aprilie

2. ISRAEL INTRĂ ÎN LEGĂMÂNT CU DUMNEZEU

a. Când Moise a luat cartea legământului și a citit-o în auzul poporului, ce au promis ei din nou? Exod 24:7.

Exod 24:7: „A luat cartea legământului și a citit-o în fața poporului. Ei au zis: „Vom face și vom asculta tot ce a zis Domnul.”

„Dacă israeliții ar fi ascultat de cerințele lui Dumnezeu, ei ar fi fost practic creștini. Ei ar fi fost fericiți; pentru că ar fi ținut căile Domnului, și nu ar fi urmat înclinațiilor inimii lor firești. Moise nu i-a lăsat să interpreteze greșit cuvintele Domnului sau să aplice în mod greșit cerințele Lui. El a scris toate cuvintele Domnului într-o carte, ca ei să poată să o consulte ulterior. Pe munte el le scrisese cum i le-a dictat Hristos Însuși. Plini de curaj, israeliții au rostit cuvintele care promiteau ascultare Domnului, după ce au ascultat legământul Său citit în auzul poporului. Ei au spus: ‚Vom face tot ce a zis Domnul, și vom fi ascultători.’ Apoi poporul a fost pus deoparte și sigilat pentru Domnul. O jertfă i-a fost adusă Domnului. O parte din sângele jertfei a fost stropit pe altar. Aceasta semnifica faptul că poporul se consacrase—trup, minte și suflet—lui Dumnezeu. O parte a fost stropit asupra poporului. Aceasta semnifica faptul că prin sângele stropit al lui Hristos, Dumnezeu îi acceptase în mod îndurător ca pe o comoară a Sa specială. Astfel israeliții au intrat într-un legământ solemn cu Dumnezeu.”— Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E.G.White Comments], vol.1, p. 1107 engl. (cap. referitor la Exod 24).

b. Ce nu au înțeles israeliții când au luat decizia lor de a intra întrun legământ cu Dumnezeu? Romani 7:18; Ioan 15:5.

Romani 7:18: Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.”

Ioan 15:5: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă , căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”

„Dumnezeu... i-a dat [lui Israel] legea Sa, cu promisiunea unor mari binecuvântări condiționate de ascultare: ‚Dacă vei asculta de vocea mea cu adevărat, și vei păzi legământul Meu, atunci... vei fi pentru Mine o împărăție de preoți și o națiune sfântă. (Exod 19:5,6).’ Poporul nu a înțeles păcătoșenia propriei sale inimi, și faptul că fără Hristos îi era imposibil să țină legea lui Dumnezeu; și a intrat cu grăbire în legământ cu Dumnezeu. Simțind că erau capabili să își construiască propria lor neprihănire, ei au declarat: ‚Tot ce a spus Domnul vom face, și vom fi ascultători.’ (Exod 24:7).”—Patriarhi și profeți, p. 371, 372 engl. (cap. 32, Legea și legămintele).

c. Ce a fost folosit de Moise pentru a ratifica legământul făcut la Sinai? Exod 24:8.

Exod 24:8: „Moise a luat sângele și a stropit poporul, zicând: „Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.”


Marți 7 aprilie

3. MOISE PE MUNTE

a. Cu ce scop a fost chemat Moise din nou pe munte? Exod 24:12; 25:8, 9, 40.

Exod 24:12: „Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte și rămâi acolo. Eu îți voi da niște table de piatră cu Legea și poruncile pe care le-am scris pentru învățătura lor.”

Exod 25:8, 9, 40: „Să-Mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor. Să faceți cortul și toate vasele lui după chipul pe care ți-l voi arăta... (40) Vezi să faci după chipul care ți s-a arătat pe munte.

„În timpul șederii sale pe munte, Moise a primit instrucțiuni pentru clădirea unui sanctuar în care urma să se manifeste în mod special prezența divină. ‚Să-Mi facă un sanctuar; ca Eu să locuiesc între ei’ (Exod 25:8 engl.), a fost porunca lui Dumnezeu...

De aici înainte, poporul urma să fie onorat cu prezența constantă a Regelui lor. ‚Eu voi locui între copiii lui Israel și voi fi Dumnezeul lor’, ‚și sanctuarul va fi sfințit de slava Mea’ (Exod 29: 45, 43), a fost asigurarea dată lui Moise. Iar ca simbol al autorității lui Dumnezeu și a întrupării voii Sale, lui Moise i-a fost dată o copie a Decalogului, gravată de degetul lui Dumnezeu Însuși pe două table de piatră (Deuteronom 9:10; Exod 32:15, 16), pentru a fi păstrată ca zestre în sanctuarul care, când urma să fie făcut, avea să fie centrul vizibil al închinării naționale.”—Patriarhi și profeți, p. 313, 314 engl. (cap. 27, Legea dată lui Israel).

b. Ce s-a văzut pe Muntele Sinai? Exod 24:15-17.

Exod 24:15-17: „Moise s-a suit pe munte, și norul a acoperit muntele. Slava Domnului s-a așezat pe muntele Sinai și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. Înfățișarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel.”

c. Cât timp a fost Moise pe munte cu Dumnezeu? Exod 24:18. Cum a dorit Dumnezeu să lumineze lumea prin Israel? Cum se aplică aceasta la noi astăzi?

Exod 24:18: „Moise a intrat în mijlocul norului și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.”

„Dintr-o națiune de sclavi, israeliții fuseseră înălțați deasupra tuturor popoarelor pentru a fi comoara deosebită a Regelui regilor. Dumnezeu îi separase de lume, pentru a le putea încredința o încredere sacră. El i-a făcut depozitarii legii Sale și intenționa ca prin ei să păstreze între oameni cunoștința despre Sine Însuși. Astfel lumina cerului urma să strălucească spre o lume învăluită în întunerec, și o voce urma să fie auzită apelând la toate popoarele pentru a se întoarce de la idolatrie ca să-i servească viului Dumnezeu. Dacă israeliții doreau să fie loiali încrederii lor, ei urma să devină o putere în lume. Dumnezeu urma să fie apărarea lor, și El urma să îi înalțe deasupra tuturor națiunilor. Lumina Sa și adevărul Său urma să fie revelate prin ei, și ei urma să stea sub conducerea Sa înțeleaptă și sfântă ca un exemplu despre superioritatea închinării Sale deasupra oricărei forme de idolatrie.” – Ibid., p. 314 engl. (cap. 27, Legea dată lui Israel).


Miercuri 8 aprilie

4. VIŢELUL DE AUR

a. Când oamenii au văzut că Moise întârzia atât de mult să coboare de pe munte, ce au spus ei în timp ce s-au adunat în jurul lui Aaron? Exod 32:1.

Exod 32:1: „Poporul, văzând că Moise zăbovește să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron și i-a zis: „Haide, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră, căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut!”

„În această perioadă de așteptare, era timpul ca ei să mediteze la legea lui Dumnezeu, pe care ei o auziseră, și să își pregătească inimile pentru a primi revelațiile ulterioare pe care El putea să li le dea. Ei nu avuseseră prea mult timp pentru această lucrare; și dacă ar fi căutat să obțină o înțelegere mai clară a cerințelor lui Dumnezeu, și să își umilească inimile înaintea Lui, ei ar fi fost feriți de ispită. Dar ei nu au făcut aceasta, și în curând au devenit indiferenți, neatenți și destrăbălați. Acesta a fost în special cazul cu mulțimea mixtă... Erau unii acolo care sugerau o întoarcere în Egipt, însă fie că era vorba de înaintare spre Canaan, sau de retragere spre Egipt, mulțimea de oameni era hotărâtă să nu îl mai aștepte pe Moise.”—Patriarhi și profeți, p. 315 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).

b. Cum și-a arătat Aaron slăbiciunea? Ce a făcut poporul? Exod 32:2-6; Psalmi 106:19, 20.

Exod 32:2-6: „Aaron le-a răspuns: „Scoateți cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor și fiicelor voastre și aduceți-i la mine.” Și toți și-au scos cerceii de aur din urechi și i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta și a făcut un vițel turnat. Și ei au zis: „Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului!” Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!” A doua zi, s-au sculat disde-dimineață și au adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. Poporul a șezut de a mâncat și a băut; apoi s-au sculat să joace.”

Psalmi 106:19, 20: „Au făcut un vițel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat și au schimbat slava lor pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă.”

„Câțiva, care s-au aventurat să denunțe drept idolatrie anunțata facere a chipului au fost atacați și tratați în mod aspru, și în confuzia și agitația aceea, ei și-au pierdut în cele din urmă viețile. Aaron se temea pentru propria siguranță; și în loc de a sta în mod nobil pentru onoarea lui Dumnezeu, el a cedat cerințelor mulțimii.”—Ibid., p. 316, 317 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).

c. Ce avertizare conține această experiență pentru noi? 1 Corinteni 10:7.

1 Corinteni 10:7: „Să nu fiți închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a șezut să mănânce și să bea și s-au sculat să joace.”

„Noi repetăm păcatul lui Aaron, încercând să menținem pacea, atunci când vederea ar trebui să fie clară pentru a discerne răul și a-l arăta în mod neîmpodobit, chiar dacă acest lucru ne-ar pune într-o poziție neplăcută, pentru că motivele noastre pot fi înțelese greșit. Nu trebuie să permitem ca vreun rău să fie asupra vreunui frate sau a vreunui suflet cu care suntem în legătură. Această neglijență de a sta ferm pentru adevăr a fost păcatul lui Aaron. Dacă el ar fi declarat în mod direct adevărul, acel vițel de aur nu ar fi fost făcut niciodată.”—The SDA Bible Commentary [E.G.White Comments], vol.1, p. 1109 engl. (cap. referitor la Exod 32).


Joi 9 aprilie

5. MOISE PLEDEAZĂ PENTRU POPOR

a. Relatați discuția dintre Domnul și Moise cu privire la apostazia din tabără. Exod 32:7-14.

Exod 32:7-14: „Domnul a zis lui Moise: „Scoală și coboară-te, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: ‘Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului!’” Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpățânat. Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și-i voi mistui, dar pe tine te voi face strămoșul unui neam mare.” Moise s-a rugatDomnului Dumnezeului său și a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână tare? Pentru ce să zică egiptenii: ‘Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și ca să-i șteargă de pe fața pământului’? Întoarce-Te din iuțeala mâniei Tale și lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău. Adu-ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine Însuți: ‘Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerului, voi da urmașilor voștri toată țara aceasta de care am vorbit, și ei o vor stăpâni în veac.’” Și Domnul S-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.”

„Când Moise a mijlocit pentru Israel, timiditatea sa s-a pierdut în interesul și dragostea sa profundă pentru cei pentru care fusese, în mâinile lui Dumnezeu, instrumentul prin care a realizat atât de multe. Domnul a ascultat apelurile sale, și i-a îndeplinit rugămintea sa neegoistă. Dumnezeu îl testase pe servul Său; El îi testase credincioșia și dragostea pentru acel popor greșit, nerecunoscător, și Moise trecuse cu noblețe testul. Interesul său pentru Israel nu izvora din niciun motiv egoist. Prosperitatea poporului ales al lui Dumnezeu îi era mai dragă decât onoarea personală.”—Patriarhi și profeți, p. 319 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).

b. Ce vrea Dumnezeu să facem când ne confruntăm cu apostazie astăzi? 2 Timotei 4:2.

2 Timotei 4:2: „Propovăduiește cuvântul; fii prompt la timp și nelatimp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndelunga răbdare și doctrina.” (engl. KJV; BTF).

„Dintre toate păcatele pe care Dumnezeu le va pedepsi, niciunul nu este mai urât în ochii Săi decât acelea care îi încurajează pe alții să facă răul. Dumnezeu dorește ca servii Săi să își dovedească loialitatea mustrând în mod credincios fărădelegea, indiferent cât de dureros ar putea fi acest act. Cei care sunt onorați cu o misiune divină nu trebuie să fie niște oportuniști slabi, influențabili. Ei nu trebuie să caute înălțarea de sine, sau să evite sarcinile dezagreabile, ci să îndeplinească lucrarea lui Dumnezeu cu fidelitate neabătută.”—Ibid., p. 323, 324 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).


Vineri 10 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care era legătura dintre preceptele adiționale date israeliților și Cele Zece Porunci?

2. Cum pot fi eu un „creștin practic”? Mă va face aceasta nefericit?

3. Cum pot ajuta eu la păstrarea cunoașterii de Dumnezeu în această lume?

4. De ce eșuăm noi uneori când e nevoie să stăm pentru ceea ce e drept? Ce repercusiuni poate avea aceasta?

5. Ce pot învăța din atitudinea lui Moise față de cei care au fost neascultători pe față și față de alții care erau oscilanți în credința lor?