Lecția 10. Călătoria în jurul Edomului

Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot astfel trebuie să fie înălțat Fiul omului.” (Ioan 3:14)

„Șarpele de aramă a fost înălțat în pustie pentru ca cei care priveau spre el în credință să poată fi făcuți sănătoși. În același mod, Dumnezeu trimite un mesaj restaurator, de vindecare, oamenilor, chemându-i să își îndepărteze privirea de la oameni și de la lucrurile pământești, și să își pună încrederea în Dumnezeu.”—Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E.G.White Comments], vol. 1, p. 1116 engl. (cap. referitor la Numeri 21).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 422-432 engl. (cap. 38, Călătoria în jurul Edomului).


Duminică 31 mai

1. LIBERA TRECERE PRIN TERITORIUL EDOMULUI—REFUZATĂ

a. Ce mesaj a trimis Moise regelui Edomului, și ce răspuns a primit? Numeri 20:14-18.

Numeri 20:14-18: „De la Cades, Moise a trimis niște soli la împăratul Edomului ca să-i spună: „Așa vorbește fratele tău Israel: ‘Tu știi toate suferințele prin care am trecut. Părinții noștri s-au coborât în Egipt și am locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi și pe părinții noștri. Am strigat către Domnul, și El ne-a auzit glasul. A trimis un Înger și ne-a scos din Egipt. Și iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ținutului tău. Lasă-ne să trecem prin țara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii și nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ținutul tău.’” Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îți voi ieși înainte cu sabia.”

„Edomiții erau descendenți ai lui Avraam și Isaac, și de dragul acestor servi ai Lui, Dumnezeu le-a arătat favoare copiilor lui Esau. El le dăduse Muntele Seir în stăpânire, și ei nu trebuia să fie deranjați decât dacă prin păcatele lor ei s-ar fi pus dincolo de posibilitatea ca harul Său să ajungă la ei.”—Patriarhi și profeți, p. 423 engl. (cap. 38, Călătoria în jurul Edomului).

b. Cum și-au reînnoit liderii lui Israel apelul la regele Edomului, și care a fost răspunsul lui? Numeri 20:19, 20. Ce eșec din partea poporului a dat lui Satan un avantaj hotărât în această experiență negativă?

Numeri 20:19, 20: „Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare și, dacă vom bea din apa ta eu și turmele mele, îți voi plăti prețul; nu-ți cer altceva decât să trec cu picioarele!” El a răspuns: „Să nu cumva să treci!” Și Edom i-a ieșit înainte cu multă gloată și cu mână tare. Astfel, Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ținutul lui. Și Israel s-a abătut de la el.”

„Israeliții nu au acționat prompt la cuvântul lui Dumnezeu, și în timp ce ei se plângeau și murmurau, ocazia de aur a trecut. Când au fost în cele din urmă gata să își prezinte regelui cererea, aceasta le-a fost refuzată.”—Ibid., p. 423 engl. (cap. 38, Călătoria în jurul Edomului).


Luni 1 iunie

2. MOARTEA LUI AARON

a. În loc de a trece prin țara Edomului, ce rută au luat copiii lui Israel? Numeri 20:21, 22; 21:4.

Numeri 20:21, 22: „Astfel, Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ținutul lui. Și Israel s-a abătut de la el. Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades și a ajuns la muntele Hor.”

Numeri 21:4: „Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roșie, ca să ocolească țara Edomului. Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum.”

b. Când Israel a ajuns la Muntele Hor, ce le-a spus Domnul lui Moise și Aaron? Numeri 20:23-26.

Numeri 20:23-26: „Domnul a zis lui Moise și lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele țării lui Edom: „Aaron are să fie adăugat la poporul lui, căci nu va intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-ați împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba. Ia pe Aaron și pe fiul său Eleazar și suie-i pe muntele Hor. Dezbracă pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui și va muri.”

„Mulți ani Moise și Aaron stătuseră unul lângă altul în grijile și truda lor. Împreună ei înfruntaseră nenumărate pericole, și împărtășiseră binecuvântarea evidentă a lui Dumnezeu; însă sosise timpul când trebuia să fie separați. Ei înaintau foarte încet, pentru că fiecare moment petrecut în compania celuilalt era prețios. Urcușul era abrupt și greu; și pe când se opreau adesea să se odihnească, ei comunicau împreună despre trecut și viitor. ... Nici un sentiment rebel nu își găsea loc în inimile lor, nici o expresie de murmurare nu a ieșit de pe buzele lor; totuși, o tăcere solemnă se odihnea pe înfățișarea lor în timp ce rememorau ce îi împiedicase să intre în moștenirea părinților lor.”—Patriarhi și profeți, p. 425 engl. (cap. 38, cap. 38, Călătoria în jurul Edomului).

c. Ce solemnitate a însoțit transferul responsabilităților de mare preot de la Aaron la Eleazar și cât de mult timp a plâns Israel după Aaron? Numeri 20:27-29.

Numeri 20:27-29: „Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în fața întregii adunări. Moise a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise și Eleazar s-au coborât de pe munte. Toată adunarea a văzut că Aaron murise și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci de zile.”

„Cu profundă tristețe, Moise a îndepărtat de la Aaron îmbrăcămintea sfântă, și a așezat-o asupra lui Eleazar, care a devenit astfel urmașul lui prin numire divină. Pentru păcatul său la Cadeș, lui Aaron i-a fost refuzat privilegiul de a oficia ca mare preot al lui Dumnezeu în Canaan—de a oferi primul sacrificiu în țara cea bună, și de a consacra astfel moștenirea lui Israel. Moise urma să continue să poarte povara sa conducând poporul până chiar la granițele Canaanului. El urma să ajungă să vadă Țara Promisă, dar nu să intre în ea. Dacă, atunci când acești servi ai lui Dumnezeu stăteau în fața stâncii la Cadeș, ar fi suportat fără murmur testul care a fost adus asupra lor, cât de diferit ar fi fost viitorul lor! Un act greșit nu poate fi anulat niciodată. Se poate ca lucrarea de o viață să nu recupereze ceea ce s-a pierdut într-un singur moment de ispită sau de nesăbuință.”—Ibid., p. 426 engl. (cap. 38, Călătoria în jurul Edomului).


Marți 2 iunie

3. ÎNFRÂNGEREA REGELUI ARADULUI

a. Cine a atacat Israelul imediat după moartea lui Aaron și care a fost rezultatul? Numeri 21:1-3.

Numeri 21:1-3: „Împăratul Aradului, un canaanit care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel și a luat mai mulți prinși de război. Atunci Israel a făcut Domnului o juruință și a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârșire cetățile.” Domnul a auzit glasul lui Israel și a dat pe canaaniți în mâinile lui. Israeliții i-au nimicit cu desăvârșire, pe ei și cetățile lor, și locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).”

„Imediat după ce au părăsit Muntele Hor, israeliții au suferit o înfrângere într-o confruntare cu Arad, unul din regii Canaanului. Însă în timp ce ei au căutat ajutorul lui Dumnezeu, le-a fost oferit ajutor divin, și vrăjmașii lor au fost puși pe fugă. Această victorie, în loc de a inspira recunoștință și să conducă poporul să își simtă dependența de Dumnezeu, i-a făcut lăudăroși și încrezuți în sine.”—Patriarhi și profeți, p. 427, 428 engl. (cap. 38, Călătoria în jurul Edomului).

b. În loc de a fi recunoscători Domnului, în ce practică a recăzut poporul? Numeri 21:4 (ultima parte), 5.

Numeri 21:4 u.p., 5: „Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-ați scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă și ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.”

„În curând ei au recăzut în vechiul obicei de a murmura. Ei erau acum nemulțumiți pentru că oștii lui Israel nu i s-a permis să înainteze spre Canaan imediat după rebeliunea lor ca răspuns la raportul iscoadelor cu aproape patruzeci de ani mai înainte. Ei au declarat lungul lor sejur în pustie ca o amânare nenecesară, considerând că ar fi putut să îi învingă pe vrăjmașii lor la fel de ușor mai înainte, ca și acum. În timp ce și-au continuat călătoria spre sud, calea lor trecea printr-o vale fierbinte, de nisip, lipsită de umbră sau de vegetație. Calea părea lungă și dificilă, și ei sufereau de oboseală și sete. Din nou, ei au eșuat să îndure testul credinței și al răbdării. Ocupându-se în mod constant de partea întunecată a experiențelor lor, ei s-au separat mai mult și mai mult de Dumnezeu. Ei au pierdut din vedere faptul că dacă nu ar fi murmurat atunci când apa a încetat să curgă la Cadeș, ei ar fi fost cruțați de călătoria în jurul Edomului. Dumnezeu avusese în vedere lucruri mai bune pentru ei. Inimile lor ar fi trebuit să fie umplute cu recunoștință față de El pentru că El pedepsise păcatul lor doar atât de ușor. Însă în loc de aceasta, ei se măguleau că dacă Dumnezeu și Moise nu ar fi intervenit nechemați, ei ar fi putut fi acum în posesia Țării Promise. După ce au adus probleme asupra lor înșiși, făcându-și soarta cu mult mai grea decât intenționase Dumnezeu, ei puneau toate nenorocirile lor asupra Lui. Astfel ei nutreau gânduri amare cu privire la modul Lui de procedare cu ei, și în cele din urmă ei au devenit nemulțumiți de toate. Egiptul părea mai strălucitor și mai de dorit decât libertatea și țara spre care îi conducea Dumnezeu.”—Ibid., p. 428.


Miercuri 3 iunie

4. MUȘCAŢI DE ȘERPI

a. Din cauza murmurărilor nefondate ale poporului, ce a permis Domnul să vină în tabăra lui Israel? Numeri 21:6.

Numeri 21:6: „Atunci, Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi înfocați, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni în Israel.”

„Întrucât ei fuseseră ocrotiți de puterea divină, ei nu realizaseră nenumăratele pericole de care fuseseră înconjurați în continuu. În ingratitudinea și necredința lor, ei anticipaseră moartea, și acum Domnul permitea ca moartea să vină asupra lor. Șerpii otrăvitori care infestau pustia erau numiți șerpi înfocați, pe baza efectelor teribile produse de mușcătura lor, aceasta cauzând inflamație violentă și moarte grabnică. Când mâna lui Dumnezeu a fost îndepărtată de la Israel, un mare număr din popor a fost atacat de aceste creaturi veninoase. Acum era teroare și confuzie în întreaga tabără. În aproape fiecare cort se aflau persoane moarte sau muribunde. Nimeni nu era sigur. Adesea tăcerea nopții era întreruptă de strigăte răsunătoare, care vorbeau despre victime recente. Toți erau ocupați să slujească celor suferinzi, sau cu o grijă agonizantă încercau să îi protejeze pe cei care nu erau încă afectați. Niciun murmur nu ieșea acum de pe buzele lor. În comparație cu suferința prezentă, dificultățile și încercările lor anterioare păreau nedemne de vreun gând.”—Patriarhi și profeți, p. 429 engl. (cap. 38, Călătoria în jurul Edomului).

b. Ce a făcut poporul când a realizat că Domnul îi pedepsea pentru comportamentul lor rebel, și ce remediu a fost pus la dispoziție? Numeri 21:7-9.

Numeri 21:7-9: „Poporul a venit la Moise și a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi acești șerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. Domnul a zis lui Moise: „Fă-ți un șarpe înfocat și spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat și va privi spre el va trăi.” Moise a făcut un șarpe de aramă și l-a pus într-o prăjină și oricine era mușcat de un șarpe și privea spre șarpele de aramă trăia.”

„Moise a primit porunca divină de a face un șarpe de aramă care să semene cu cei vii, și de a-l înălța între oameni. Toți cei care fuseseră mușcați trebuia să privească spre acesta, și urma să găsească alinare... Poporul știa bine că nu exista nicio putere în șarpele de aramă care să cauzeze o astfel de schimbare în cei care priveau spre el. Puterea de vindecare era doar de la Dumnezeu. În înțelepciunea Sa, El a ales această cale de a-și manifesta puterea. Prin aceste mijloace simple, poporul a fost făcut să realizeze faptul că această suferință fusese adusă asupra lor prin păcatele lor. Ei au fost de asemenea asigurați că în timp ce ascultau de Dumnezeu, ei nu aveau niciun motiv de teamă, pentru că El urma să îi ocrotească.”—Ibid., p. 430 engl. (cap. 38, Călătoria în jurul Edomului).


Joi 4 iunie

5. REMEDIUL PENTRU PĂCAT

a. Pe cine simboliza șarpele de aramă? Ioan 3:14, 15; Amos 5:4.

Ioan 3:14, 15: „Și , după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”

Amos 5:4: „Căci așa vorbește Domnul către casa lui Israel: „Căutați-Mă și veți trăi!”

„Israeliții și-au salvat viețile privind la șarpele înălțat. În acea privire era implicată credință. Ei trăiau pentru că credeau cuvântul lui Dumnezeu și se încredeau în mijloacele puse la îndemână pentru însănătoșirea lor. La fel, păcătosul poate privi la Hristos și să trăiască. El primește iertare prin credință în sacrificiul ispășitor. Spre deosebire de simbolul inert și fără viață, Hristos are putere și virtute în Sine Însuși de a vindeca pe păcătosul căit.”—Patriarhi și profeți, p. 431 engl. (cap. 38, Călătoria în jurul Edomului).

b. Prin cine și doar cum putem noi fi vindecați? Psalmi 103:2, 3; 1 Petru 2:21, 24.

Psalmi 103:2, 3: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale.”

1 Petru 2:21, 24: Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui... El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.”

„În timp ce realizăm condiția noastră neajutorată fără de Hristos, nu trebuie să cedăm în fața descurajării, ci să ne bazăm pe meritele unui Salvator răstignit și înviat. Priviți și trăiți. Isus Și-a dat ca garanție cuvântul; El îi va salva pe toți cei care vin la El. Deși milioane care au nevoie să fie vindecați vor refuza harul oferit, niciunul care se încrede în meritele Sale nu va fi lăsat să piară.”—Ibid., p. 432.

„În timp ce păcătosul nu se poate salva pe sine, el totuși are ceva de a făcut pentru a-și asigura mântuirea. ‚Pe cel care vine la Mine,’ spune Hristos, ‚nu îl voi da afară în nici un caz.’ (Ioan 6:37 engl. KJV.) Însă noi trebuie să venim la El; și când ne căim de păcatele noastre, noi trebuie să credem că El ne acceptă și ne iartă. Credința este darul lui Dumnezeu, însă puterea de a o exercita este a noastră.”—Ibid., p. 431.


Vineri 5 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce nu au fost distruși edomiții la acest moment?

2. Ce putem învăța din experiența lui Moise și Aaron cu privire la consecințele pe termen lung ale unei singure acțiuni?

3. Ce tipare de gândire conduc la murmurare? Cum putem evita aceasta?

4. Ce remediu simplu a fost oferit împotriva mușcăturilor șerpilor? Unde era puterea vindecătoare în șarpele de aramă?

5. Unde trebuie să privim pentru a fi salvați din păcat? Ce se include în „a privi”?