Lecția 6. Rebeliunea de la Cadeș

„Dar pentru că robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh, și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus, și urmașii lui o vor stăpâni.” (Numeri 14:24)

„Domnul a promis să cruțe Israelul de distrugere imediată; însă din cauza necredinței lor și a lașității, El nu a putut să Își manifeste puterea pentru a supune pe vrăjmașii lor. De aceea, în îndurarea Sa, El le-a poruncit, ca singur curs sigur de urmat, să se întoarcă spre Marea Roșie.” —Patriarhi și profeți, p. 391 engl. (cap. 34, Cele doisprezece iscoade). 

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 387-394 engl. (cap. 34, Cele doisprezece iscoade).


Duminică 3 mai 
1. ISCOADE TRIMISE ÎN CANAAN

a. Cu ce scop au fost trimise iscoade de la Cadeș în Canaan? De fapt, a cui idee a fost ca spionii să meargă în țara Canaan? Numeri 13:1-3, 17-20; Deuteronom 1:20-25.

Numeri 13:1-3, 17-20: „Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Trimite niște oameni să iscodească țara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiți câte un om pentru fiecare din semințiile părinților lor, toți să fie dintre fruntașii lor.” Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toți oamenii aceștia erau căpetenii ale copiilor lui Israel... (17-20) Moise i-a trimis să iscodească țara Canaanului. El le-a zis: „Mergeți de aici spre miazăzi și apoi să vă suiți pe munte. Vedeți țara, vedețcum este ea, cum este poporul care o locuiește: dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr; vedeți cum este țara în care locuiește: dacă este bună sau rea; cum sunt cetățile în care locuiește: dacă sunt deschise sau întărite; cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiți cu inimă și luați cu voi roade din țară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii.”

Deuteronom 1:20-25: Și eu v-am zis: ‘Ați ajuns la muntele amoriților pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru. Iată că Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta.’ Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: ‘Să trimitem niște oameni înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și asupra cetăților în care vom ajunge.’ Părerea aceasta mi s-a părut bună și am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminție. Ei au plecat, au trecut muntele și au ajuns până la valea Eșcol și au iscodit țara. Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă și au zis: ‘Bună țară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’”

b. După cât de multe zile s-au întors iscoadele la Cadeș și ce dovezi vizibile despre rodnicia țării au adus ei înapoi? Numeri 13:21-26.

Numeri 13:21-26: „Ei s-au suit și au iscodit țara, de la pustia Ţin până la Rehob, pe drumul care duce la Hamat. S-au suit pe la miazăzi și au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman, Șeșai și Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu șapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt. Au ajuns până la valea Eșcol. Acolo au tăiat o ramură de viță cu un strugure și l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini. Au luat și rodii și smochine. Locul acela l-au numit valea Eșcol (Strugure) din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel. S-au întors de la iscodirea țării după patruzeci de zile împlinite. Au plecat și au ajuns la Moise și la Aaron și la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus știri, lor șîntregii adunări, și le-au arătat roadele țării.”

„Ei au mers, și au cercetat întreaga țară, intrând pe la granița sudică și înaintând spre teritoriul din nord. Ei s-au întors după o absență de patruzeci de zile. Poporul lui Israel nutrea speranțe mari și aștepta cu anticipare nerăbdătoare. Vestea despre întoarcerea iscoadelor a fost dusă de la o seminție la alta și a fost salutată cu bucurie. Oamenii s-au grăbit să îi întâlnească pe soli, care scăpaseră în siguranță de pericolele misiunii lor primejdioase. Iscoadele au adus specimene de fructe, arătând rodnicia solului.”— Patriarhi și profeți, p. 387 engl. (cap. 34, Cele doisprezece iscoade).


Luni 4 mai 
2. RAPOARTELE ISCOADELOR

a. Ce raport au adus cele zece iscoade? Numeri 13:27-29, 31-33.

Numeri 13:27-29, 31-33: „Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o țară în care curge lapte și miere și iată-i roadele. Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și pe fiii lui Anac. Amaleciții locuiesc ținutul de la miazăzi; iebusiții și amoriții locuiesc muntele și canaaniții și hetiții locuiesc lângă mare și de-a lungul Iordanului.”... (31-33) Dar bărbații care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.” Și au înnegrit înaintea copiilor lui Israel țara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o țară care mănâncă pe locuitorii ei; toți aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. Apoi, am mai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor: înaintea noastră și față de ei parcă eram niște lăcuste.”

„[Cele zece iscoade] erau hotărâte să descurajeze tot efortul de a intra în stăpânirea Canaanului. Ei au distorsionat adevărul pentru a-și susține influența rea... Când oamenii își predau inimile necredinței, ei se așază sub controlul lui Satan, și nimeni nu poate spune până unde îi va conduce el.”— Patriarhi și profeți, p. 389 engl. (cap. 34, Cele doisprezece iscoade).

b. Care a fost răspunsul lui Caleb și al lui Iosua? Numeri 13:30; 14:6-9. Care este una dintre cele mai mari nevoi ale noastre astăzi?

Numeri 13:30: „Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori!”

Numeri 14:6-9: „Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele și au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o țară foarte bună, minunată. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta și ne-o va da: este o țară în care curge lapte și miere. Numai nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă temeți de oamenii din țara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!”

„A fost mare nevoie de Calebi în diferite perioade ale istoriei lucrării noastre. Astăzi avem nevoie de oameni de o fidelitate temeinică, oameni care Îl urmează pe deplin pe Domnul, oameni care nu sunt dispuși să tacă atunci când ar trebui să vorbească, oameni care sunt la fel de fermi ca oțelul față de principiu, care nu caută să facă un spectacol pretențios, ci care umblă umil cu Dumnezeu, răbdători, amabili, gata să slujească altora, curtenitori, care înțeleg faptul că știința rugăciunii este de a exercita credință și a arăta fapte care vor vorbi pentru slava lui Dumnezeu și pentru binele poporului Său.” — Comentarii biblice ale Vechiului Testament, [E.G.White Comments] vol.1, p. 1113 engl. (cap. referitor la Numeri 13).

c. Cum a primit poporul rapoartele contradictorii ale iscoadelor? Numeri 14:1-4, 10.

Numeri 14:1-4, 10: „Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul a plâns în noaptea aceea. Toți copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron și toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în țara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” Și au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt.”... (10) Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.”

„Speranța și curajul au lăsat loc disperării lașe, pe măsură ce iscoadele își exprimau sentimentele inimilor lor necredincioase, care erau pline de descurajare cauzată de Satan. Necredința lor arunca o umbră întunecoasă asupra adunării, iar puterea măreață a lui Dumnezeu, manifestată atât de frecvent în favoarea națiunii alese, a fost uitată. Poporul nu a așteptat să reflecteze; ei nu au raționat că Cel care îi adusese atât de departe urma să le dea cu siguranță țara; ei nu și-au evocat în minte în ce mod minunat îi scăpase Dumnezeu de asupritorii lor, croind o cărare prin mare și distrugând oștile urmăritoare ale lui Faraon...”—Patriarhi și profeți, p. 388 engl. (cap. 34, Cele doisprezece iscoade).

„Revoltă și răzvrătire pe față au urmat în scurt timp; pentru că Satan deținea controlul complet și poporul părea lipsit de judecată.”—Ibid., p. 389 (cap. 34, Cele douăsprezece iscoade).


Joi 5 mai 
3. POPORUL MURMURĂ

a. Cum au acționat Moise și Aaron când au văzut că poporul acceptase raportul laș prezentat și că devenea rebel? Numeri 14:5.

Numeri 14:5: „Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ în fața întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă.”

„În umilință și întristare, ‚Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ în fața întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă’, neștiind ce să facă pentru a-i întoarce de la scopul lor pripit și pătimaș. Caleb și Iosua încercau să liniștească tumultul. Cu hainele lor sfâșiate în semn de mâhnire și indignare, ei s-au grăbit între oameni, și vocile lor puternice se auzeau deasupra furtunii de plângeri și mâhnire rebelă: ‚Țara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o țară foarte bună și minunată. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta, și ne-o va da; este o țară în care curge lapte și miere. Numai, nu vă răzvrătiți împotriva Domnului, și nu vă temeți de oamenii din țara aceea, căci ei sunt pâine pentru noi. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeți’.”—Patriarhi și profeți, p. 389. 390 engl. (cap. 34, Cele douăsprezece iscoade).

b. Cum a intervenit Dumnezeu în acest moment crucial, și ce a spus El? Numeri 14:10-12.

Numeri 14:10-12: „Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. Și Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? De aceea îl voi lovi cu ciumă și-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el.”

„Iscoadele necredincioase denunțau cu voce tare pe Caleb și Iosua, și s-a ridicat strigătul de a-i ucide cu pietre. Gloata dezechilibrată mental a apucat obiecte pe care să le arunce spre ei, pentru ca să îi ucidă pe acești oameni credincioși. S-a grăbit înainte cu strigăte de nebunie, când dintr-odată pietrele le-au căzut din mâini, o tăcere a căzut asupra lor, și ei au început să tremure de frică. Dumnezeu intervenise pentru a pune frâu intențiilor lor ucigașe. Slava prezenței Sale, ca o lumină înflăcărată, a iluminat cortul. Tot poporul a privit semnul Domnului. Unul mai puternic decât ei se revelase, și nimeni nu îndrăznea să continue cu împotrivirea lor. Iscoadele care aduseseră raportul cel rău se ghemuiau loviți de groază, și cu răsuflarea întretăiată își căutau corturile.”— Patriarhi și profeți, p. 390 engl. (cap. 34, Cele doisprezece iscoade).

c. În timp ce Moise pleda pe lângă Domnul, ce motiv invoca el în fața Domnului pentru ca poporul Israel să fie iertat și cruțat? Numeri 14:13-19.

Numeri 14:13-19: „Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. Și vor spune locuitorilor țării aceleia. Ei știau că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc. Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile care au auzit vorbindu-se de Tine vor zice: ‘Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în țara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: ‘Domnul este încet la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea, dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam.’ Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.”


Miercuri 6 mai
4. MURMURĂTORII SUNT PEDEPSIŢI

a. Ce sentință a pronunțat Domnul asupra murmurătorilor și a rebelilor? Numeri 14:22, 23, 29-33.

Numeri 14:22, 23, 29-33: „Atât este de adevărat că toți cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea și minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și totuși M-au ispitit de zece ori acum și n-au ascultat glasul Meu, toți aceia nu vor vedea țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da, și anume toți cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea... (29-33) Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toți, a căror numărătoare s-a făcut numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus și care ați cârtit împotriva Mea, nu veți intra în țara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiți, afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun. Pe copilașii voștri însă, despre care ați zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască țara pe care ați nesocotit-o voi. Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. Și copiii voștri vor rătăci patruzeci de ani în pustie și vor ispăși astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.”

„În rebeliunea sa poporul exclamase: ‚De-ar fi dat Domnul să murim în pustia aceasta!’ Acum această rugăciune urma să fie ascultată... După cum iscoadele petrecuseră patruzeci de zile în călătoria lor, tot astfel oastea lui Israel urma să peregrineze prin pustie patruzeci de ani.” – Patriarhi și profeți, p. 391 engl. (cap. 34, Cele doisprezece iscoade).

b. Cum a pedepsit Dumnezeu pe cele zece iscoade care au dat raportul rău? Numeri 14:36, 37.

Numeri 14:36, 37: „Bărbații pe care îi trimisese Moise să iscodească țara și care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind țara, oamenii aceștia, care înnegriseră țara, au murit acolo, înaintea Domnului, loviți de o moarte năprasnică.”

„Când Moise i-a făcut cunoscut poporului decizia divină, furia lor s-a transformat în bocet. Ei știau că pedeapsa lor era dreaptă. Cele zece iscoade, lovite în mod divin de moartea năprasnică, au pierit în fața întregului Israel; și în soarta lor, poporul și-a citit propria condamnare.” —Ibid.

c. Ce păcat de încumetare au comis murmurătorii a doua zi, șcare au fost rezultatele? Numeri 14:39-45.

Numeri 14:39-45: „Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, și poporul a fost într-o mare jale. S-au sculat dis-de-dimineață a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.” Moise a zis: „Pentru ce călcați porunca Domnului? Nu veți izbuti. Nu vă suiți, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutați să fițbătuți de vrăjmașii voștri. Căci amaleciții și canaaniții sunt înaintea voastră și vețcădea uciși de sabie; odată ce v-ați abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.” Ei s-au îndărătnicit și s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului șMoise n-au ieșit din mijlocul taberei. Atunci s-au coborât amaleciții și canaaniții care locuiau pe muntele acela, i-au bătut și i-au tăiat în bucăți până la Horma.”

„Constrânși să se supună, în cele din urmă, supraviețuitorii ‚s-au întors și au plâns înaintea Domnului’; însă ‚Domnul nu a vrut să asculte’ glasul lor. (Deuteronom 1:45). Prin victoria evidentă, vrăjmașii Israelului, care până atunci așteptaseră tremurând apropierea acelei oști puternice, au fost inspirați cu încredere să li se împotrivească. Ei priveau ca false toate rapoartele pe care le auziseră cu privire la lucrurile minunate pe care Dumnezeu le făcuse pentru poporul Său, și simțeau că nu era niciun motiv de teamă. Acea primă înfrângere a lui Israel, prin faptul că îi inspirase pe Canaaniți cu curaj și hotărâre, sporise mult dificultățile cuceririi. Nimic nu mai rămânea pentru Israel, decât să se retragă în pustie din fața vrăjmașilor lor victorioși, știind că acolo trebuie să fie mormântul unei întregi generații.”—Ibid., p. 394 engl. (cap. 34, Cele doisprezece iscoade).


Joi 7 mai
5. LIPSIŢI DE CĂINŢĂ DE ORIGINE DIVINĂ

a. Ce tip de căință conduce la mântuire? 2 Corinteni 7:10. Ce lipsea din căința israeliților?

2 Corinteni 7:10: „În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se căiește niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea.”

„Acum [poporul] părea să se căiască sincer de comportamentul său păcătos; însă ei se căiau din cauza rezultatului cursului lor greșit de acțiune, mai degrabă decât dintr-un sentiment al ingratitudinii și neascultării lor. Când au aflat că Domnul nu Se schimbă în hotărârea Lui, voința lor proprie s-a stârnit din nou, și au declarat că ei nu doresc să se întoarcă în pustie. Poruncindu-le să se retragă din teritoriul vrăjmașilor lor, Dumnezeu le-a testat aparenta supunere și a dovedit că nu este reală... Inimile lor erau neschimbate, și ei aveau doar nevoie de un pretext pentru a declanșa o izbucnire similară... Dacă ei ar fi deplâns păcatul lor când acesta fusese în mod credincios expus în fața lor, afirmația aceasta nu ar fi fost pronunțată; însă ei deplângeau judecata; durerea lor nu era căință, și nu putea asigura schimbarea sentinței lor.”—Patriarhi și profeți, p. 391, 392 engl (cap. 34, Cele douăsprezece iscoade).

b. Ce însoțește adevărata căință? Fapte 3:19

Fapte 3:19: Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” („Pocăiți-vă și fițconvertiți...” — trad. engl. KJV).

„Pentru a fi iertat, păcătosul trebuie să exercite căință față de Dumnezeu, a cărui lege a fost încălcată, și credință în Hristos, jertfa sa ispășitoare. Fără adevărată căință, nu poate exista nicio o convertire autentică.”—The Spirit of Prophecy, vol. 4, p. 298.


Vineri 8 mai
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce s-a dovedit prin faptul că poporul era nerăbdător să trimită spioni să iscodească țara?
2. Cum a afectat necredința pe cele zece iscoade și întreaga adunare? Cum se poate să manifestăm noi aceeași necredință?
3. Cum încearcă un conducător adevărat să contracareze lucrarea murmurătorilor?
4. Ţi-ar plăcea dacă Dumnezeu ar îndeplini întocmai ceea ce spui în pripă?
5. Dacă îmi pare cu adevărat rău pentru păcatele mele, la ce va conduce aceasta în viața mea?