Lecția 12. Apostazie la Iordan

„Lucrarea specială a lui Satan în aceste ultime zile este de a lua în stăpânire mințile tinerilor, de a corupe gândurile și de a inflama pasiunile; pentru că el știe că făcând aceasta, poate să conducă la acțiuni impure, și astfel toate facultățile nobile ale minții devin înjosite.”—Îndrumarea copilului, p. 440 engl. (cap. 40, Balaam).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 453-461 engl. (cap. 41, Apostazie la Iordan).


Duminică 14 iunie

1. FAVOAREA LUI DUMNEZEU ESTE PROTECŢIA NOASTRĂ

a. Ce a încercat să facă Balac, regele Moabului? De ce? Numeri 22:2, 3, 5-7.

Numeri 22:2, 3, 5-7: „Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel amoriților. Și Moab a rămas foarte îngrozit în fața unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în fața copiilor lui Israel... El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râu (Eufrat), în țara fiilor poporului său, ca să-l cheme și să-i spună: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, acoperă fața pământului și s-a așezat în fața mea! Vino, te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine. Poate că așa îl voi putea bate și-l voi izgoni din țară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat și pe cine blestemi tu este blestemat.” Bătrânii lui Moab și bătrânii lui Madian au plecat având cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam și i-au spus cuvintele lui Balac.”

b. De ce nu putea Balaam să îl blesteme pe Israel? Numeri 22:38; 23:8.

Numeri 22:38: „Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine. Acum îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele pe care mi le va pune Dumnezeu în gură.”

Numeri 23:8: „Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Cum să defăimez eu pe cel pe care nu-l defăimează Domnul?”

c. Ce fapt cu privire la starea spirituală a lui Israel era un alt motiv pentru care ei nu puteau fi blestemați? Numeri 23:21. Cum este acest fapt încurajator pentru noi?

Numeri 23:21: „El nu vede nicio fărădelege în Iacov, nu vede nicio răutate în Israel.Domnul Dumnezeul lui este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui.”

„În timp ce ei erau sub protecție divină, niciun popor, nicio națiune, chiar ajutate de întreaga putere a lui Satan, nu puteau să aibă succes împotriva lor. Întreaga lume urma să se mire de lucrarea minunată a lui Dumnezeu în favoarea poporului Său— un om hotărât să urmeze un curs de acțiune păcătos să fie în așa măsură controlat de puterea divină încât să rostească, în locul blestemelor, cele mai bogate și mai prețioase făgăduințe, în limbaj poetic sublim și plin de pasiune. Și favoarea lui Dumnezeu manifestată la acel moment față de Israel urma să fie o asigurare despre grija Sa protectoare pentru copiii Săi ascultători, credincioși, din toate veacurile. Când Satan urma să inspire oameni răi să reprezinte în mod greșit, să hărțuiască și să distrugă pe poporul lui Dumnezeu, chiar acest incident urma să le fie amintit, și urma să întărească curajul și credința lor în Dumnezeu.”—Patriarhi și profeți, p. 449 engl. (cap. 40, Balaam).


Luni 15 iunie

2. BINECUVÂNTĂRI ȘI PROMISIUNI PROFETICE

a. Ce binecuvântări l-a inspirat Dumnezeu pe Balaam să pronunțe asupra lui Israel? Prima binecuvântare: Numeri 23:7-10. A doua binecuvântare: Numeri 23:18-24. A treia binecuvântare: Numeri 24:5-9.

Numeri 23:7-10: „Balaam și-a rostit prorocia și a zis: „Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Împăratul Moabului m-a chemat din munții Răsăritului, zicând: ‘Vino și blestemă-mi pe Iacov! Vino și defăimează-mi pe Israel!’ Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Cum să defăimez eu pe cel pe care nu-l defăimează Domnul? Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălțimea dealurilor: Este un popor care locuiește deoparte Și nu face parte dintre neamuri. Cine poate să numere pulberea lui Iacov Și să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aș muri de moartea celor neprihăniți și sfârșitul meu să fie ca al lor!”

Numeri 23:18-24: „Balaam și-a rostit prorocia și a zis: „Scoală-te, Balac, și ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor! Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini? Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, și eu nu pot întoarce. El nu vede nicio fărădelege în Iacov, nu vede nicio răutate în Israel. Domnul Dumnezeul lui este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui. Dumnezeu i-a scos din Egipt, tăria Lui este pentru el ca a bivolului. Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel. Acum se poate spune despre Iacov și Israel: ‘Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!’ Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică și se ridică întocmai ca un leu. Nu se culcă până ce n-a mâncat prada și n-a băut sângele celor uciși.”

Numeri 24:5-9: „‘Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuințele tale, Israele! Ele se întind ca niște văi, ca niște grădini lângă un râu, ca niște copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul, ca niște cedri pe lângă ape. Apa curge din gălețile lui și sămânța lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalță mai presus de Agag și împărăția lui ajunge puternică. Dumnezeu l-a scos din Egipt, tăria Lui este ca a bivolului pentru el. El nimicește neamurile care se ridică împotriva lui, le sfărâmă oasele și le prăpădește cu săgețile lui. Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică. Cine-l va scula? Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta, și blestemat să fie oricine te va blestema!’”

b. Ce profeție a rostit apoi Balaam cu privire la Israel și venirea lui Mesia? Numeri 24:15-17.

Numeri 24:15-17: „Balaam și-a rostit prorocia și a zis: „Așa zice Balaam, fiul lui Beor, așa zice omul care are ochii deschiși, așa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cunoaște planurile Celui Preaînalt, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși: ‘Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului și prăpădește pe toți copiii lui Set.”

„Lumina lui Dumnezeu strălucește întotdeauna în mijlocul întunericului păgânismului. Pe când [magii] studiau cerurile înstelate și căutau să descifreze misterul ascuns în căile lor luminoase, ei contemplau slava Creatorului. Căutând o cunoștință mai clară, ei s-au întors spre Scripturile evreilor. În propria lor țară erau păstrate scrieri profetice care preziceau venirea unui învățător divin. Balaam aparținea grupului magicienilor, deși cândva fusese un profet al lui Dumnezeu; prin Duhul Sfânt el prezisese prosperitatea lui Israel și venirea lui Mesia; și profețiile sale fuseseră transmise prin tradiție de la un secol la altul. Însă în Vechiul Testament, venirea Salvatorului era mai clar descoperită. ”—Hristos, Lumina lumii, p. 59, 60 engl. (cap. 6, Noi am văzut steaua Lui).

c. Ce a profețit Balaam cu privire la soarta națiunilor care locuiau atunci în Ţara Promisă? Numeri 24:17-23.

Numeri 24:17-23: „‘Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului și prăpădește pe toți copiii lui Set. Se face stăpân pe Edom, Se face stăpân pe Seir, vrăjmașii lui. Israel face fapte mari. Cel ce se naște din Iacov domnește ca stăpânitor și pierde pe cei ce scapă din cetăți.’” Balaam a văzut pe Amalec și a rostit următoarea prorocie: „Amalec este cel dintâi dintre neamuri, dar într-o zi va fi nimicit.” Balaam a văzut pe cheniți și a rostit următoarea prorocie: „Locuința ta este tare de tot și cuibul tău este pus pe stâncă. Dar Cain va fi pustiit, până ce te va lua prins Asur.” Balaam a rostit următoarea prorocie: „Vai! Cine va mai putea trăi când va face Dumnezeu acest lucru?”

„Dumnezeu dă națiunilor un anume timp de probă. El trimite lumină și dovezi care, dacă sunt primite, îi vor salva, însă dacă sunt refuzate, așa cum au refuzat evreii lumina, vor aduce asupra lor judecăți și pedepse. Dacă oamenii refuză să obțină beneficii, și aleg întunericul mai degrabă decât lumina, ei vor secera rezultatele alegerilor lor.“—Comentarii biblice ale Vechiului Testament, [E.G.White Comments], vol. 4, p. 1143, 1144 engl. (cap. referitor la Isaia 26).

„Cu o exactitate care nu greșește, Cel Infinit încă mai ține o socoteală cu fiecare națiune. În timp ce îndurarea Sa este oferită cu chemări la pocăință, acest cont rămâne deschis; însă când cifrele ajung la o anumită sumă pe care Dumnezeu a fixat-o, începe administrarea mâniei Sale. Contul se închide. Răbdarea divină încetează. Nu mai există îndurare care să pledeze în favoarea lor. Profetul [Ezechiel], privind de-a lungul secolelor, a văzut acest timp prezentat în fața sa în viziune. Națiunile acestui secol au fost primitoarele unor îndurări neegalate anterior. Cele mai alese binecuvântări ale cerului le-au fost date, însă o măsură sporită de mândrie, lăcomie, idolatrie, dispreț față de Dumnezeu și ingratitudine josnică sunt înregistrate în dreptul lor. Ele închid cu grăbire contul lor cu Dumnezeu.” —Mărturii, vol.5, p. 208, 209 engl. (cap. 24, Sigiliul lui Dumnezeu).


Marți 16 iunie

3. BLESTEMUL NU VA VENI FĂRĂ MOTIV

a. Cu ce momeli a încercat Satan să îi prindă în cursă pe copiii lui Israel când ei erau pe punctul de a intra în Ţara Promisă? Numeri 25:1.

Numeri 25:1: „Israel locuia în Sitim și poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab.”

b. Ce au făcut Moabiții pentru a-l ademeni pe Israel tot mai departe de Dumnezeu? Numeri 25:2,3.

Numeri 25:2,3: „Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor, și poporul a mâncat și s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor. Israel s-a alipit de Baal-Peor, și Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel.”

„La sugestia lui Balaam, regele Moabului a stabilit un mare festival în onoarea zeilor lor, și s-au făcut aranjamente în secret ca Balaam să îi determine pe israeliți să participe. El era considerat de ei drept un profet al lui Dumnezeu și, ca urmare, nu avea dificultăți mari în a-și realiza scopul. Un număr mare din popor i s-au alăturat participând ca martori la festivități. Ei s-au aventurat pe un teren interzis și au fost prinși în cursa lui Satan. Ademeniți cu muzică și dans și atrași de frumusețea vestalelor păgâne, ei și-au abandonat fidelitatea față de Iehova. În timp ce s-au unit la veselie și petrecere, folosirea vinului le-a întunecat simțurile și a rupt barierele autocontrolului. Patima avea frâu liber; și după ce și-au mânjit conștiințele prin destrăbălare, ei au fost convinși să se plece în fața idolilor. Ei au adus jertfe pe altarele păgâne și au participat la cele mai degradante ritualuri. Nu a durat mult până otrava se răspândise, asemenea unei infecții letale, în tabără lui Israel. Cei care i-ar fi învins pe vrăjmașii lor în bătălie erau învinși de vicleșugurile femeilor păgâne. Poporul părea să fie orbit de pasiune. Conducătorii și oamenii cu răspundere erau între primii care au comis fărădelege, și atât de mulți din popor erau vinovați, încât apostazia devenise națională. ‚Israel se alipise de Baal-Peor.’ ”—Patriarhi și profeți, p. 454 engl. (cap. 41, Apostazie la Iordan).

c. Ce pedeapsă imediată a trimis Dumnezeu asupra celor neascultători? De ce? Numeri 25:4, 5, 9.

Numeri 25:4, 5, 9: „Domnul a zis lui Moise: „Strânge pe toate căpeteniile poporului și spânzură pe cei vinovați înaintea Domnului în fața soarelui, pentru ca să se întoarcă de la Israel mânia aprinsă a Domnului.” Moise a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au lipit de Baal-Peor... Douăzeci și patru de mii au murit loviți de urgia aceea.”

„O plagă teribilă a izbucnit în tabără, și zeci de mii i-au căzut pradă cu grăbire. Dumnezeu poruncise ca bărbații cu răspundere implicați în aceas tă apostazie să fie condamnați la moarte de către magistrați. Acest ordin a fost executat în mod prompt. Vinovații au fost uciși, apoi corpurile lor au fost atârnate în vederea întregului Israel pentru ca adunarea, văzându-și conducătorii pedepsiți în mod atât de sever, să aibă un sentiment profund al urii lui Dumnezeu față de păcatul lor și al groazei mâniei Lui împotriva lor.”—Ibid., p. 455.


Miercuri 17 iunie

4. CURSA SENZUALITĂŢII

a. Ce păcate sunt între faptele naturii umane păcătoase? Galateni 5:19. Cât de răspândită este senzualitatea sau destrăbălarea, în zilele noastre?

Galateni 5:19: „Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea.”

„Destrăbălarea este păcatul special al acestui secol. Niciodată nu și-a ridicat viciul capul său deformat cu atâta îndrăzneală ca acum. Oamenii par să fie amorțiți, iar cei care iubesc virtutea și adevărata bunătate sunt aproape descurajați de îndrăzneala, tăria și răspândirea sa. Nelegiuirea care abundă nu se limitează doar la cel necredincios și la batjocoritor. Dacă ar fi așa situația, dar nu este! Mulți bărbați și femei care mărturisesc religia lui Hristos sunt vinovați... Fiecare creștin va avea de învățat să își restrângă pasiunile și să fie controlat de principiu.”—Mărturii, vol. 2, p. 346, 347 engl. (cap. Necurăție morală).

b. Când stăm astăzi la granițele Canaanului ceresc, ce lecție putem învăța din apostazia lui Israel la Iordan? 1 Corinteni 10:8, 12.

1 Corinteni 10:8, 12: „Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, așa că într-o singură zi au căzut douăzeci și trei de mii... Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.”

„Pretutindeni de-a lungul secolelor există risipite epave de caracter, care au naufragiat la stâncile îngăduinței senzuale. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, pe când poporul lui Dumnezeu stă la granițele Canaanului ceresc, Satan, la fel ca în vechime, își va dubla eforturile pentru a-i împiedica să intre în acea țară bună. El întinde cursele sale pentru fiecare suflet. Nu doar cei ignoranți și needucați sunt, care au nevoie să fie în gardă; el va pregăti ispitele sale pentru cei din pozițiile cele mai înalte, din cele mai sfinte responsabilități; dacă îi poate conduce să își mânjească sufletele, prin ei el poate să îi distrugă pe mulți. Și el folosește acum aceiași agenți pe care i-a folosit în urmă cu trei mii de ani. Prin prietenii lumești, prin farmecele frumuseții, prin căutarea de plăceri, prin veselie, festivități, sau prin cupa de vin, el ispitește spre încălcarea poruncii a șaptea.”—Patriarhi și profeți, p. 457, 458.

„Îngăduirea poftei senzuale slăbește mintea și înjosește sufletul. Puterile morale și intelectuale sunt amorțite și paralizate prin satisfacerea tendințelor animalice; și este imposibil pentru sclavul poftei să realizeze obligațiile sacre ale legii lui Dumnezeu, să aprecieze ispășirea sau să estimeze în mod corect valoarea sufletului. Bunătatea, puritatea și adevărul, reverența față de Dumnezeu și dragostea pentru lucrurile sfinte—toate aceste afecțiuni sfinte și aceste dorințe nobile care îi leagă pe oameni de lumea cerească—sunt consumate în focul patimii.” —Ibid., p. 458 engl. (cap. 41, Apostazie la Iordan).


Joi 18 iunie

5. EVITÂND PĂCATELE ACESTUI SECOL

a. Ce avertizări sunt menite să ne protejeze de apostazie în special astăzi, în pregătirea noastră pentru cer? 2 Corinteni 6:17; Iacov 4:4.

2 Corinteni 6:17: „De aceea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi.”

Iacov 4:4: „Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.”

„Prin asocierea cu idolatri și prin unirea cu ei în festivitățile lor, evreii au fost conduși să încalce legea lui Dumnezeu și să aducă judecățile Sale asupra națiunii. Tot astfel, conducându-i pe urmașii lui Hristos să se asocieze cu cei neevlavioși și să se unească în amuzamentele lor, Satan are cel mai mare succes în a-i ademeni la păcat. ‚Ieșiți din mijlocul lor, și fiți separați, spune Domnul, și nu atingeți nimic necurat’ (2 Corinteni 6:17 engl. KJV). Dumnezeu cere de la poporul Său acum o deosebire la fel de mare față de lume în deprinderi, obiceiuri și principii, după cum cerea de la Israel în vechime. Dacă ei urmează cu credincioșie învățăturile cuvântului Lui, această deosebire va exista; nu se poate să fie altfel. Avertizările date evreilor împotriva asimilării cu păgânii nu erau mai directe sau mai explicite decât cele care le interzic creștinilor să se conformeze spiritului și deprinderilor celor fără temere de Dumnezeu. ”—Patriarhi și profeți, p. 458 engl. (cap. 41, Apostazie la Iordan).

b. Ce putem face pentru a evita senzualitatea? 1 Petru 1:13; Filipeni 4:8.

1 Petru 1:13: „De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.”

Filipeni 4:8: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.”

„Cei care nu doresc să cadă pradă vicleșugurilor lui Satan, trebuie să păzească bine căile de acces ale sufletului; ei trebuie să evite citirea, privirea sau ascultarea lucrurilor care sugerează gânduri impure. Mintea nu trebuie să fie lăsată să zăbovească la întâmplare asupra oricărui subiect pe care l-ar putea sugera vrăjmașul sufletelor.“—Istoria faptelor apostolilor, p. 518 engl. (cap. 51, Un subpăstor credincios).

„Fiecare tendință greșită poate fi reprimată prin harul lui Dumnezeu, nu într-un mod nehotărât, lipsit de putere, ci cu fermitate a scopului, cu hotărâri înalte de a-L face pe Hristos modelul. Dragostea voastră să caute acele lucruri pe care Isus le iubea, și să fie reținută de la acele lucruri care nu dau tărie impulsurilor bune.”—That I May Know Him, p. 135.


Vineri 19 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce ar trebui să ne dea speranță și curaj în timp ce făcătorii de rele fac planuri împotriva noastră?

2. Cum a fost folosit Balaam pentru a ilumina națiunile păgâne cu privire la Hristos?

3. Cum a pierdut Israel protecția lui Dumnezeu la hotarele Canaanului?

4. De ce ar trebui ca îngăduința poftelor senzuale să fie un motiv serios de îngrijorare pentru noi?

5. Cum ne putem ține pure gândurile?