Lecția 8. Peregrinând prin pustie

„Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dum-nezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te sme-rească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui.” (Deuteronom 8:2)

„Pelerinajul prin pustie nu a fost rânduit doar ca o pedeapsă pentru cei rebeli și murmurători, ci a fost și pentru a servi ca disciplină pentru generația în creștere, pregătind-o pentru intrarea în Țara Promisă.”—Pa-triarhi și profeți, p. 407 engl. (cap. 36, În pustie).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profețip. 406-410 engl. (cap. 36, În pustie).


Duminică 17 mai

1. O INTRARE CU ÎNTÂRZIERE ÎN ŢARA PROMISĂ

a. Cât de mult timp au peregrinat prin pustie copiii lui Israel îna-inte de a ajunge din nou la Cadeș și de a trece pârâul Zered? Deuteronom 2:14. De ce a durat atât de mult timp?

Deuteronom 2:14: „Vremea cât au ținut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.”

„Dumnezeu a dat dovezi clare despre faptul că El domnește în ceruri, și rebeliunea a fost pedepsită cu moartea. Doar doi dintre cei care părăsiseră Egiptul ca adulți au văzut țara promisă. Călătoriile poporului au fost extinse până când restul au fost îngropați în pustie.”—Comentarii biblice ale Vechiului Testament [E.G.White Comments], vol.1, p. 1113 (cap. referitor la Numeri 20).

„Dacă Israel ar fi ascultat de indicațiile date prin Moise, niciunul dintre cei care plecaseră în călătorie din Egipt nu ar fi căzut în deșert pradă bolii sau morții. Ei erau sub un Ghid sigur. Hristos Se angajase prin legământ să îi conducă în siguranță în țara promisă, dacă ei doreau să urmeze călăuzirea Sa. Această mulțime vastă, numărând mai mult de un milion de oameni, era în mod direct sub conducerea Sa. Ei erau familia Sa. El era interesat de fieca-re dintre ei.”—Ibid., p. 1118 engl. (cap. referitor la Deuteronom 1).


Luni 18 mai

2. DUMNEZEU IA MĂSURI ȘI INSTRUIEȘTE

a. Ce dovezi avem despre grija lui Dumnezeu pentru poporul Său în timpul peregrinării lor în pustie? Neemia 9:19-21; Psalmi 105:37.

Neemia 9:19-21: „În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie și stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze. Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înțelepți; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor și le-ai dat apă să-și poto-lească setea. Patruzeci de ani ai avut grijă să-i hrănești în pustie și n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit și picioarele nu li s-au umflat.”

Psalmi 105:37: „A scos pe poporul Său cu argint și aur și niciunul n-a șovăit din-tre semințiile Lui.”

b. Cum a fost pelerinajul prin pustie o disciplină pentru generația în creștere? Deuteronom 8:2, 3.

Deuteronom 8:2, 3: „Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dum-nezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească și să te în-cerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui. Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai și nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul.”

„Dumnezeu a îngăduit aceste călătorii singuratice prin pustie pentru ca poporul Său să poată obține o experiență în a îndura greutăți, și pentru ca, atunci când erau în pericol să poată ști că doar la Dumnezeu exista mângâ-iere și eliberare. Astfel ei puteau învăța să Îl cunoască pe Dumnezeu și să se încreadă în El, și să îi slujească cu o credință vie.”—Sfaturi pentru părinți, profesori și elevi, p. 409 engl. (cap. 58, O pregătire grabnică pentru lucrare).

„În timp ce poporul călătorea prin pustie, multe lecții prețioase au fost fixate în mințile lor prin intermediul cântării... Poruncile, așa cum au fost date de pe Sinai, împreună cu făgăduințele favorii divine și rapoartele lucră-rilor Sale minunate pentru eliberarea lor, au fost exprimate, după indicație divină, prin cântare și erau cântate însoțite de muzică instrumentală, po-porul ținând pasul în timp ce își unea vocile în laudă. Astfel, gândurile lor erau înălțate de la încercările și dificultățile căii, spiritul neliniștit, tulburat era liniștit și calmat, principiile adevărului erau implantate în memorie și credința era întărită.”—Educația, p. 39 engl. (cap. 5, Educația lui Israel).

c. Care era motivul principal pentru care mulți israeliți nu au fost în stare să intre în Ţara Promisă? Cum putem evita noi să cădem în același păcat? Evrei 3:7-14.

Evrei 3:7-14: „De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta și am zis: ‘Ei totdeauna se rătă-cesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’ Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndem-nați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început.”

„Nu era voia lui Dumnezeu ca Israel să peregrineze prin pustie patru-zeci de ani... În mod similar, nu era voia lui Dumnezeu ca venirea lui Hris-tos să fie atât de mult amânată și poporul Său să rămână încă atâția ani în această lume de păcat și durere. Însă necredința i-a separat de Dumnezeu. În timp ce ei refuzau să îndeplinească lucrarea pe care El le-a încredințat-o, alții au fost ridicați pentru a proclama solia. Din îndurare pentru lume, Isus își amână venirea, pentru ca păcătoșii să aibă ocazia de a asculta avertizarea și de a găsi în El un refugiu înainte ca mânia lui Dumnezeu să fie revărsa-tă.”—Marea luptă, p. 458 engl. (cap. 26, O lucrare de Reformă).


Marți 19 mai

3. INFLUENŢA CELOR NECONVERTIŢI

a. Ce clasă de oameni s-au dovedit a fi cauzatorii de probleme? Numeri 11:4

Numeri 11:4: „Și mulțimea amestecată, ce era printre ei, a căzut în lăcomie; și copiii lui Israel de asemenea au plâns din nou și au spus: Cine ne va da carne să mâncăm?” (traducerea KJV sau BTF)

„Mulțimea amestecată care a venit cu israeliții din Egipt era o sursă de continuă ispită și probleme. Ei pretindeau că au renunțat la idolatrie și că se închină adevăratului Dumnezeu; însă educația și instruirea lor timpurie le modelaseră obiceiurile și caracterul, și ei erau mai mult sau mai puțin corupți de idolatrie și lipsă de reverență față de Dumnezeu. Ei erau cel mai adesea cei care agitau la ceartă și erau primii care să murmure, și dospeau tabăra cu practicile lor idolatre și cu murmurele lor împotriva lui Dumne-zeu.”—Patriarhi și profeți, p. 408 engl. (cap. 36. În pustie).

b. Care era porunca lui Dumnezeu cu privire la unirea cu necre- dincioșii? Deuteronom 7:3, 4; 2 Corinteni 6:14. Cum este astăzi?

Deuteronom 7:3, 4: „Să nu te încuscrești cu popoarele acestea, să nu măriți pe fe-tele tale după fiii lor și să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi, căci ar abate de la Mine pe fiii tăi și ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră și te-ar nimici îndată.”

2 Corinteni 6:14: „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?”

„[Israeliții] au fost avertizați să nu aibă nicio legătură cu idolatrii, nici să nu se căsătorească cu ei, nici în vreun fel să nu se pună în pericolul de a fi afectați și corupți de urâciunile lor. Ei au fost sfătuiți să evite până și aparența răului, să nu zăbovească pe lângă granițele păcatului, pentru că acesta era cel mai sigur mod de a fi prins în păcat și ruină.”—Comentarii biblice ale Vechiului Testament [E.G.White Comments], vol. 2, p. 1000 engl. (cap. referitor la Iosua 23).

„Dumnezeu a interzis în mod strict căsătoria poporului Său din vechime cu alte națiuni... Însă păgânii erau într-o poziție mai favorabilă decât sunt cei nepocăiți din acest secol, care, deși au avut lumina, totuși refuză în mod per-sistent să o accepte.”—Mărturii, vol. 4, p.508 engl. (cap. 46, Căsătorii nebiblice).

c. Care este întotdeauna rezultatul asocierii strânse cu cei neconvertiți? 1 Corinteni 15:33, 34.

1 Corinteni 15:33, 34: „Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu cu-nosc pe Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun.”

„Este greșit pentru creștini să se asocieze cu cei a căror moralitate este ușuratică. Legături intime, zilnice, care ocupă timp fără să contribuie în vre-un grad la a întări intelectul sau trăsăturile morale, sunt periculoase. Dacă atmosfera morală care înconjoară aceste persoane nu este pură și sfințită, ci este mânjită de corupție, cei care respiră această atmosferă vor descoperi că aceasta operează aproape pe nesimțite asupra intelectului și a inimii pentru a o otrăvi și a o ruina.”—Ibid., vol.3, p. 125 engl. (cap. 12, Unor părinți bogați).


Miercuri 20 mai

4. DISPREŢ PENTRU AUTORITATEA DIVINĂ

a. Cum au fost pedepsite disprețul pentru autoritatea divină și în-călcarea poruncii a treia? Leviticul 24:10-16, 23.

Leviticul 24:10-16, 23: „Fiul unei femei israelite și al unui bărbat egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabără cu un bărbat israelit. Fiul femeii israelite a hulit și a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mama sa se numea Șelomit, fata lui Dibri, din seminția lui Dan. L-au aruncat în temniță, până va spune Moise ce va porunci Domnul. Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toți cei ce l-au auzit să-și pună mâinile pe capul lui și toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Să vorbești copiilor lui Israel și să le spui: ‘Oricine va blestema pe Dum-nezeul lui își va lua pedeapsa pentru păcatul lui. Cine va blestema Numele Domnului va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băștinaș, să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu... (23) Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos afară din tabără pe cel ce hulise și l-au ucis cu pietre.”

„Cu o ocazie, fiul unei femei israelite și al unui egiptean, unul din mulțimea amestecată care venise cu Israel din Egipt, și-a părăsit zona sa din tabără și, intrând în zona israeliților, a pretins dreptul de a-și așeza cortul acolo. Acest lucru îi era interzis prin lege divină, descendenții egiptenilor fiind excluși din adunare până la a treia generație. S-a stârnit o dispută între el și un israelit și întrucât chestiunea a fost trimisă la judecători, s-a decis împotriva pârâtului....

Înfuriat de această decizie, el i-a blestemat pe judecători și în aprinde-rea patimii, a hulit numele lui Dumnezeu... Dumnezeu Însuși pronunțase sentința; prin indicație divină, hulitorul a fost condus în afara taberei și ucis cu pietre. Cei care fuseseră martori la păcat și-au pus mâinile pe capul victi-mei, mărturisind astfel în mod solemn adevărul acuzației aduse împotriva lui. Apoi ei au luat primii pietre și poporul care stătea pe alături s-a alăturat în executarea sentinței.”—Patriarhi și profeți, p. 407, 408 engl. (cap. 36, În pustie).

b. De ce a fost pedeapsa pentru aceste ofense atât de severă? Exod 20:7.

Exod 20:7: „Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.”

„Există unii care vor pune la îndoială dragostea lui Dumnezeu și drepta-tea Sa în faptul că a trimis o pedeapsă atât de severă pentru cuvinte spuse în culmea patimii. Însă dragostea, deopotrivă cu justiția, cer să fie arătat faptul că afirmații mânate de răutate împotriva lui Dumnezeu sunt un mare păcat. Pedeapsa trimisă asupra primului vinovat urma să fie o avertizare pentru alții, ca numele lui Dumnezeu să fie tratat cu reverență. Însă dacă păcatului acestui om i s-ar fi permis să treacă nepedepsit, alții ar fi fost demoralizați, și ca urmare multe vieți ar fi fost în cele din urmă sacrificate.”—Ibid., p. 408 engl. (cap. 36, În pustie).

c. Cum arătăm noi uneori dispreț pentru autoritatea lui Dumne-zeu, astăzi? Judecători 17:6.

Judecători 17:6: „În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea.”

„Păcatul acestei generații este o desconsiderare a poruncilor exprese ale lui Dumnezeu.”—Mărturii, vol. 3, p. 483 engl. (cap. 42, Încumetarea).


Joi 21 mai

5. ALEGÂND ÎN SCHIMB ASCULTARE

a. De ce a cerut Dumnezeu ascultare de la poporul Său din vechi-me? Deuteronom 6:1, 2, 24, 25. De unde izvorăște adevărata as-cultare? Deuteronom 6:5, 6.

Deuteronom 6:1, 2, 24, 25: „Iată poruncile, legile și rânduielile pe care a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăț să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire; ca să te temi de Domnul Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieții tale, tu, fiul tău și fiul fiului tău, toate legile și toate poruncile Lui pe care ți le dau și să ai zile multe... (24-25) Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi și să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiți și să ne țină în viață, cum face astăzi. Vom avea parte de îndurarea Lui dacă vom îm-plini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.’”

Deuteronom 6:5, 6: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta.”

„Toată adevărata ascultare pornește din inimă. Hristos a făcut totul din ini-mă. Și dacă noi consimțim, El Se va identifica atât de mult cu gândurile și sco-purile noastre, va contopi inimile și mințile noastre în așa conformitate cu voia Sa, încât atunci când ascultăm de El, vom îndeplini doar propriile noastre im-pulsuri. Voința, rafinată și sfințită, își va găsi cea mai înaltă delectare în îndepli-nirea serviciului Său. Când Îl cunoaștem pe Dumnezeu așa cum este privilegiul nostru să Îl cunoaștem, viața noastră va fi o viață de continuă ascultare. Printr-o apreciere a caracterului lui Hristos, prin comuniune cu Dumnezeu, păcatul ne va deveni urât.” —Hristos, Lumina lumii, p. 668 engl. (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

b. Unde trebuie să începem să învățăm ascultarea și de ce? Deute-ronom 6:7-9.

Deuteronom 6:7-9: „Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale.”

„Din cea mai fragedă pruncie, copiii trebuie să fie învățați să asculte de părinții lor, să le respecte cuvântul și să aibă reverență față de autoritatea lor... Respectându-și părinții și oferindu-le ascultare, ei pot învăța cum să Îl respecte și să Îl asculte pe Tatăl lor ceresc.”—Îndrumarea copilului, p. 82, 83 engl. (cap. 11, De învățat din pruncie).

„Tinerii și copiii mici să fie învățați să aleagă pentru ei înșiși veșmântul regal țesut în războiul cerului—‚inul subțire, curat și alb’ (Apocalipsa 19:8), pe care îl vor purta toți cei sfinți de pe pământ. Această haină—caracterul fără pată al lui Isus Hristos însuși—este oferită gratuit fiecărei ființe umane. Însă toți cei care o primesc, o vor primi și purta aici.

Copiii să fie învățați că pe măsură ce ei își deschid mințile pentru gân-duri curate, iubitoare, și îndeplinesc fapte iubitoare și de ajutorare, ei se îm-bracă pe ei înșiși, cu această frumoasă haină a caracterului.”—Ibid., p. 190 engl. (cap. 35, Cum pot clădi părinții caractere puternice).


Vineri 22 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

  1. Dacă israeliții ar fi ascultat de Moise, ce s-ar fi întâmplat cu ei?

  2. Ce rol avea cântarea în călătoria prin pustie?

  3. Care trebuie să fie singurul nostru scop în asocierea noastră cu cei necredincioși?

  4. Cum putem onora noi astăzi numele lui Dumnezeu?

  5. Cum ne putem îmbrăca zilnic cu caracterul lui Hristos?