Lecția 3. Legământul restaurat

Și Domnul i-a zis lui Moise: Scrie aceste cuvinte: căci pe temeiul acestor cuvinte am încheiat legământ cu tine și cu Israel.” (Exod 34:27 engl. KJV)

„La porunca lui Dumnezeu, [Moise] pregătise două table de piatră, și le luase cu el pe vârful muntelui; și din nou Domnul ‚a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci’.” —Patriarhi și profeți, p. 329 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 319-330 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).


Duminică 12 aprilie

1. MOISE SPARGE TABLELE DE PIATRĂ

a. Ce a adus Moise cu el când a coborât de pe munte, și cum au interpretat Moise respectiv Iosua strigătul pe care îl auzeau în tabără? Exod 32:17, 18.

Exod 32:17, 18: „Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, și a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!” Moise a răspuns: „Strigătul acesta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiți; ce aud eu este glasul unor oameni care cântă!”

b. Descrieți reacția lui Moise față de idolatria din tabără și față de încercarea zadarnică a lui Aaron de a se îndreptăți. Exod 32:19-24.

Exod 32:19-24: Și, pe când se apropia de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le-a sfărâmat de piciorul muntelui. A luat vițelul pe care-l făcuseră ei și l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenușă, a presărat cenușa pe fața apei și a dat-o copiilor lui Israel s-o bea. Moise a zis lui Aaron: „Ce ți-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?” Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur știi că poporul acesta este pornit la rău. Ei mi-au zis: ‘Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut!’ Eu le-am zis: ‘Cine are aur să-l scoată!’ Și mi l-au dat; l-am aruncat în foc și din el a ieșit vițelul acesta.”

„Când Moise, întorcându-se în tabără, s-a confruntat cu rebelii, mustrările sale severe și indignarea pe care a manifestat-o spărgând tablele legii au fost puse de popor în contrast cu vorbirea plăcută și comportamentul plin de demnitate al lui Aaron, și simpatiile lor erau de partea lui Aaron. Pentru a se îndreptăți, Aaron a încercat să facă poporul responsabil pentru propria lui slăbiciune de a ceda în fața cerințelor lor; însă, în ciuda acestora, ei erau plini de admirație pentru gingășia și răbdarea lui. Dar Dumnezeu nu vede cum văd oamenii. Spiritul maleabil al lui Aaron și dorința sa de a plăcea altora îi orbiseră ochii pentru enormitatea fărădelegii pe care el o încuraja. Cursul său de acțiune, oferindu-și păcatului influența sa în Israel, a costat viața a mii.”—Patriarhi și profeți, p. 323 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).


Luni 13 aprilie

2. JUDECATĂ CONTRA CELOR VINOVAŢI

a. Cât de ofensatoare era atitudinea lui Aaron în ochii lui Dumnezeu? Deuteronom 9:20.

Deuteronom 9:20: „Domnul, de asemenea, era foarte mâniat și pe Aaron, așa încât voia să-l piardă, și eu m-am rugat atunci și pentru el.”

„Dacă Aaron ar fi avut curajul să stea pentru ceea ce era drept, fără să țină cont de consecințe, el ar fi putut preveni apostazia aceea.”—Patriarhi și profeți, p. 323 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).

b. Ce apel a făcut Moise după ce își mustrase fratele, și care a fost rezultatul? Exod 32:26-29.

Exod 32:26-29: „S-a așezat la ușa taberei și a zis: „Cine este pentru Domnul să vină la mine!” Și toți copiii lui Levi s-au strâns la el. El le-a zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeți și străbateți tabăra de la o poartă la alta și fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul și pe ruda sa.’” Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise și aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor. Moise a zis: „Predați-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului și fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!”

„Era necesar ca acest păcat să fie pedepsit, ca o mărturie pentru națiunile din jur despre neplăcerea lui Dumnezeu față de idolatrie. Prin faptul că a executat justiția asupra celor vinovați, Moise, ca instrument al lui Dumnezeu, trebuia să lase înregistrat un protest solemn și public împotriva fărădelegii. Când israeliții urma să condamne în viitor idolatria triburilor învecinate, vrăjmașii lor avea să arunce asupra lor acuzația că poporul care afirma că Iehova este Dumnezeul lor făcuse un vițel și i se închinase la Horeb. Atunci, deși erau constrânși să recunoască neplăcutul adevăr, Israel putea să indice spre soarta îngrozitoare a călcătorilor legii, ca o dovadă că păcatul lor nu fusese aprobat sau scuzat. Dragostea, nu într-o măsură mai mică decât dreptatea, cerea ca judecata pentru acest păcat să fie aplicată. Dumnezeu este ocrotitorul, precum și suveranul poporului Său. El îi îndepărtează pe cei care sunt hotărâți în rebeliune, ca să nu îi ducă și pe alții la ruină.”—Ibid., p. 325.

c. Ce a comunicat Moise celor cărora le părea rău de păcat, și cum a comunicat el ulterior cu Dumnezeu în favoarea lor? Exod 32:30-35.

Exod 32:30-35: „A doua zi, Moise a zis poporului: „Ați făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.” Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Și-au făcut un dumnezeu de aur. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci șterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!” Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi șterge din cartea Mea. Du-te dar și du poporul unde ți-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!” Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse vițelul făurit de Aaron.”

„Moise a realizat cât de îngrozitoare avea să fie soarta păcătosului; totuși, dacă poporul lui Israel avea să fie respins de Dumnezeu, el dorea ca numele lui să fie șters împreună cu al lor; el nu putea îndura să vadă judecățile lui Dumnezeu căzând asupra celor care fuseseră eliberați în mod atât de îndurător. Mijlocirea lui Moise în favoarea lui Israel ilustrează mijlocirea lui Hristos pentru oamenii păcătoși. Însă Domnul nu i-a permis lui Moise să poarte, așa cum a făcut Hristos, vina călcătorului legii. ‚Oricine va păcătui împotriva Mea,’ a spus El, ‚pe acela îl voi șterge din cartea Mea.’ ”— Ibid., p. 326, 327 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).


Marți 14 aprilie

3. DUMNEZEU ÎL PRIMEȘTE PE CEL CĂIT

a. Cum a reacționat poporul când au auzit că Domnul nu vrea să îi conducă în Canaan din cauza păcatului lor? Exod 33:1-6.

Exod 33:1-6: „Domnul a zis lui Moise: „Du-te și pornește de aici cu poporul pe care l-ai scos din țara Egiptului; suie-te în țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: ‘Seminței tale o voi da!’ Voi trimite înaintea ta un înger și voi izgoni pe canaaniți, amoriți, hetiți, fereziți, heviți și iebusiți. Suie-te în țara aceasta unde curge lapte și miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci ești un popor încăpățânat. Când a auzit poporul aceste triste cuvinte, toți s-au întristat și nimeni nu și-a pus podoabele pe el. Și Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor lui Israel: ‘Voi sunteți un popor încăpățânat; numai o clipă dacă M-aș sui în mijlocul tău, te-aș prăpădi. Aruncă-ți acum podoabele de pe tine, și voi vedea ce-ți voi face.’ Copiii lui Israel și-au scos de pe ei podoabele și au plecat de la muntele Horeb.”

b. Unde a așezat Moise cortul după această experiență îngrozitoare? Ce indiciu a oferit speranță pentru cei care Îl căutau pe Dumnezeu? Exod 33:7-10.

Exod 33:7-10: „Moise a luat cortul lui și l-a întins afară din tabără, la o depărtare oarecare; l-a numit cortul întâlnirii. Și toți cei ce întrebau pe Domnul se duceau la cortul întâlnirii, care era afară din tabără. Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la ușa cortului său și urmărea cu ochii pe Moise, până intra el în cort. Și când intra Moise în cort, stâlpul de nor se cobora și se oprea la ușa cortului, și Domnul vorbea cu Moise. Tot poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la ușa cortului; tot poporul se scula și se arunca cu fața la pământ la ușa cortului lui.”

„Cortul a fost amplasat în afara taberei, însă Moise l-a numit ‚cortul adunării’. Toți cei care erau cu adevărat căiți, și care doreau să se întoarcă spre Domnul, erau îndrumați să meargă acolo pentru a-și mărturisi păcatele și a căuta îndurarea Sa. Când s-au întors la corturile lor, Moise a intrat în cort. Cu interes agonizant poporul urmărea vreun indiciu despre faptul că mijlocirile lui în favoarea lor erau acceptate. Dacă Dumnezeu Se cobora să Se întâlnească cu el, ei puteau spera că nu urma să fie distruși cu totul. Când stâlpul de nor s-a coborât și a stat la intrarea în cort, poporul a plâns de bucurie, și ‚s-au sculat și s-au închinat, fiecare om la ușa cortului său.’ ”—Patriarhi și profeți, p. 327 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).

c. Ce asigurare a primit Moise de la Domnul? Exod 33:11-17. Cum putem obține și noi aceeași asigurare?

Exod 33:11-17: „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui. Apoi, Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieșea deloc din mijlocul cortului. Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: ‘Du pe poporul acesta!’ Și nu-mi arăți pe cine vei trimite cu mine. Însă Tu ai zis: ‘Eu te cunosc pe nume și ai căpătat trecere înaintea Mea!’ Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaște și voi avea trecere înaintea Ta. Și gândește-Te că neamul acesta este poporul Tău!” Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine și îți voi da odihnă.” Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. Cum se va ști că am căpătat trecere înaintea Ta, eu și poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi și când prin aceasta vom fi deosebiți, eu și poporul Tău, de toate popoarele de pe fața pământului?” Domnul a zis lui Moise: „Voi face și ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea și te cunosc pe nume!”

„Această experiență—deasupra tuturor celorlalte, promisiunea că Prezența divină avea să îi însoțească—a fost pentru Moise o asigurare a succesului în lucrarea din fața lui; și el a considerat-o de o valoare infinit mai mare decât toată știința Egiptului sau decât toate realizările sale ca om de stat sau ca lider militar. Nicio putere omenească sau îndemânare sau educație nu poate lua locul prezenței constante a lui Dumnezeu.”—Ibid., p. 328 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).

„Mergi la Dumnezeu și spune-i cum a zis Moise: ‚Nu pot conduce poporul acesta dacă prezența Ta nu va merge cu mine.’ Apoi cere-I chiar mai mult; roagă-te împreună cu Moise: ‚Arată-mi slava Ta.’ Ce este această slavă?— caracterul lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce i-a proclamat El lui Moise. Fie ca sufletul, în credință vie, să se prindă de Dumnezeu. Fie ca limba să rostească slava Lui. Când vă asociați laolaltă, mintea să fie îndreptată plină de reverență spre contemplarea realităților veșnice. Astfel voi vă veți ajuta unii pe alții să fiți preocupați cu lucruri spirituale. Când voința voastră este în armonie cu voința divină, voi veți fi în armonie unul cu celălalt; voi îl veți avea pe Hristos de partea voastră ca și sfătuitor al vostru.”—Mărturii pentru predicatori, p. 499 engl. (cap. 18, Principii vitale cu privire la relații).


Miercuri 15 aprilie

4. O IMAGINE A CARACTERULUI LUI DUMNEZEU

a. Ce cerere suplimentară a făcut Moise, și care a fost răspunsul Domnului? Exod 33:18, 19. Cum a proclamat Domnul numele Său în fața lui Moise? Exod 34:5-7.

Exod 33:18, 19: „Iar el a spus: Te implor, arată-mi gloria Ta. Iar El a spus: Voi face ca toată bunătatea Mea să treacă pe dinaintea ta și voi vesti numele Domnului înaintea ta; și voi avea har fața de cine voi avea har și voi arăta milă cui voi arăta milă.” (traducerea KJV / BTF)

Exod 34:5-7: „Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el și a rostit Numele Domnului. Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la al treilea și al patrulea neam!”

„Este privilegiul nostru de a ajunge mai sus și tot mai sus, pentru revelații mai clare cu privire la caracterul lui Dumnezeu. Când Moise s-a rugat: ‚Te implor, arată-mi slava Ta’, Domnul nu l-a mustrat, ci i-a oferit răspunsul la rugăciunea sa. Dumnezeu i-a declarat servului Său: ‚Voi face să treacă prin fața ta toată bunătatea Mea, și voi proclama numele Domnului înaintea ta.’ (Exod 33:18, 19). Păcatul este cel care ne întunecă mințile și care ne slăbește percepțiile. Pe măsură ce păcatul este eliminat din inimile noastre, lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos, iluminând cuvântul Său și reflectată din chipul naturii, va declara din ce în ce mai mult că El este ‚milostiv și cu har, îndelung răbdător și abundent în bunătate și adevăr.’ ” —Pe urmele Marelui Medic, p. 464, 465 engl. (cap. 39, Cunoștința primită prin Cuvântul lui Dumnezeu).

b. După ce Dumnezeu i-a descoperit slava Sa lui Moise, pentru ce s-a rugat Moise, și cum i-a răspuns Dumnezeu? Exod 34:8-17, 27.

Exod 34:8-17, 27: „Îndată, Moise s-a plecat până la pământ și s-a închinat. El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpățânat, dar iartăne fărădelegile și păcatele noastre și ia-ne în stăpânirea Ta!” Domnul a răspuns: „Iată, Eu fac un legământ. Voi face în fața întregului popor minuni care n-au avut loc în nicio țară și la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului și prin tine voi face lucruri înfricoșate. Ia seama la ceea ce-ți poruncesc azi. Iată, voi izgoni dinaintea ta pe amoriți, canaaniți, hetiți, fereziți, heviți și iebusiți. Să nu cumva să faci legământ cu locuitorii țării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău. Dimpotrivă, să le dărâmați altarele, să le sfărâmați stâlpii idolești și să le trântiți la pământ idolii. Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numește gelos, este un Dumnezeu gelos. Ferește-te să faci legământ cu locuitorii țării, ca nu cumva, curvind înaintea dumnezeilor lor și aducându-le jertfe, să te poftească și pe tine și să mănânci din jertfele lor; ca nu cumva să iei din fetele lor neveste fiilor tăi și, astfel, fetele lor, curvind înaintea dumnezeilor lor, să târască și pe fiii tăi să curvească înaintea dumnezeilor lor. Să nu-ți faci un dumnezeu turnat... (27) Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ți cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine și cu Israel!”

„Moise era plin de încredere în Dumnezeu pentru că el avea credință practică. El avea nevoie de ajutor, și s-a rugat pentru el, L-a apucat prin credință și a întrețesut în experiența sa convingerea că lui Dumnezeu îi păsa de el și Se îngrijea de el. El credea că Dumnezeu conducea viața sa în detaliu. El Îl vedea și recunoștea pe Dumnezeu în fiecare detaliu al vieții sale și simțea că se afla sub ochiul Celui Atot-văzător, care cântărește motivele, care încearcă inima. El privea spre Dumnezeu și se încredea în El pentru tărie care să îl conducă necorupt prin orice formă a ispitei... Prezența lui Dumnezeu era suficientă pentru a-l purta dincolo de situațiile cele mai solicitante în care poate fi adus un om.

Moise nu doar că s-a gândit la Dumnezeu; el L-a văzut. Dumnezeu era priveliștea constantă din fața lui; el nu a pierdut niciodată din vedere fața Lui. El L-a văzut pe Isus ca Salvator al Său, și a crezut că meritele Salvatorului urma să îi fie atribuite. Această credință nu era pentru Moise o presupunere; era o realitate. Acesta este genul de credință de care avem nevoie, credință care va rezista testului.”—Mărturii, vol. 5, p. 651, 652 engl. (cap. 81, Prezența lui Dumnezeu, o realitate).


Joi 16 aprilie

5. INTRÂND ÎN LEGĂMÂNTUL DE HAR

a. Ce erau capabili să aprecieze acum copiii lui Israel cu privire la binecuvântările oferite sub legământul Avraamic, în contrast cu primul lor legământ cu Dumnezeu? Psalmi 103:8; Evrei 7:19; Ieremia 31:33, 34.

Psalmi 103:8: „Domnul este îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate.”

Evrei 7:19: „Fiindcă legea nu a făcut nimic desăvârșit, ci aducerea unei speranțe mai bune a făcut aceasta, prin care ne apropiem de Dumnezeu.” (engl. KJV/BTF)

Ieremia 31:33, 34: „Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea”, zice Domnul: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaște pe Domnul!’ Ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare”, zice Domnul, „căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”

„[Copiii lui Israel] fuseseră martori ai proclamării legii în maiestatea ei teribilă, și tremuraseră de groază în fața muntelui; și totuși, după ce au trecut doar câteva săptămâni, ei au rupt legământul lor cu Dumnezeu, și s-au plecat să se închine în fața unui chip cioplit. Ei nu puteau spera la favoarea lui Dumnezeu printr-un legământ pe care ei îl rupseseră; și acum, văzând păcătoșenia lor și nevoia lor de iertare, ei erau aduși să simtă nevoia lor de Salvatorul revelat în legământul mesianic și prefigurat prin sistemul jertfelor. Acum prin credință și dragoste, ei erau legați de Dumnezeu ca răscumpărător al lor din robia păcatului. Acum ei erau pregătiți să aprecieze binecuvântările noului legământ.”—Patriarhi și profeți, p. 372 engl. (cap. 32, Legea și legămintele).

b. Ce a adus Moise de pe munte după patruzeci de zile, și cum s-a simțit poporul când l-a văzut? Exod 34:28-30, 33.

Exod 34:28-30, 33: „Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile și patruzeci de nopți. N-a mâncat deloc pâine și n-a băut deloc apă. Și Domnul a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci... Moise s-a coborât de pe muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se cobora de pe munte, nu știa că pielea feței lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul. Aaron și toți copiii lui Israel s-au uitat la Moise și iată că pielea feței lui strălucea și se temeau să se apropie de el... (33) Când a încetat să le vorbească, și-a pus o maramă pe față.”

„Gloria reflectată pe chipul lui Moise ilustrează binecuvântarea care va fi primită de către poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu prin mijlocirea lui Hristos. Ea mărturisește despre faptul că, cu cât este mai strânsă comuniunea noastră cu Dumnezeu, și cu cât mai clară este cunoștința noastră despre cerințele Sale, cu atât mai complet ne vom conforma noi chipului divin, și cu atât mai grabnic vom deveni părtași ai naturii divine.”—Ibid., p. 330 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).


Vineri 17 aprilie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce îl disprețuim noi frecvent pe cel care mustră păcatul, și îi admirăm pe cei care sunt gingași, influențabili?

2. De ce era atât de mare păcatul închinării înaintea vițelului de aur?

3. Ce era de mai mare valoare pentru Moise decât chiar abilitatea lui ca om de stat sau ca lider militar? De ce?

4. Pe măsură ce Isus curăță păcatul din inimă, ce vom vedea strălucind din Cuvântul Său și reflectat în natură?

5. Care două lucruri mă vor conduce să devin mai deplin conformat chipului lui Dumnezeu? Cum?