Lecția 11. Victoria asupra lui Sihon și Og

„Încredințează-Ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra.” (Psalmi 37:5)

„Credința calmă a liderului lor i-a inspirat pe oameni cu încredere în Dumnezeu. Ei s-au încrezut în brațul atotputernic, și El nu i-a lăsat fără ajutor. Nici uriași puternici, nici cetăți întărite cu ziduri, nici oști armate, nici fortărețe stâncoase nu puteau sta împotriva Căpitanului oștirii Domnului.”—Patriarhi și profeți, p. 436 engl. (cap. 39, Cucerirea Basanului).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 433-437 engl. (cap. 39, Cucerirea Basanului).


Duminică 7 iunie

1. ISRAEL AMENINŢAT CU DISTRUGEREA

a. Ce indicații au primit israeliții cu privire la Moabiți și Amoniți? Deuteronom 2:9, 19.

Deuteronom 2:9, 19: „Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab și nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ți voi da nimic să stăpânești în țara lui. Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot... și să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei și să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ți voi da nimic de stăpânit în țara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.’”

b. Când Israel a ajuns în țara Amoniților, ce mesaj a trimis Moise lui Sihon, regele acestora, și care a fost răspunsul regelui? Deuteronom 2:26-30; Numeri 21:21-23.

Deuteronom 2:26-30: „Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună: ‘Lasă-mă să trec prin țara ta; voi ține drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. Să-mi vinzi pe preț de argint hrana pe care o voi mânca și să-mi dai cu preț de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul, lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar – îngăduie-mi și tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru.’ Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul Dumnezeul tău i-a făcut duhul neînduplecat și i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi.”

Numeri 21:21-23: „Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, ca să-i spună: „Lasă-mă să trec prin țara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii și nu vom bea apă din fântâni; vom ține drumul împărătesc, până vom trece de ținutul tău.” Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ținutul lui. Sihon a strâns tot poporul și a ieșit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaț și s-a luptat împotriva lui Israel.”

„Răspunsul [lui Sihon] a fost un refuz hotărât, și toată oastea amoriților a fost somată să se opună înaintării invadatorilor. Această armată formidabilă i-a îngrozit pe israeliți, care erau slab pregătiți pentru o confruntare cu forțe bine înarmate și bine disciplinate. În ceea ce privește îndemânarea în luptă, vrăjmașii lor erau în avantaj. Conform tuturor aparențelor umane, ar fi urmat un sfârșit grabnic pentru israeliți. Însă Moise și-a ațintit privirea asupra stâlpului de nor, și a încurajat poporul cu gândul că semnul prezenței lui Dumnezeu încă era cu ei. În același timp, el i-a îndemnat să facă tot ceea ce puterea umană putea face pentru a se pregăti pentru război. Vrăjmașii lor erau nerăbdători de bătălie, și încrezători că urma să șteargă complet din țară pe israeliții nepregătiți.”—Patriarhi și profeți, p. 433, 434 engl. (cap. 39, Cucerirea Basanului).


Luni 8 iunie

2. AMORIŢII SUNT CUCERIŢI

a. Ce instrucțiune a venit la conducătorul lui Israel de la Stăpânitorul tuturor terenurilor? Deuteronom 2:31.

Deuteronom 2:31: „Domnul mi-a zis: ‘Vezi, acum încep să-ți dau pe Sihon și țara lui; începe și tu dar să-i iei în stăpânire țara ca s-o moștenești.’”

b. Ce fusese profețit în timpul lui Avraam cu privire la amoriți? Geneza 15:16.

Geneza 15:16: „În al patrulea neam, ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoriților nu și-a atins încă vârful.”

„Deși amoriții erau idolatri, și pe bună dreptate, prin marea lor răutate pierduseră dreptul la viață, Dumnezeu i-a cruțat timp de patru sute de ani, pentru a le da dovadă de netăgăduit despre faptul că El era singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul cerului și al pământului. Toate minunile Sale în timp ce îl aducea pe Israel din Egipt le erau cunoscute. Le fuseseră date suficiente dovezi; ei ar fi putut cunoaște adevărul, dacă ar fi fost dispuși să se întoarcă de la idolatria și destrăbălarea lor. Însă ei au respins lumina și s-au agățat de idolii lor. Când Domnul Și-a adus a doua oară poporul la granițele Canaanului, acelor națiuni păgâne le-a fost dată o dovadă suplimentară despre puterea Lui. Ei au văzut că Dumnezeu era cu Israel în victoria câștigată asupra regelui Aradului și asupra Canaaniților, și în minunea îndeplinită pentru a-i salva pe cei care piereau din cauza mușcăturii șerpilor.... În toate călătoriile și campările lor, trecând dincolo de țara Edomului, Moabului și Amonului, ei nu arătaseră nicio ostilitate și nu aduseseră nicio vătămare poporului sau posesiunilor lor. Ajungând la granița amoriților, Israel ceruse permisiunea de a călători în mod neabătut prin țară, promițând să respecte aceleași reguli care guvernaseră relațiile lor cu alte națiuni. Când regele Amoriților a refuzat această solicitare respectuoasă și și-a strâns în mod sfidător oștile pentru bătălie, cupa nelegiuirii lor ajunsese plină, și acum Dumnezeu urma să își exercite puterea pentru doborârea lor.”—Patriarhi și profeți, p. 434, 435 engl. (cap. 39, Cucerirea Basanului).

c. Care a fost rezultatul bătăliei? Deuteronom 2:32-35; Numeri 21:24.

Deuteronom 2:32-35: „Sihon ne-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaț. Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat în mâini și l-am bătut, pe el și pe fiii lui și pe tot poporul lui. I-am luat atunci toate cetățile și le-am nimicit cu desăvârșire: bărbați, femei și prunci i-am nimicit cu desăvârșire și n-am lăsat să scape niciunul măcar. Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe care le luaserăm.”

Numeri 21:24: „Israel l-a bătut cu ascuțișul sabiei și i-a cucerit țara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit.”

„Israeliții trecuseră râul Arnon și înaintaseră asupra vrăjmașului. A avut loc o confruntare, în care armatele lui Israel au fost victorioase; și, urmând avantajul câștigat, ei erau în curând în posesia țării amoriților. Căpitanul oștirii Domnului era cel care supusese pe vrăjmașii poporului Său: și El ar fi făcut același lucru pentru Israel în urmă cu treizeci și opt de ani, dacă ei s-ar fi încrezut în El.” —Ibid., p. 435.


Marți 9 iunie

3. AVÂND ÎNCREDERE ÎN DUMNEZEU

a. Cum descrie David în mod competent atitudinea pe care ar fi avut-o Moise când a auzit despre marile oști ale Canaanului? Psalmi 112:7, 8.

Psalmi 112:7, 8: „El nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce își vede împlinită dorința față de potrivnicii lui.”

„Ajutor și har suficient pentru fiecare circumstanță sunt promise de Cel al cărui cuvânt este adevărul. Brațele Sale veșnice cuprind sufletul care se întoarce spre El pentru ajutor. În grija Sa noi ne putem odihni în siguranță, spunând: ‚Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.’ (Psalmi 56:3). Față de cei care își pun încrederea în El, Dumnezeu își va îndeplini promisiunea.”— Istoria faptelor apostolilor, p. 467 engl. (cap. Casa Cezarului).

b. Ce putea spune Moise plin de încredere, după ce l-au învins pe Sihon, regele Hesbonului? Deuteronom 2:36. Cum a fost inspirat poporul?

Deuteronom 2:36: „De la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, și de la cetatea care este în vale până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate în mână.”

„Acum evreii își aminteau cum cândva mai înainte, când forțele lor merseseră la luptă, fuseseră puși pe fugă și mii fuseseră uciși. Însă atunci ei merseseră în directă opoziție cu porunca Domnului. Ei plecaseră fără Moise, liderul numit de Dumnezeu, fără stâlpul de nor, simbolul prezenței divine, și fără chivot. Însă acum Moise era cu ei, întărindu-le inimile cu cuvinte de speranță și credință; Fiul lui Dumnezeu, învăluit în stâlpul de nor, conducea pe cale; și chivotul sacru îi însoțea.” —Patriarhi și profeți, p. 437 engl. (cap. 39, Cucerirea Basanului).

c. Cu privire la ce putem fi plini de încredere pe măsură ce călătorim pe calea vieții aici pe pământ? Filipeni 1:6.

Filipeni 1:6: „Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”

„Cei care trăiesc în mijlocul pericolelor din aceste ultime zile pot realiza faptul că la fel cum la începutul experienței lor adevărul i-a unit cu Mântuitorul, tot la fel, Cel care este autorul și desăvârșitorul credinței lor va desăvârși lucrarea pe care a început-o pentru ei. Dumnezeu, prin care suntem chemați la părtășie cu Fiul Său, este credincios. Pe măsură ce bărbați și femei cooperează cu Dumnezeu în îndeplinirea lucrării pe care El le-a dat-o, ei merg înainte din putere în putere mai mare. Pe măsură ce exercită credință simplă, crezând zi după zi că Dumnezeu nu va da greș în a-i statornici în Hristos, Dumnezeu le spune, așa cum i-a spus vechiului Israel: ‚Ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău: Domnul, Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.’ (Deuteronom 7:6). ”—Înalta noastră chemare, p. 24 engl. (cap. Promisiuni pentru cei care ascultă).


Miercuri 10 iunie

4. OG, REGELE BASANULUI, ESTE ÎNVINS

a. Care a fost următorul obiectiv al israeliților după victoria de la Sihon? Deuteronom 3:1. Descrieți țara și poporul Basanului.

Deuteronom 3:1: „Ne-am întors și ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, ne-a ieșit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei.”

„Umplută de speranță și curaj, armata lui Israel a înaintat cu avânt și, călătorind încă spre nord, au ajuns în curând într-o regiune care putea foarte bine să testeze curajul și credința lor în Dumnezeu. Înaintea lor se afla puternica și numeroasa împărăție a Basanului, dens populată cu cetăți întărite cu ziduri puternice din pietre, care chiar și astăzi stârnesc uimirea lumii—‚șaizeci de cetăți,... cu ziduri înalte, porți și zăvoare; afară de cetățile fără ziduri, care erau foarte multe la număr’.”—Patriarhi și profeți, p. 435 engl. (cap. 39, Cucerirea Basanului).

b. Ce mesaj a trimis Domnul lui Moise cu privire la Og și armata sa, și care a fost rezultatul bătăliei? Numeri 21:34, 35; Deuteronom 3:2-7.

Numeri 21:34, 35: „Domnul a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el și tot poporul lui și toată țara lui; să-i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon.” Și ei l-au bătut, pe el și pe fiii lui și tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, și au pus mâna pe țara lui.”

Deuteronom 3:2-7: „Domnul mi-a zis: ‘Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el și tot poporul lui, și țara lui; să te porți cu el cum te-ai purtat cu Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon.’ Și Domnul Dumnezeul nostru a mai dat în mâinile noastre și pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui; l-am bătut și n-am lăsat să scape niciunul din oamenii lui. I-am luat atunci toate cetățile și n-a fost una care să nu cadă în stăpânirea noastră: șaizeci de cetăți, tot ținutul Argob, împărăția lui Og din Basan. Toate cetățile acestea erau întărite cu ziduri înalte, cu porți și zăvoare, afară de cetățile fără ziduri, care erau foarte multe la număr. Le-am nimicit cu desăvârșire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului; am nimicit cu desăvârșire toate cetățile împreună cu bărbații, femeile și pruncii. Iar toate vitele și prada din cetăți le-am luat pentru noi.”

„Nici uriași puternici, nici cetăți întărite cu ziduri, nici oști armate, nici fortărețe stâncoase nu puteau sta împotriva Căpitanului oștirii Domnului. Domnul conducea armata; Domnul strica planurile vrăjmașului; Domnul cucerea în favoarea Israelului. Regele uriaș și armata sa au fost distruși și în scurt timp israeliții au luat în stăpânire întreaga țară. Astfel a fost șters de pe fața pământului acel popor ciudat care se dedicase complet nelegiuirii și idolatriei îngrozitoare.” —Ibid., p. 436.

c. Cum l-a ajutat Domnul pe poporul Său în lupta împotriva celor doi regi amoriți, Sihon și Og? Iosua 24:12. Cum privea noua generație de israeliți greșeala părinților lor?

Iosua 24:12: „Am trimis înaintea voastră viespe bondărească și i-a izgonit dinaintea voastră ca pe cei doi împărați ai amoriților: nu cu sabia, nici cu arcul tău.”

„În cucerirea Galaadului și Basanului au fost mulți care și-au amintit evenimentele care, cu aproape patruzeci de ani în urmă, la Cadeș, îl condamnaseră pe Israel la lunga peregrinare prin deșert. Ei înțelegeau că raportul iscoadelor cu privire la Țara Promisă era în multe privințe corect. Orașele erau înconjurate de ziduri și erau foarte mari și locuite de uriași, în comparație cu care evreii erau doar niște pigmei. Însă ei puteau înțelege acum faptul că greșeala fatală a părinților lor fusese aceea că nu se încrezuseră în Dumnezeu. Doar aceasta îi împiedicase să intre imediat în țara cea bună.”—Ibid.


Joi 11 iunie

5. LECŢII PENTRU NOI

a. Ce lecție putem învăța când vedem cum Israel, din perspectivă umană mult depășit numeric, a triumfat asupra vrăjmașilor săi? Zaharia 4:6.

Zaharia 4:6: „Atunci, el a luat din nou cuvântul și mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel și sună astfel: ‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul oștirilor.”

„În comparație cu milioanele din lume, poporul lui Dumnezeu va fi, așa cum a fost întotdeauna, o turmă mică; însă dacă stau de partea adevărului așa cum este el revelat în cuvântul Său, Dumnezeu va fi refugiul lor. Ei stau sub scutul larg al Omnipotenței. Dumnezeu este întotdeauna o majoritate.”— Istoria faptelor apostolilor, p. 590 engl. (cap. 57, Apocalipsa).

„Nu este Dumnezeu o majoritate? Dacă suntem de partea Dumnezeului care a făcut cerul și pământul, nu suntem noi de partea majorității? Avem de partea noastră îngerii care excelează în putere.”—Temperanța, p. 258 engl. (secțiunea XII, cap. 7, Chemarea la recoltă).

b. Ce lecție ne învață acest eveniment? Psalmi 37:1-3, 5.

Psalmi 37:1-3, 5: „Nu te mânia pe cei răi și nu te uita cu jind la cei ce fac răul; căci sunt cosiți iute, ca iarba, și se veștejesc ca verdeața! Încrede-te în Domnul și fă binele; locuiește în țară și umblă în credincioșie!...

Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra!”

„Această experiență conține o lecție pentru noi. Puternicul Dumnezeu al lui Israel este Dumnezeul nostru. În El ne putem încrede, iar dacă ascultăm de cerințele Sale, El va lucra pentru noi într-un mod la fel de evident, cum a lucrat pentru poporul Său din vechime. Oricine caută să urmeze cărarea datoriei va fi uneori asaltat de îndoială și necredință. Calea va fi uneori atât de baricadată de obstacole aparent de netrecut, încât să îi descurajeze pe cei care vor ceda în fața descurajării; însă acestora Dumnezeu le spune: Înaintați! Îndepliniți-vă datoria cu orice preț. Dificultățile care par atât de îngrozitoare, care umplu sufletul vostru de groază, vor dispărea pe măsură ce înaintați pe calea ascultării, încrezându-vă în mod umil în Dumnezeu.”— Patriarhi și profeți, p. 437 engl. (cap. 39, Cucerirea Basanului).


Vineri 12 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În pregătirea pentru lupta împotriva amoriților, cum a arătat Israel o credință care lucrează?

2. De ce cruță încă Dumnezeu pe locuitorii nelegiuiți ai lumii, astăzi?

3. După cum Dumnezeu a vrut să îl așeze în mod ferm pe Israel în Canaan, în ce dorește El să ne statornicească pe noi astăzi? Ce înseamnă aceasta?

4. Ce a înțeles generația următoare de israeliți cu privire la lucrurile care îi preocupau pe părinții lor?

5. Ce se va întâmpla când ne îndeplinim datoria indiferent de obstacolele din calea noastră?