Lecția 9 . Stânca lovită

Și Domnul a vorbit lui Moise și Aaron și a zis: ‚Pentru că nu ați crezut în Mine, ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau’ .” (Numeri 20:12)

„Pentru a spulbera pentru totdeauna din mințile israeliților ideea că un om îi conducea, Dumnezeu a considerat necesar să permită liderului lor să moară

înainte ca ei să intre în țara Canaan.”—Comentarii biblice ale Vechiului Testament [E.G.White Comments], vol. 1, p. 1116 engl. (cap. referitor la Numeri 20).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 411-421 engl. (cap. 37: Stânca lovită).


Duminică 24 mai

1. DUMNEZEU ÎNDEPLINEȘTE TOATE NEVOILE

a. Cum au fost alimentați cu apă israeliții în timpul peregrinărilor lor prin pustie? Psalmi 105:41; Isaia 48:21.

Psalmi 105:41: „A deschis stânca și au curs ape, care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.”

Isaia 48:21: „Și nu vor suferi de sete în pustiurile în care-i va duce, ci va face să curgă pentru ei apă din stâncă, va despica stânca și va curge apa.’”

„Din stânca lovită din Horeb a curs prima oară izvorul viu care l-a înviorat pe Israel în deșert. În timpul tuturor peregrinărilor lor, oriunde exista nevoia, ei erau alimentați cu apă printr-un miracol al îndurării lui Dumnezeu. Cu toate acestea, apa nu a continuat să curgă din Horeb. Oriunde aveau nevoie de apă în călătoriile lor, acolo din crăpăturile stâncii izbucnea apă lângă tabăra lor.”—Patriarhi și profeți, p. 411 engl. (cap. 37, Stânca lovită).

b. Cine era sursa tuturor binecuvântărilor lor vremelnice, precum și spirituale? 1 Corinteni 10:4.

1 Corinteni 10:4: Și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, și stânca era Hristos.”

„[Hristos] este sursa a toată puterea, dătătorul tuturor binecuvântărilor temporale și spirituale. El îi angajează pe agenții umani ca și conlucrători, dându-le o parte de îndeplinit cu El, ca mână a Sa de ajutor. Noi trebuie să primim de la El, nu pentru a strânge pentru mulțumire de sine, ci pentru a împărți altora.”—The Review and Herald, 4 aprilie 1907.


Luni 25 mai

2. CREDINŢA POPORULUI TESTATĂ

a. Ce încercare a credinței a avut poporul lui Dumnezeu când au ajuns din nou la Cadeș, și care a fost reacția lor? Numeri 20:1-5.

Numeri 20:1-5: „Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Și poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit și a fost îngropată Maria. Adunarea n-avea apă. Și s-au răsculat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când au murit frații noștri înaintea Domnului! Pentru ce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi și vitele noastre? Pentru ce ne-ați scos din Egipt și ne-ați adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viță, nici rodiu, nici apă de băut?”

„Chiar înainte ca oastea evreilor să ajungă la Cadeș, izvorul viu, care timp de atâția ani țâșnise lângă tabăra lor, încetase să mai curgă. Era scopul lui Dumnezeu să își testeze din nou poporul. El dorea să testeze dacă ei se vor încrede în providența Sa sau dacă vor imita necredința părinților lor.”— Patriarhi și profeți, p. 413 engl. (cap. 37, Stânca lovită).

„Înainte de a le permite să intre în Canaan, ei trebuia să arate faptul că credeau făgăduința. Apa a încetat să mai curgă înainte ca ei să ajungă la Edom. Aici era o ocazie pentru ei, pentru un scurt timp, să umble prin credință, în loc să umble prin vedere. Însă prima încercare a dezvoltat același spirit turbulent, nerecunoscător, care fusese manifestat de părinții lor. Abia se auzise strigătul după apă în tabără, când ei au uitat mâna care le împlinise de-a lungul atât de multor ani nevoile lor, și în loc de a se întoarce spre Dumnezeu pentru ajutor, ei au murmurat contra Lui.”—Ibid, p. 414.

b. Ce au făcut Moise și Aaron când au auzit murmurele poporului? Numeri 20:6.

Numeri 20:6: „Moise și Aaron au plecat de la adunare și s-au dus la ușa cortului întâlnirii. Au căzut cu fața la pământ și li s-a arătat slava Domnului.”

c. Ce au fost instruiți Moise și Aaron să facă pentru a împlini nevoile poporului? Numeri 20:7, 8. Ce idee greșită, nutrită încă și acum de oameni, încerca Dumnezeu să corecteze?

Numeri 20:7, 8: „Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Ia toiagul și cheamă adunarea, tu și fratele tău Aaron. Să vorbiți stâncii acesteia în fața lor, și ea va da apă. Să le scoți astfel apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor.”

„În toate peregrinările lor, copiii lui Israel au fost ispitiți să atribuie lui Moise lucrarea specială a lui Dumnezeu, minunile puternice care fuseseră făcute pentru a-i elibera din sclavia egipteană. Ei l-au acuzat pe Moise că i-a scos din țara Egiptului. Era adevărat că Dumnezeu se manifestase în mod minunat în fața lui Moise. El îl favorizase în mod special cu prezența sa. Lui, Dumnezeu îi revelase slava Sa extraordinară. Pe munte, El îl dusese într-o apropiere sfântă de Sine Însuși, și îi vorbise așa cum vorbește un om cu prietenul său. Însă Domnul dăduse dovadă după dovadă că El Însuși era cel care lucra pentru eliberarea lor.”—Comentarii biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 1, p. 1115, 1116.


Marți 26 mai

3. MOISE ȘI AARON GREȘESC

a. Cum l-a dezonorat Moise pe Dumnezeu când s-a adresat poporului? Numeri 20:9-11.

Numeri 20:9-11: „Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul. Moise și Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Și Moise le-a zis: „Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” Apoi Moise a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul. Și a ieșit apă din belșug, așa încât a băut și adunarea și au băut și vitele.”

„Prin gestul său pripit, Moise a diminuat forța lecției pe care Dumnezeu intenționa să le-o predea. Stânca, un simbol al lui Hristos, fusese lovită o dată, după cum Hristos trebuia să fie jertfit o dată. A doua oară era nevoie doar să îi vorbească stâncii, la fel cum și noi trebuie doar să cerem binecuvântări în numele lui Isus. Prin lovirea stâncii a doua oară, semnificația acestei ilustrații frumoase despre Hristos a fost distrusă. Mai mult decât atât, Moise și Aaron își asumaseră putere care îi aparține doar lui Dumnezeu. Necesitatea intervenției divine făcea ocazia una de o mare solemnitate, și conducătorii lui Israel ar fi putut să o folosească pentru a imprima poporului reverența pentru Dumnezeu și pentru a le întări credința în puterea și bunătatea Sa. Când au strigat mânioși, „Trebuie să vă scoatem noi apă din această stâncă?”, ei s-au pus în locul lui Dumnezeu, ca și când puterea s-ar fi aflat în ei înșiși, oameni care aveau greșeli și patimi omenești.” –Patriarhi și profeți, p. 418 engl. (cap. 37, Stânca lovită).

b. Ce pedeapsă au adus Moise și Aaron asupra lor înșiși? De ce? Numeri 20:12; Deuteronom 3:23-27.

Numeri 20:12: „Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-ați crezut în Mine ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau.”

Deuteronom 3:23-27: „În vremea aceea, m-am rugat Domnului și am zis: ‘Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăți robului Tău mărirea Ta și mâna Ta cea puternică, căci care este dumnezeul acela, în cer și pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale și să aibă o putere ca a Ta? Lasă-mă, Te rog, să trec și să văd țara aceea bună de dincolo de Iordan, munții aceia frumoși și Libanul!’ Dar Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră și nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: ‘Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi și spre răsărit și privește-o doar cu ochii, căci nu vei trece Iordanul acesta.”

„Dumnezeu nu a pronunțat de data aceasta o judecată asupra acelora, al căror curs de acțiune greșit îi provocase într-atât pe Moise și Aaron. Toată mustrarea a căzut asupra conducătorilor... Moise și Aaron se simțiseră tratați nedrept, pierzând din vedere faptul că murmurarea poporului nu era împotriva lor, ci împotriva lui Dumnezeu. Privind la ei înșiși, apelând la propriile lor simpatii, ei au căzut în mod inconștient în păcat, și au dat greș în a prezenta în fața poporului marea lor vină în fața lui Dumnezeu. Amară și profund umilitoare a fost judecata care a fost imediat pronunțată... Ei trebuia să moară cu Israelul rebel înainte de a trece Iordanul.”— Ibid., p. 418, 419.

„Fărădelegea era cunoscută întregii adunări; și dacă ar fi fost trecută cu vederea cu ușurință, s-ar fi dat impresia că necredința și nerăbdarea sub o mare provocare pot fi scuzate la cei care sunt în poziții cu răspundere. Însă când s-a declarat că din cauza acelui singur păcat Moise și Aaron urma să nu intre în Canaan, poporul a știut că Dumnezeu nu ține seama de persoane, și că El cu siguranță va pedepsi pe călcătorul legii.”—Ibid., p. 420.


Miercuri 27 mai

4. STÂNCA LOVITĂ, UN SIMBOL

a. Pentru cine era stânca lovită un simbol, și de ce era greșit să fie lovită din nou? Isaia 53:3-5.

Isaia 53:3-5: „Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.”

„Stânca lovită era un simbol pentru Hristos, și prin acest simbol sunt prezentate cele mai prețioase adevăruri spirituale. După cum apele dătătoare de viață curgeau din stânca rănită, tot astfel, din Hristos, ‚lovit de Dumnezeu’, ‚rănit pentru fărădelegile noastre’, ‚zdrobit pentru păcatele noastre’ (Isaia 53:4, 5), râul de mântuire curge pentru o rasă pierdută. După cum stânca fusese lovită o dată, tot astfel Hristos trebuia să ‚fie adus o dată ca jertfă pentru a purta păcatele multora.’ (Evrei 9:28). Salvatorul nostru nu trebuia sacrificat a doua oară; și pentru cei care caută binecuvântarea harului Său este necesar doar să ceară în numele lui Isus, revărsându-și dorința inimii în rugăciune plină de căință. O astfel de rugăciune va aduce în fața Domnului oștirilor rănile lui Isus, și atunci va curge din nou sângele dătător de viață, simbolizat de curgerea apei vii pentru Israel.”—Patriarhi și profeți, p. 411 engl. (cap. 37, Stânca lovită).

b. Cu ce ocazie și cum era sărbătorită, de către poporul iudeu în zilele lui Hristos, curgerea apei din stâncă? Ioan 7:37-39.

Ioan 7:37-39: „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”

„Curgerea apei din stâncă în deșert era sărbătorită cu manifestări de mare bucurie de israeliți, după așezarea lor în Canaan. În zilele lui Hristos, această sărbătoare devenise o ceremonie foarte impresionantă. Avea loc cu ocazia Sărbătorii corturilor, când poporul din întreaga țară era adunat la Ierusalim. În fiecare din cele șapte zile ale sărbătorii, preoții ieșeau însoțiți de muzică și de corul leviților pentru a scoate din izvorul Siloamului apă într-un vas de aur. Ei erau urmați de mulțimi de închinători, atât de mulți cât puteau să se apropie de izvor și să bea din el, în timp ce se înălțau coruri pline de bucurie: ‚Vom scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.’ (Isaia 12:3). Apoi apa scoasă de preoți era dusă în templu în mijlocul sunetului trâmbițelor și a cântecului solemn ‚Picioarele noastre stau înăuntrul porților tale, O, Ierusalime.’ (Psalmi 122:2). Apa era turnată asupra altarului de ardere de tot, în timp ce cântecele de laudă răsunau, mulțimea se unea în coruri triumfătoare cu instrumente muzicale și trompete cu tonuri joase.”— Ibid., p. 412.


Joi 28 mai

5. O LECŢIE PENTRU NOI

a. Ce lecție ar trebui să învățăm din greșeala lui Moise? Psalmi 106:33

Psalmi 106:33: „Deoarece i-au provocat duhul, astfel că a vorbit nechibzuit cu buzele lui.” (engl. KJV; BTF).

„Moise nu era vinovat de o crimă îngrozitoare, după cum ar privi oamenii chestiunea; păcatul său a fost unul care apare în mod obișnuit. Psalmistul spune că ‚el a vorbit nechibzuit cu buzele sale’. (Psalmi 106:33). Pentru judecata umană, acest lucru poate părea unul neînsemnat; însă dacă Dumnezeu S-a purtat atât de sever cu acest păcat în cel mai credincios și mai onorat serv al Lui, El nu îl va scuza la alții... Cu cât mai importantă este poziția cuiva, și cu cât mai mare e influența lui, cu atât mai mare este nevoia ca el să cultive răbdare și umilință.”—Patriarhi și profeți, p. 420 engl. (cap. 37, Stânca lovită).

b. Ce avertizări sunt menite să ne păzească de înălțare de sine? Iacov 4:6, 7; 1 Corinteni 10:12.

Iacov 4:6, 7: „Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.” Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.”

1 Corinteni 10:12: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.”

„Oricât de mare ar fi lumina spirituală a cuiva, oricât de mult se poate bucura de favoarea și binecuvântarea divină, el ar trebui să umble întotdeauna umil înaintea Domnului, pledând cu credință ca Dumnezeu să îi conducă fiecare gând și să îi controleze fiecare impuls...

Oricât de mare este presiunea adusă asupra sufletului, păcatul este propriul nostru act. Nu stă în puterea pământului sau a iadului să constrângă pe cineva să facă răul. Satan ne atacă în punctele noastre slabe, însă noi nu trebuie să fim biruiți. Oricât de sever sau de neașteptat e asaltul, Dumnezeu a pus la dispoziție ajutor pentru noi, și în puterea Sa noi putem birui.”—Ibid., p. 421.


Vineri 29 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum le-a asigurat Dumnezeu apă israeliților în timpul călătoriilor lor? Cum Se îngrijește El de nevoile noastre astăzi?

2. Cum a reacționat poporul când Dumnezeu le-a testat credința? Cum stau lucrurile cu mine?

3. Care era preocuparea lui Moise și a lui Aaron când au dat greș? Cu ce mă preocup eu, și care va fi rezultatul?

4. Cum a stricat Moise frumoasa ilustrație despre Stânca lovită?

5. Cum pot fi păzit de înălțare de sine?