Lecția 12. „Ca o făclie care se aprinde”

„De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui și izbăvirea lui, ca o făclie care se aprinde.” (Isaia 62:1).

„Să nu permitem luminii care este în noi să se îndepărteze pentru că refuzăm să oferim lumina respectivă altora.” – Pacific Union Recorder, 20 februarie 1908.

Recomandare pentru studiu: Mărturii, vol. 5, pp. 157-162, 307, 308, 385-389, cap. Puterea adevărului, Este nevoie de credincioșie și perseverență, Adevăratul spirit misionar.


Duminică 15 decembrie

1. TREZIND PRIORITĂŢILE PERSONALE

a. Care trebuie să devină obiectivul principal al fiecărui credincios de astăzi? Isaia 62:1, 2.

Isaia 62:1, 2: „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui și izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde. Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta și toți împărații, slava ta și-ți vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.”

„Nu există o dovadă mai mare că aceia care au primit lumină mai mare nu apreciază lumina respectivă, decât cea oferită prin refuzul lor de a lăsa lumina să strălucească asupra celor care sunt în întuneric.” – The Review and Herald, 16 iulie 1895.

„Dacă ... ai fi în starea de salvat, ai simți situația periculoasă a celor nesalvați. Va veni ziua când, dacă nu se va face o mare schimbare în tine, vei auzi de pe buzele multora: `M-am asociat cu acești creștini, dar ei nu mi-au spus niciodată de pericolul meu. Ei nu m-au avertizat niciodată. Credeam că dacă aș fi în pericolul de a fi pierdut, ei nu ar sta liniștiți zi sau noapte fără să mă trezească pentru a-mi conștientiza starea. Acum sunt pierdut. Dacă aș fi fost în locul lor și aș fi văzut pe cineva într-o stare asemănătoare, nu aș fi stat liniștit până când i-aș fi sensibilizat cu privire la starea lor și i-aș fi îndreptat spre Singurul care îi putea salva.`” – Mărturii, vol. 2, pp. 181, 182, subcap. Mândrie în tineret.

„Ce se poate transmite leneșilor care să îi determine să înțeleagă și să se trezească din starea lor de inactivitate? O, de s-ar trezi Sionul și s-ar îmbrăca cu veșminte frumoase. Frați și surori, în calitate de membri ai bisericii să ne îndeplinim partea cu credincioșie... Dumnezeu a dat fiecărui om lucrarea lui; nimeni nu este scutit de slujire.” – Pacific Union Recorder, 20 februarie 1908.


Luni 16 decembrie

2. ÎNTR-UN SECOL DE ÎNTUNERIC MORAL

a. Ce strigăt răsună cu putere până la noi toți? Isaia 21:11 (ultima parte), 12.

Isaia 21:11 u.p. 12: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” Străjerul răspunde: „Vine dimineața, și este tot noapte. Dacă vreți să întrebați, întrebați; întoarceți-vă și veniți iarăși!”

„Totul pare antrenat într-o activitate intensă de jos. Senzația de agitație este întreținută continuu. Petrecerile, cumpărarea și vânzarea sunt aduse în biserici. Străjerul strigă: `Vine dimineața și este, totuși noapte.` Noaptea simbolizează predominanța rătăcirii, interpretării greșite și aplicării eronate a Scripturilor. Fiecare tip de înșelăciune este introdus acum. Cele mai simple adevăruri clare ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt acoperite cu o masă de teorii omenești. Rătăciri mortale sunt prezentate ca adevăr în fața căruia toți trebuie să se plece. Simplitatea evlaviei adevărate este îngropată sub tradiție.” – The Bible Echo, 1 februarie 1897.

„O lucrare importantă trebuie să se realizeze în lume și ce eforturi facem pentru îndeplinirea ei? Oamenii au avut prea multe predici; dar au fost învățați ei cum să lucreze pentru cei pentru care a murit Hristos? A fost conceput și pus înaintea lor un traseu de lucru în așa fel încât fiecare să poată vedea necesitatea de a lua parte în lucrare? Este evident că toate predicile care au fost predicate nu au dezvoltat o clasă extinsă de lucrători care renunță la sine. Acest subiect trebuie avut în vedere întrucât implică rezultatele cele mai serioase. Este în joc viitorul nostru pentru veșnicie.” – Mărturii, vol. 6, p. 431, subcap. Instruiți comunitatea în privința lucrării misionare.

„Trăim cu siguranță zilele de încheiere ale istoriei acestui pământ. E nevoie să devotăm mai mult timp intereselor noastre spirituale, dacă dorim să experimentăm creșterea spirituală în har care este esențială în acest veac. Trebuie să facem reforme hotărâte. Glasul a spus: Străjerul trebuie să se trezească și să dea un sunet clar din trâmbiță. Vine dimineața și este totuși noapte. Treziți-vă, străjerii Mei. Glasurile care trebuie să fie auzite acum prezentând adevărul tac. Sufletele pier în păcatele lor și predicatorii, doctorii și învățătorii dorm. Treziți-vă, străjerilor!” – Pacific Union Recorder, 20 februarie 1908.

b. Cum este Domnul nerăbdător să transforme bisericile noastre prin harul Său? Isaia 60:1, 2.

Isaia 60:1, 2: „Scoală-te, luminează, căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine! Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul și slava Lui se arată peste tine.” (engl. KJV).

„Bisericile se ofilesc pentru că au eșuat în a-și folosi talentele în răspândirea luminii adevărului către alții. Trebuie oferită instruire atentă care va fi ca lecțiile de la Stăpân, ca toți să-și pună lumina lor în folosință practică în beneficiul altora.” – The Review and Herald, 28 februarie 1893.


Marți 17 decembrie

3. REZULTATE PROMISE

a. Ce asigurare oferă Dumnezeu tuturor celor care tânjesc să fie impregnați cu Duhul Său Sfânt pentru a împărtăși adevărul cu alții? Proverbe 1:23; Psalmii 81:10.

Proverbe 1:23: „Întoarceți-vă să ascultați mustrările Mele! Iată, voi turna duhul Meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele Mele…”

Psalmii 81:10: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului; deschide-ți gura larg și ți-o voi umple!”

„Toți cei care au primit lumina adevărului sunt puși sub obligațiile solemne de a lăsa lumina să strălucească spre alții. Fiecare poate, în sfera lui umilă, să facă ceva pentru Stăpân. Poate că nu e în stare să ofere daruri extraordinare pentru progresul cauzei lui Dumnezeu, dar poate să ofere slujire veselă, binevoitoare, a unei inimi ascultătoare. Nu toți pot fi predicatori; nu toți pot fi generali în armata Domnului; dar toți pot fi ostași credincioși, urmând în ascultare umilă poruncile Căpitanului mântuirii lor. Ei îi pot înviora pe tovarășii lor prin cuvinte de speranță și curaj și, procedând astfel, vor manifesta laudele Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată. Dumnezeu pretinde de la toți cel mai bun serviciu pe care ei îl pot oferi. Dacă pot doar să realizeze cele mai umile comisioane pentru El, acestea nu vor fi trecute cu vederea.” – The Review and Herald, 24 august 1886.

„Membrii bisericii trebuie să fie învățați că măsura succesului lor în slujirea față de suflete va fi evaluată după renunțarea la sine și credincioșia în a urma exemplul lui Hristos.” – Pacific Union Recorder, 20 februarie 1908.

b. Ce rezultă din eforturile credincioase de a răspândi lumina? Zaharia 8;20-23.

Zaharia 8:20-23: „Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Vor mai veni iarăși popoare și locuitori dintr-un mare număr de cetăți. Locuitorii unei cetăți vor merge la cealaltă și vor zice: «Haidem să ne rugăm Domnului și să căutăm pe Domnul oștirilor! Vrem să mergem și noi!» Și multe popoare și multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oștirilor la Ierusalim și să se roage Domnului.’ Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei și-i vor zice: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!»’”

„Dumnezeu va mișca bărbați cu poziție umilă în societate, bărbați care nu au devenit insensibili la razele strălucitoare ale luminii prin contemplarea atât de îndelungată a luminii adevărului și prin refuzul de a face vreo îmbunătățire sau vreun progres în această privință. Mulți dintre aceștia vor fi văzuți alergând încoace și încolo, constrânși de Duhul lui Dumnezeu să aducă lumină altora. Adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu, este ca un foc în oasele lor, umplându-i cu o dorință de a-i lumina pe cei care stau în întuneric. Mulți, chiar dintre cei needucați, proclamă acum cuvintele Domnului. Copiii sunt impulsionați de Duhul să meargă să vestească solia din Ceruri. Duhul este revărsat asupra tuturor celor care se vor răspunde solicitărilor acestuia și renunțând la tot sistemul omenesc, la regulile care îi leagă și la metodele de precauție, ei vor declara adevărul prin puterea Duhului. Mulțimile vor primi credință și se vor alătura unităților armatei Domnului.” – The Review and Herald, 23 iulie 1895.


Miercuri 18 decembrie

4. CURAJ ÎN MIJLOCUL OPOZIŢIEI

a. Descrieți experiența lui Ieremia când a fost batjocorit și luat în râs în timp ce-L mărturisea pe Dumnezeu și identificați cum și-a biruit el temerile. Ieremia 20:7-11.

Ieremia 20:7-11: „M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea își bate joc de mine. Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „Silnicie și apăsare!” Așa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua. Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui”, iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. „Învinuiți-l”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!” Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!” Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință; de o veșnică rușine, care nu se va uita!”

„Din cauza înverșunării, urii și opoziției manifestate împotriva Cuvântului lui Dumnezeu rostit prin mustrări, mulți din solii lui Dumnezeu au decis să procedeze așa cum a decis Ieremia. Dar a făcut acest profet al Domnului după decizia lui? Oricât de mult ar fi vrut să încerce, el nu putea să tacă. De îndată ce ajungea în mijlocul poporului, el a constatat că Duhul Domnului era mai puternic decât el...

În această generație, când slujitorii lui Dumnezeu prezintă Cuvântul Domnului pentru a-i mustra pe făcătorii de rele, pentru a-i mustra pe cei care introduc principii greșite, nu au ei o experiență similară cu cea pe care a avut-o Ieremia? Când este introdus un curs de acțiune care să pervertească dreptatea și judecata, Cuvântul Domnului trebuie rostit în mustrare.” – Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii ale E. G. White], vol. 4, p. 1156, Ieremia cap. 17.

b. Ce trebuie să învățăm din felul în care profeții și apostolii au răspândit soliile Domnului cu o putere așa extraordinară? Mica 3:8; 1 Corinteni 2:4, 5.

Mica 3:8: „Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoștința dreptății și de vlagă, ca să fac cunoscută lui Iacov nelegiuirea lui și lui Israel păcatul lui.”

1 Corinteni 2:4, 5: Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.”

„Cuvântul lui Dumnezeu a fost predicat prin slujbașii Lui în trecut `într-o dovadă dată de Duhul și de putere.` Inimile oamenilor erau mișcate prin proclamarea Evangheliei. Atunci de ce are predicarea adevărului atât de puțină putere de a mișca oamenii? Este Dumnezeu mai puțin doritor să-Și reverse binecuvântările asupra lucrătorilor implicați în cauza Lui în acest timp comparativ cu timpul apostolilor? Avertizarea pe care o ducem lumii trebuie să se dovedească a fi un miros de viață spre viață sau de moarte spre moarte pentru ei. Și va trimite Domnul slujitorii Lui pentru a proclama această solie înfricoșător de solemnă în timp ce Își reține Duhul Sfânt de la ei? Va îndrăzni omul slab, rătăcit, fără har și putere specială de la Dumnezeu să stea între cei vii și cei morți pentru a rosti cuvintele de viață veșnică? Domnul nostru este bogat în har, tare în putere; El va revărsa din abundență aceste daruri asupra tuturor celor care vin la El în credință. El este mai doritor să ofere Duh Sfânt celor care Îl cer, decât sunt părinții să dea daruri bune copiilor lor. Motivul pentru care adevărul prețios, important pentru acest timp nu este puternic de a salva este că nu lucrăm în credință.” – Mărturii, vol. 5, pp. 157, 158, cap. Puterea adevărului.


Joi 19 decembrie

5. RECOLTÂND ÎNDURARE

a. Care a fost scopul lui Isus prin trimiterea pescuirii minunate? Ce putem învăța din această experiență în lucrul nostru pentru suflete? Luca 5:4-10.

Luca 5:4-10: „Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarășilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit și au umplut amândouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Fiindcă îl apucase spaima pe el și pe toți cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.”

„Nu vă concentrați asupra eului. Există mii ale căror vieți sunt exact la fel de prețioase ca și ale voastre. Atunci de ce înfășurați haina în jurul vostru și rămâneți unde terenul este sigur? Treziți-vă la datorie și utilitate! Dacă vă veți aventura în larg și veți arunca mrejele, Stăpânul va aduna peștii și voi veți vedea lucrarea minunată a lui Dumnezeu... Învățați-i pe oameni să aibă lumină în ei înșiși și să nu depindă de predicatori. Ei trebuie să-L aibă pe Hristos ca ajutor al lor și trebuie să se educe să se ajute unul pe altul, în așa fel încât predicatorul să poată fi liber să intre în câmpuri noi.” – Historical Sketches, p. 139.

„Poporul nostru a avut o mare lumină și, totuși, cea mai mare parte din forța slujbașilor este irosită în biserici, învățându-i pe cei care ar trebui să fie învățători; luminându-i pe cei care ar trebui să fie `lumina lumii`.” – Evanghelizarea, p. 382, cap. În teritorii noi.

b. Cum este Creatorul nostru în stare să realizeze lucrarea Lui folosind individualitatea pe care El a revărsat-o în mod îndurător asupra fiecăruia din noi? Iov 34:11; 37:7.

Iov 34:33: „El dă omului după faptele lui, răsplătește fiecăruia după căile lui.”

Iov 37:7: „Pecetluiește mâna tuturor oamenilor, pentru ca toți să se recunoască de făpturi ale Lui.”

„Bărbați cu un talent pot ajunge la o clasă de care cei cu două sau cinci talente nu se pot apropia. Mari și mici sunt aleși deopotrivă pentru a duce apa vieții sufletelor însetate... Lăsați-L pe Dumnezeu să lucreze prin cei prin care dorește. Solia trebuie să înainteze.” – Mărturii, vol. 5, p. 462, cap. Biserica, lumina lumii.

„Frații și surorile mele, studiați planurile voastre, profitați de fiecare oportunitate de a vorbi cu vecinii și asociații voștri sau de a le citi ceva din cărțile care conțin adevărul prezent. Demonstrați că voi considerați că este de primă importanță mântuirea sufletelor pentru care Hristos a făcut un sacrificiu atât de mare.” – Ibid., vol. 9, p. 129, cap. Importanța lucrării personale.


Vineri 20 decembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce vor deplânge pe bună dreptate multe suflete pierdute, după ce va fi prea târziu?

2. Mai mult decât doar a susține predici, care este punctul cheie al datoriei bisericii?

3. Explicați planul lui Dumnezeu pentru luminarea lumii prin adevărul prezent.

4. Cum va fi răsplătit exemplul oferit prin Ieremia?

5. În ce moduri pot să mă dezvăț de a-i împovăra pe predicatori?