Lecția 1. Nevoia noastră de ispășire

„Ne bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum ispășirea.” (Romani 5:11, engl. KJV).

„Calvarul rămâne ca memorial al jertfei deosebite cerute pentru a ispăși pentru călcarea legii divine.” – Calea către Hristos, p. 33, cap. 3: Pocăința.

Recomandare pentru studiu: Calea către Hristos, pp. 23-35, cap. 3: Pocăința.


Duminică 29 septembrie

1. UN ÎNCEPUT PERFECT

a. Descrieți starea spirituală pe care a oferit-o inițial Dumnezeu lui Adam și Evei, primii membri ai rasei umane. Geneza 1:27, 31.

Geneza 1:27: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.”

Geneza 1:31: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a șasea.”

„Nu a existat niciun păcat și niciun semn al decăderii în Edenul slăvit. Îngerii lui Dumnezeu conversau liber și afectuos cu perechea sfântă. Cântăreții intonau imnurile lor libere, fericite de laudă față de Creator. Animalele liniștite în inocență fericită se jucau cu Adam și Eva, ascultând de cuvântul lor. În deplinătatea maturității, Adam era cea mai nobilă dintre lucrările Creatorului. Nicio umbră nu se interpunea între ei și Creatorul lor. Ei Îl cunoșteau pe Dumnezeu ca Tatăl lor binefăcător și în toate lucrurile voința lor era în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Iar caracterul lui Dumnezeu era reflectat în caracterul lui Adam.” – Căminul adventist, pp. 26, 27, cap. 3: Căminul din Eden, un model.

b. Ce făcea viața din Eden extrem de satisfăcătoare? Geneza 1:28; 2:8, 19.

Geneza 1:28: „Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsărilecerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”

Geneza 2:8, 19: „Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise... (19) „Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele.”

„Pentru Adam și Eva în căminul lor din Eden, natura era plină de cunoștința lui Dumnezeu, oferind instruire divină. Înțelepciunea vorbea ochiului și era primită în inimă; deoarece ei comunicau cu Dumnezeu prin lucrările create de El.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 18, cap. 1: Învățături din parabole.


Luni 30 septembrie

2. DESĂVÂRŞIRE ALTERATĂ

a. Ce a distrus fericirea în Eden? Geneza 2:16, 17; 3:6.

Geneza 2:16, 17: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”

Geneza 3:6: „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.”

„Adam și Eva și-au auto-sugerat că o problemă așa minoră precum mâncarea fructului interzis nu poate avea drept rezultat consecințe atât de teribile cum a declarat Dumnezeu. Dar această chestiune minoră era călcare a Legii sfinte și neclintite a lui Dumnezeu și Îl despărțea pe om de Dumnezeu.” – Calea către Hristos, p. 33, cap. 3: Pocăința.

b. Cum a afectat această problemă întreaga noastră planetă? Romani 8:22.

Romani 8:22: „Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.”

„[Problema mâncatului din fructul interzis] a deschis lumii noastre poarta pentru un potop de moarte și durere nespusă. Generație după generație s-a ridicat de pe pământul nostru un continuu strigăt de jale și întreaga creațiune geme și suferă împreună în durere, drept consecință a neascultării omului. Cerul însuși a simțit efectele răzvrătirii lui împotriva lui Dumnezeu.” – Ibid.

c. Ce trebuie să conștientizăm despre tendința continuă a rasei noastre, de când sămânța răzvrătirii a intrat în inima omului pentru a o corupe? Eclesiastul 7:29.

Eclesiastul 7:29: „Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.”

„Să nu considerăm păcatul ca un lucru neînsemnat. Fiecare călcare a legii, fiecare neglijare sau respingere a harului lui Hristos se răsfrânge asupra propriei tale persoane; el împietrește inima, corupe voința, tocește înțelegerea, determinându-te nu doar să fii mai puțin înclinat să te supui, ci și mai puțin capabil de a te preda insistențelor gingașe ale Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Mulți își liniștesc o conștiință încărcată cu gândul că pot schimba un curs al răului când aleg ei; că pot trata cu indiferență invitațiile harului și totuși să fie iar și iar impresionați. Ei cred că, după ce sfidează Duhul harului, după ce își pun influența de partea lui Satan, într-un moment de strâmtorare teribilă își pot schimba calea. Dar aceasta nu este atât de ușor de realizat. Experiența, educația de o viață au modelat atât de profund caracterul încât puțini mai doresc să dobândească chipul lui Isus.” – Ibid., pp. 33, 34.


Marți 1 octombrie

3. PROBLEMA PĂCATULUI

a. Cum explică Scripturile criza existentă în natura umană și la nivelul întregii noastre planete? 1 Ioan 3:4; 1:8.

1 Ioan 3:4: „Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege.”

1 Ioan 1:8: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi.”

„Nu există nimeni, oricât de serios ar fi în a face tot ce poate mai bine, care să poată spune: `Nu am niciun păcat.`” – The Upward Look, p. 53.

„Nimic nu este mai clar prezentat în Scriptură ca faptul că Dumnezeu nu a fost în niciun caz responsabil de apariția păcatului; că nu a fost vreo retragere arbitrară a harului divin, nici vreo deficiență în guvernarea divină care să fi dat ocazia apariției răzvrătirii. Păcatul este un intrus, pentru prezența căruia nu poate fi găsită nicio cauză. Acesta este misterios, inexplicabil; a-l scuza înseamnă a-i lua apărarea. Dacă s-ar putea descoperi o scuză pentru el sau dacă s-ar putea găsi vreo cauză pentru existența lui, acesta ar înceta să fie păcat. Singura noastră definiție pentru păcat este cea dată în Cuvântul lui Dumnezeu; acesta este `călcarea Legii`; este rezultatul unui principiu în război cu marea lege a iubirii, care este temelia guvernării divine.” – Marea luptă, pp. 492, 493, cap. 29: Originea răului.

b. Cu ce realitate dureroasă trebuie să se confrunte fiecare ființă umană? Romani 3:23; Isaia 1:5, 6.

Romani 3:23: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”

Isaia 1:5, 6: „Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte! Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi și carne vie, nestoarse, nelegate și nealinate cu untdelemn.”

„Lucrarea apostaziei începe prin puțină răzvrătire secretă în inimă împotriva cerințelor Legii lui Dumnezeu. Dorințele nesfinte, ambițiile contrare legii sunt nutrite și îngăduite și necredința și întunericul separă sufletul de Dumnezeu. Dacă nu biruim aceste rele, ele ne vor birui.” – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 333, 21 noiembrie.

c. Cum consideră Dumnezeu absența dreptății, pe care a cauzat-o păcatul, și care este soluția Lui? Isaia 59:15, 16.

Isaia 59:15, 16: „Adevărul s-a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nicio neprihănire. El vede că nu este niciun om și Se miră că nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui Îi vine în ajutor și neprihănirea Lui Îl sprijină.”

„În Eden omul a căzut de la nivelul lui înalt și prin păcat a devenit supus morții. În cer s-a conștientizat faptul că ființele umane pier și compasiunea lui Dumnezeu a fost trezită. Cu un preț infinit El a conceput un mijloc de salvare... Nu exista nicio speranță pentru cel vinovat, decât prin Hristos.” – Mărturii, vol. 8, p. 25, subcap. Răspunderea noastră.


Miercuri 2 octombrie

4. ISPĂŞIT PRIN SÂNGE

a. Ce plan a conceput Dumnezeu anticipat pentru a salva omenirea căzută și de ce era necesar acesta? Iacov 33:24; Geneza 3:17-21.

Iov 33:24: „Dumnezeu Se îndură de el și zice îngerului: ‘Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preț de răscumpărare pentru el!’ ”

Geneza 3:17-21: „Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.” Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele.”

„Dumnezeirea a fost mișcată de milă pentru rasa umană și Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt S-au dedicat implementării planului de mântuire. Pentru a aduce la împlinire acest plan, s-a decis că Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, Se va oferi pe Sine ca jertfă pentru păcat.” – Sfaturi pentru sănătate, p. 222, subcap. Slava Evangheliei.

„După cum vinovăția lui Adam adusese nefericire și moarte, jertfa lui Hristos avea să aducă viață și nemurire.” – Patriarhi și profeți, pp. 66, 67, cap. 4: Planul de Mântuire.

b. Ce sistem a fost dat pentru a simboliza jertfa lui Hristos? Geneza 4:4; Leviticul 17:11.

Geneza 4:4: „Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui.”

Leviticul 17:11: „Căci viața trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneți pe altar, ca să slujească de ispășire pentru sufletele voastre, căci prin viața din el face sângele ispășire.»

„Jertfele de sacrificiu au fost rânduite de Dumnezeu ca să fie pentru om o reamintire permanentă, o recunoaștere plină de căință a păcatului său și o mărturisire a credinței lui în Răscumpărătorul făgăduit. Ele au scopul de a imprima asupra rasei umane căzute adevărul solemn că păcatul a fost cel care a cauzat moartea. Pentru Adam, aducerea primei jertfe a fost o ceremonie din cele mai dureroase. Mâna lui a trebuit să se ridice pentru a lua viața pe care doar Dumnezeu o putea oferi. A fost pentru prima dată când a asistat la moarte și știa că dacă ar fi fost ascultător de Dumnezeu nu ar fi existat moartea vreunui om sau a vreunui animal. Când a ucis victima inocentă, el a tremurat la gândul că păcatul lui trebuie să verse sângele Mielului fără plată al lui Dumnezeu.” – Ibid., p. 68.

„Fără vărsare de sânge nu putea fi vreo iertare a păcatului; și [copii lui Adam] aveau să-și manifeste credința în sângele lui Hristos, ca ispășitor promis, prin jertfirea întâilor născuți din turmă.” – Ibid., p. 71.

„Sângele Fiului lui Dumnezeu a fost simbolizat prin sângele victimei ucise și Dumnezeu dorea să se mențină idei clare și definite cu privire la ce este sfânt și ce este obișnuit. Sângele era sfânt, în măsura în care doar prin vărsarea sângelui Fiului lui Dumnezeu putea exista ispășire din păcat.” – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 55, 16 februarie.


Joi 3 octombrie

5. Ce trebuie să înțelegem cu privire la jertfa realizată în dreptul nostru și cum trebuie să răspundem la aceasta? Evrei 9:22; Romani 5:8-11.

Evrei 9:22: Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare.”

Romani 5:8-11: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.”

„Isus este jertfa noastră de ispășire. Nu putem să facem ispășire singuri, dar prin credință putem accepta ispășirea care a fost realizată.” – Solii Alese, vol. 1, pp. 321, 322, cap. 48: Jertfa noastră de ispășire.

„Când cineva este atras să privească la Isus înălțat pe cruce, el discerne păcătoșenia umanității. El înțelege că păcatul este cel care L-a biciuit și L-a crucificat pe Domnul slavei. Înțelege că, în timp ce era iubit cu o gingășie inexprimabilă, viața lui era o scenă continuă de ingratitudine și răzvrătire. El s-a lepădat de cel mai bun Prieten și a abuzat de cel mai prețios dar al cerului. El L-a crucificat pentru sine însuși, din nou, pe Fiul lui Dumnezeu și a pironit iarăși acea inimă sângerândă și rănită. El este despărțit de Dumnezeu printr-o prăpastie de păcat care este largă, întunecată și adâncă și plânge cu inima frântă...

Dumnezeu ne descoperă vinovăția noastră ca să putem alerga la Hristos și prin El să fim eliberați din robia păcatului și să ne bucurăm de libertatea de fii ai lui Dumnezeu. În adevărată căință putem veni la piciorul crucii și putem lăsa acolo poverile.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 9, 10, subcap. Ferice de cei ce plâng...

„Mântuirea ființelor umane este un demers vast, care cheamă în acțiune fiecare atribut al naturii divine. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt S-au angajat să-i facă pe copiii lui Dumnezeu mai mult decât biruitori prin Cel care i-a iubit. Domnul este îndurător și îndelung răbdător, și nu dorește ca cineva să piară. El a oferit putere pentru a ne face în stare să devenim biruitori.” – The Review and Herald, 27 ianuarie 1903.


Vineri 4 octombrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Numiți câteva din cele mai bune caracteristici ale stilului de viață din Eden.

2. De ce testează Dumnezeu credincioșia și devotamentul nostru în aspecte aparent neînsemnate?

3. De ce este greșit să-i învinovățim pe Dumnezeu și pe alții pentru păcatele din viața noastră?

4. Descrieți profunzimea jertfei lui Hristos în dreptul nostru.

5. Cum trebuie să răspund față de ispășirea realizată de Isus pe cruce?