Lecția 3. Înțelegând simbolurile

„Isus a strigat iarăși cu glas tare și Şi-a dat duhul. Şi îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos.” (Matei 27:50, 51, prima parte).

„Ruperea perdelei din templu demonstra că jertfele și ceremoniile nu aveau să mai fie primite. Marele Sacrificiu fusese oferit și fusese acceptat.” – Scrieri timpurii, pp. 259, 260, subcap. O bază solidă.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 273-279, 352, 353, cap. 24: Paștele și cap. 23: Paștele.

 

Duminică 13 octombrie

1. CONSACRARE ZILNICĂ

a. De ce a fost necesară jertfa lui Isus pentru a înlocui darurile de jertfă? Evrei 10:9-12; Fapte 3:1. În ce mod sunt relevante în prezent pentru noi jertfa de dimineață și de seară din vechime?

Evrei 10:9-12: „Apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desființează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această „voie” am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. Și, pe când orice preot face slujba în fiecare zi și aduce de multe ori aceleași jertfe, care niciodată nu pot șterge păcatele, El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.”

Fapte 3:1: „Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.”

„Hristos era temelia întregului sistem ebraic. Tipurile și umbrele sub forma cărora aduceau închinare evreii, toate indicau spre Răscumpărătorul lumii.” – The Signs of the Times, 25 februarie 1897.

„Orele desemnate pentru jertfa de dimineață și de seară erau considerate sfinte și au ajuns să fie considerate de toată națiunea iudaică ca timp stabilit pentru închinare... În acest obicei creștinii au un exemplu pentru rugăciunea de dimineață și de seară. În timp ce Dumnezeu condamnă doar un șir de ceremonii fără spiritul închinării, El privește cu plăcere deosebită asupra celor care-L iubesc, plecându-se dimineața și seara pentru a căuta iertare pentru păcatele comise și a prezenta cererile lor pentru binecuvântările necesare.” – Patriarhi și profeți, pp. 353, 354, cap. 30: Cortul și serviciile lui.

„Dacă a fost vreodată un timp în care fiecare casă să fie o casă de rugăciune, timpul respectiv este acum. Ca patriarhii din vechime, cei care mărturisesc a-L iubi pe Dumnezeu trebuie să ridice un altar pentru a I se închina oriunde își instalează cortul. Tatăl, ca preot al casei, trebuie să aducă jertfa de dimineață și de seară, în timp ce soția și copiii se unesc în rugăciune. Într-o casă în care Dumnezeu este onorat în felul acesta, lui Isus Îi va plăcea să zăbovească.” – The Bible Echo, 15 decembrie 1893.

 

Luni 14 octombrie

2. CURĂŢIND INIMA

a. Care este semnificația Paștelui pentru noi, creștinii? 1 Corinteni 5:7; Evrei 7:26, 27.

1 Corinteni 5:7: „Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat, căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit.”

Evrei 7:26, 27: „Și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri, care n-are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale și apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuși.”

„Paștele urma să fie atât comemorativ, cât și simbolic, indicând nu doar în trecut la eliberarea din Egipt, ci și în viitor spre eliberarea pe care Hristos avea să o realizeze prin punerea în libertate a poporului Său din robia păcatului. Mielul de jertfă reprezintă pe `Mielul lui Dumnezeu,` în care este singura noastră speranță de mântuire. Apostolul spune: `Hristos, Paștele nostru este sacrificat pentru noi.` (1 Corinteni 5:7 engl. KJV). Nu era suficient ca mielul pascal să fie ucis; sângele lui trebuia stropit pe ușiorii ușii; la fel, meritele sângelui lui Hristos trebuie aplicate sufletului. Trebuie să credem, nu doar că El a murit pentru lume, ci că El a murit pentru noi individual. Trebuie să ne auto-însușim virtutea jertfei de ispășire... Mielul trebuia pregătit întreg, niciun os nu trebuia rupt: la fel, niciun os nu avea să fie rupt din Mielul lui Dumnezeu care avea să moară pentru noi. (Ioan 19:36). Astfel avea să fie reprezentată, de asemenea, deplinătatea jertfei lui Hristos.” – Patriarhi și profeți, p. 277, cap. 24: Paștele.

b. Ce simboliza isopul la Paște? Psalmii 51:2, 7; 119:9; 1 Petru 1:22.

Psalmii 51:2, 7: „Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curățește-mă de păcatul meu! (7) Curățește-mă cu isop și voi fi curat; spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada!”

Psalmii 119:9: „Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.”

1 Petru 1:22: „Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-ați curățit sufletele prin Duhul ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții din toată inima.”

„Isopul folosit pentru stropirea sângelui era un simbol al curăției, fiind utilizat, prin urmare, în curățirea leprosului sau a celor întinați prin contact cu un mort.” – Ibid.

„Dorim ceva mai mult decât religia Sabatului. Avem nevoie de principiul viu și de a simți zilnic responsabilitate individuală. Aceasta este evitată de mulți și rezultatul este nepăsarea, indiferența, lipsa vegherii și a spiritualității. Unde este spiritualitatea bisericii? Unde sunt bărbații și femeile pline de credință și Duh Sfânt? Rugăciunea mea este: Curăță, O, Dumnezeule, biserica Ta.” – Mărturii, vol. 1, p. 99, cap. 13: Mutarea în Michigan.

„Religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care va conduce la Dumnezeu. Pentru a-I sluji corect, trebuie să fim născuți din Duh divin. Aceasta va curăța inima și va reînnoi mintea, oferindu-ne o nouă capacitate de a-L cunoaște și a-L iubi pe Dumnezeu. Aceasta ne va asigura ascultare de bună voie față de toate cerințele Lui. Aceasta este adevărata închinare.” – Hristos lumina lumii, p. 189, cap. 19: La fântâna lui Iacov.

„Poporul lui Dumnezeu trebuie să-și curețe sufletele prin ascultare față de adevăr și să fie gata să se înfățișeze fără păcat înaintea Lui la venirea Sa.” – Evanghelizarea, p. 695, cap. Motivul întârzierii celei de a doua veniri.

 

Marți 15 octombrie

3. O VIAŢĂ SFÂNTĂ, UN RITUAL SFÂNT

a. Explicați cum a fost simbolizat caracterul complet al jertfei lui Hristos. Exodul 12:46; Ioan 19:36.

Exodul 12:46: „Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luați deloc carne afară din casă și să nu zdrobiți niciun os.”

Ioan 19:36: „Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.”

b. Ce legătură există între Hristos, Paștele nostru, și faptul că mielul Pascal nu trebuia doar să fie ucis, ci și mâncat? Exodul 12:8; Ioan 6:53, 54, 63.

Exodul 12:8: „Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi și cu verdețuri amare.”

Ioan 6:53, 54, 63: „Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (63) Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.

„Nu este suficient chiar faptul că noi credem în Hristos pentru iertarea păcatelor; trebuie ca prin credință să primim constant putere spirituală și hrană de la El prin Cuvântul Lui... Urmașii lui Hristos trebuie să se împărtășească din experiența Lui. Ei trebuie să primească și să asimileze Cuvântul lui Dumnezeu așa încât acesta să devină motivul puterii vieții și acțiunii. Prin puterea lui Hristos ei trebuie să fie schimbați după chipul Lui și să reflecte atributele divine. Ei trebuie să mănânce trupul și să bea sângele Fiului lui Dumnezeu, sau altfel nu există viață în ei. Spiritul și lucrarea lui Hristos trebuie să devină spiritul și lucrarea ucenicilor Lui. Mielul trebuia să fie mâncat cu ierburi amare, întrucât indica în trecut spre amărăciunea robiei din Egipt. La fel, când ne hrănim din Hristos, acest lucru trebuie făcut cu întristare a inimii din cauza păcatelor noastre.” – Patriarhi și profeți, pp. 277, 278, cap. 24: Paștele.

c. Ce ceremonie specifică prefigura Paștele și ce ritual a fost adăugat la aceasta? Marcu 14:16, 22-25; Ioan 13:1-5, 13-15.

Marcu 14:16, 22-25: „Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. (22-25) Pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut toți din el. Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.”

Ioan 13:1-5, 13-15: „Înainte de Praznicul Paștelor, Isus, ca Cel care știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl și fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.”

Ioan 13:13-15: „Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu.”

„Actul lui Hristos constând în spălarea picioarelor ucenicilor Lui a fost un act sfânt; motivul pentru care a făcut El aceasta era de a le aduce, prin rememorarea a ceea ce făcuse Hristos pentru ei, o stare a sentimentelor în care nicio înălțare a vreunuia deasupra altora să nu aibă loc. Acest ritual avea să aducă frații la o înțelegere a trăirilor fraților lor... Ritualul nu se adresează atât de mult capacității intelectuale a omului, cât inimii lui. Natura lui morală și spirituală are nevoie de acesta. Dacă ucenicii Lui nu ar fi avut nevoie de el, acesta nu le-ar fi fost lăsat drept ultim ritual stabilit de Hristos în legătură cu ultima cină și inclus în ea.” – The Review and Herald, 14 iunie 1898.

 

Miercuri 16 octombrie

4. PUS DEOPARTE

a. Când a fost stabilit inițial Paștele, ce restricție a pus Dumnezeu cu privire la cui i se permitea să participe la acesta? De ce? Exodul 12:43-48.

Exodul 12:43-48: „Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paște: niciun străin să nu mănânce din ele. Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănânce din ele. Veneticul și simbriașul să nu mănânce. Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luați deloc carne afară din casă și să nu zdrobiți niciun os. Toată adunarea lui Israel să facă Paștele. Dacă un străin care va locui la tine va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, și va fi ca și băștinașul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele.”

„[Domnul] a cerut lui Avraam și seminței lui circumcizia, care era o tăietură circulară în carne, ca semn că Dumnezeu îi scosese și îi separase de toate națiunile, ca pe o comoară specială a Lui. Prin acest semn ei se angajau solemn că nu se vor încuscri cu alte națiuni; pentru că procedând astfel ei aveau să piardă reverența pentru Dumnezeu și Legea lui sfântă și aveau să devină ca națiunile idolatre din jurul lor. Prin actul circumciziei ei se angajau solemn să împlinească în dreptul lor condițiile legământului făcut cu Avraam, de a se separa de toate națiunile și de a fi desăvârșiți. Dacă descendenții lui Avraam s-ar fi menținut separați de alte națiuni, ei nu ar fi fost atrași în idolatrie. Prin menținerea separată de alte națiuni, avea să fie evitată o mare ispită de a se angaja în practicile lor păcătoase și de a se răzvrăti împotriva lui Dumnezeu. Ei au pierdut într-o mare măsură caracterul special, sfânt, amestecându-se cu națiunile din jurul lor.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pp. 262, 263.

b. La fel cum circumcizia exista în Vechiul Testament, ce ritual din Noul Testament este un simbol al despărțirii de lume și al consacrării față de Dumnezeu? Coloseni 2:6, 10-12; Galateni 5:6.

Coloseni 2:6, 10-12: „Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El... (10-12) Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri. În El ați fost tăiați împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământești, fiind îngropați împreună cu El prin botez și înviați în El și împreună cu El prin credința în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți.”

Galateni 5:6: „Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste.”

„Hristos a făcut din botez semnul intrării în împărăția Lui spirituală. El a făcut din acesta o condiție pozitivă pe care trebuie să o îndeplinească toți cei care doresc să fie recunoscuți sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt... Botezul reprezintă cea mai solemnă renunțare la lume. Cei care sunt botezați în întreitul nume al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, declară public, chiar la debutul vieții lor de creștin, faptul că au părăsit serviciul lui Satan și au devenit membri ai familiei regale, copii ai Împăratului cerurilor. Ei au ascultat porunca: `Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei ... nu vă atingeți de ce este necurat.` Și pentru ei se împlinește făgăduința: `Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic.` (2 Corinteni 6:17, 18).” – Mărturii, vol. 6, p. 91, cap. Botezul.

 

Joi 17 octombrie

5. O DESPĂRŢIRE SOLEMNĂ DE PĂCAT

a. Ce prevederi a făcut Isus pentru Paște? Cine a participat cu El la această sărbătoare? Marcu 14:12-15.

Marcu 14:12-15: „În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci Paștele?” El a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate. Acolo aveți să întâlniți un om ducând un urcior cu apă, mergeți după el. Unde va intra el, spuneți stăpânului casei: ‘Învățătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata; acolo să pregătiți pentru noi.”

„Cina Domnului nu trebuia respectată doar ocazional sau anual, ci mult mai frecvent decât Paștele anual. Această poruncă solemnă comemorează un eveniment mult mai mare decât eliberarea copiilor lui Israel din Egipt. Acea eliberare era simbolul marii ispășirii pe care Hristos a făcut-o prin sacrificarea propriei Lui vieți pentru eliberarea finală a poporului Său. Acest ritual nu trebuie să fie exclusiv așa cum mulți l-ar face. Fiecare trebuie să participe la acesta public și să dea astfel mărturia: Eu Îl accept pe Hristos ca Mântuitor personal. El Și-a dat viața pentru mine, pentru ca eu să pot fi salvat din moarte.” – Credința prin care trăiesc, p. 302, 23 octombrie.

„Mi-a fost atrasă atenția înapoi la momentul când Isus Și-a luat ucenicii singuri în camera de sus și le-a spălat picioarele și apoi le-a dat să mănânce din pâinea frântă, pentru a reprezenta trupul Lui frânt și suc de struguri pentru a reprezenta sângele Lui vărsat. Am văzut că toți trebuie să acționeze înțelegător și să urmeze exemplul lui Isus în aceste lucruri și când participă la aceste ritualuri trebuie să fie pe cât posibil separați de cei necredincioși.” – The Review and Herald, 1 noiembrie 1850.

b. Ce simboliza pâinea nedospită? 1 Corinteni 5:6-8.

1 Corinteni 5:6-8: „Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat, căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului.”

„În timpul Paștelui, poporul era îndrumat să îndepărteze tot aluatul din casele lor, după cum trebuia să îndepărteze păcatul din inimi.” – Parabolele Domnului Hristos, pp. 95, 96, cap. 7: Asemenea aluatului.

 

Vineri 18 octombrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce descoperă acum, la fel de mult ca întotdeauna, nevoia noastră zilnică de ispășire?

2. Cum are isopul din serviciul pascal o paralelă în prezent?

3. De ce este ritualul umilinței atât de important pentru noi în aceste zile din urmă?

4. Cum se repetă astăzi amestecul din vechime cu cei necircumciși?

5. De ce și de cine trebuie să fie separată Cina Domnului?