Lecția 6. Sobrietate

„Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți sobri dar, și vegheați în vederea rugăciunii.” (1 Petru 4:7, KJV).

„Nu putem să fim neveghetori nici pentru o clipă... Suntem în marea zi a ispășirii și lucrarea sfântă a lui Hristos care se desfășoară în prezent în sanctuarul din ceruri pentru poporul lui Dumnezeu trebuie să fie studiul nostru constant.” – Mărturii, vol. 5, p. 520, cap. Lectura potrivită pentru copii.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pp. 479-491, cap. 28: În fața raportului vieții.


Duminică 3 noiembrie

1. UN MOMENT SOLEMN

a. În poporul evreu, ce caracteriza momentul când marele preot slujea în locul prea sfânt? Leviticul 16:29, 30.

Leviticul 16:29, 30: „Și acesta să vă fie un statut pentru totdeauna, în luna a șaptea, în ziua a zecea a lunii, să vă chinuiți sufletele și să nu faceți deloc nicio lucrare, nici cel din țara voastră, nici străinul care locuiește temporar printre voi; Pentru că în ziua aceea preotul va face ispășire pentru voi, pentru a vă curăța ca să fiți curați de toate păcatele voastre înaintea Domnului.” (engl. KJV.)

„A ridica perdeaua [de la intrarea în locul prea sfânt] și a pătrunde nechemat în misterul sacru al locului prea sfânt însemna moarte. Pentru că deasupra tronului de har sălășluia slava Celui Preasfânt – slavă asupra căreia niciun om nu putea privi și să trăiască. În această singură zi din an stabilită pentru slujba în locul prea sfânt, marele preot intra tremurând în prezența lui Dumnezeu, în timp ce fumul de tămâie acoperea în fața privirii lui slava. În curțile templului orice sunet înceta. Niciun preot nu slujea la altare. Oștirea închinătorilor, plecată în venerație tăcută, își aducea cererile pentru harul lui Dumnezeu.” – Divina vindecare, pp. 437, 438, cap. A cerceta tainele divine.

„Marele preot intra întotdeauna tremurând, în timp ce poporul aștepta în tăcere solemnă întoarcerea lui. Dorințele lor serioase erau adresate lui Dumnezeu pentru binecuvântarea Lui. Înaintea tronului harului, Dumnezeu conversa cu marele preot. Dacă el rămânea un timp neobișnuit în locul prea sfânt, poporul era adesea înspăimântat, temându-se că din cauza păcatelor lor sau din cauza vreunui păcat al marelui preot, slava Domnului îl ucisese.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pp. 274, 275.

„Fie ca biserica să înceapă lucrarea de curățire înaintea lui Dumnezeu prin pocăință, umilință, cercetare profundă a inimii, pentru că suntem în ziua antitipică a ispășirii – ceasul solemn încărcat cu rezultate veșnice.” – Solii alese, vol. 2, p. 219, subcap. O viață sub nivelul privilegiilor.


Luni 4 noiembrie

2. O ILUSTRAŢIE PENTRU NOI

a. Cum reflectă solemnitatea serviciului de ispășire anual lucrarea actuală a Marelui Preot în locul prea sfânt din sanctuarul ceresc? 1 Corinteni 10:11; Ţefania 2:1-3.

1 Corinteni 10:11: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.”

Ţefania 2:1-3: „Veniți-vă în fire și cercetați-vă, neam fără rușine, până nu se împlinește hotărârea – ca pleava trece vremea –, până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară care împliniți poruncile Lui! Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate că veți fi cruțați în ziua mâniei Domnului.”

„Trăim acum în ziua solemnă a ispășirii. În serviciul simbolic, în timp ce marele preot făcea ispășire pentru Israel, tuturor li ce cerea să-și întristeze sufletele prin pocăință de păcat și umilință înaintea Domnului, ca să nu fie îndepărtați din mijlocul poporului. Într-un mod asemănător, toți cei care doresc să aibă numele înregistrate în cartea vieții trebuie ca acum, în puținele zile de probă rămase, să-și întristeze sufletele înaintea lui Dumnezeu prin părere de rău față de păcat și pocăință adevărată. Trebuie să existe o cercetare profundă și credincioasă a inimii. Spiritul ușuratic, frivol, tolerat de atât de mulți pretinși creștini trebuie îndepărtat. Există o luptă serioasă înaintea tuturor celor care doresc să-și supună tendințele rele care se luptă pentru a deține controlul. Lucrarea de pregătire este o lucrare individuală. Nu suntem mântuiți în grup. Curăția și devoțiunea cuiva nu vor compensa lipsa acestor calități în altcineva. Deși toate popoarele trebuie să treacă la judecată înaintea lui Dumnezeu, El va examina, fiecare caz individual printr-o investigare atât de minuțioasă și de strictă, ca și când nu ar fi fost o altă ființă pe pământ. Fiecare trebuie probat și găsit fără pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta.” – Marea luptă, pp. 489, 490, cap. 28: În fața raportului vieții.

b. Ce mustrare și sfat al Mântuitorului se aplică în special astăzi? Marcu 13:33; Apocalipsa 3:3.

Marcu 13:33: „Luați seama , vegheați și rugați-vă, căci nu știți când va veni vremea aceea.”

Apocalipsa 3:3: „Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ţine și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine.”

„Solemne sunt scenele legate de lucrarea de încheiere a ispășirii. Importante sunt interesele implicate în aceasta. Judecata trece acum în sanctuarul de sus. Timp de mulți ani această lucrare a progresat. Curând – nimeni nu știe cât de curând – aceasta va trece la cazurile celor vii. În prezența înfricoșătoare a lui Dumnezeu viețile noastre vor fi revizuite...

Când lucrarea judecății de cercetare se încheie, destinul tuturor va fi decis pentru viață sau pentru moarte. Proba se încheie la scurt timp înainte de apariția Domnului pe norii cerului... Cei neprihăniți și cei răi vor trăi încă pe pământ în starea lor mortală – oamenii vor planta și vor clădi, vor mânca și vor bea, toți inconștienți de hotărârea finală, irevocabilă care a fost pronunțată în sanctuarul de sus.” – Ibid., pp. 490, 491, cap. 28: În fața raportului vieții.


Marți 5 noiembrie

3. LUÂND SEAMA

a. Ce adevăr trebuie să impresioneze profund mintea fiecărui creștin în acest moment al istoriei? 1 Corinteni 10:12; 1 Petru 4:7.

1 Corinteni 10:12: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.”

1 Petru 4:7: „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii.”

„Cei care Îl acceptă pe Hristos și afirmă cu încredere: `Sunt mântuit`, sunt în pericol de a se încrede în ei înșiși. Ei pierd din vedere propria lor slăbiciune și nevoia lor constantă de putere divină... Singura noastră siguranță constă în neîncrederea constantă în eu și dependența de Hristos.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 155, cap. 13: Doi închinători.

„Ar fi bine pentru fiecare din noi să privească în oglindă, legea regală a lui Dumnezeu, și să vadă în aceasta reflectarea propriului Său caracter. Să fim atenți să nu neglijăm semnele pericolului și avertizările oferite în Cuvântul Său. Dacă nu luăm seama la aceste avertizări și dacă defectele de caracter nu sunt biruite, aceste defecte îi vor birui pe cei care le dețin și ei vor cădea în eroare, în apostazie și în păcat pe față. Mintea care nu este înălțată la cel mai înalt standard va pierde în timp din puterea ei de a reține ceea ce a câștigat cândva.” – Mărturii, vol. 5, p. 537, subcap. Sfințenia practică.

„Prin conformare totală față de voința lui Dumnezeu vom fi plasați pe teren avantajos și vom conștientiza necesitatea despărțirii hotărâte de obiceiurile și practicile lumii. Nu trebuie să ridicăm standardul nostru doar puțin deasupra standardului lumii; ci trebuie să facem linia de demarcație în mod clar vizibilă.” – Fundamente ale educației creștine, p. 289, subcap. Către studenții de la colegiul din Battle Creek.

b. Ce avertizare trebuie să luăm din rugăciunea lui Isus către Tatăl Lui care descoperă planul Lui pentru fiecare din noi? Ioan 17:17.

Ioan 17:17: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”

„Dacă te complaci cu iubitorii de ușurătate, având pe buze cuvintele: `Sunt mântuit` și nesocotești poruncile lui Dumnezeu, vei fi pierdut pentru veșnicie. Există adevăr în Isus, care este îngrozitor pentru iubitorii de comoditate, pentru cei ce nu fac nimic. Există adevăr în Isus, care este plin de bucurie mângâietoare pentru cel ascultător. Aceasta este bucuria care vine de la Duhul Sfânt. Așadar, fiți convinși, să vă deschideți mintea și inima, pentru ca să puteți vedea fiecare rază de lumină care strălucește de la tronul lui Dumnezeu. Nu este timp de a fi indiferenți, neglijenți și iubitori de plăceri. Isus vine cu putere și slavă mare. Ești pregătit? Îți îndepărtezi păcatele? Vei fi tu sfințit prin adevăr, ca răspuns la rugăciunea lui Hristos?” – Solii alese, vol. 1, p. 157, subcap. Nu încetați să progresați.


Miercuri 6 noiembrie

4. ELIBERAT DE SINDROM

a. Ce atitudine identifică Isus ca fiind, din păcate, tipică în această epocă a istoriei bisericii, în timp ce El slujește în locul prea sfânt? Apocalipsa 3:14-16.

Apocalipsa 3:14-16: „Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: «Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.»”

„Solii au fost trimiși cu avertizări, mustrări și rugăminți. Slujitorii lui Dumnezeu au plâns și s-au rugat pentru starea de căldicel a bisericii. Unii se pot ridica, dar numai pentru a cădea înapoi în inconștiența păcatului lor și a pericolului. Pasiunea, spiritul lumesc, răutatea, mândria, invidia, cearta pentru supremație fac bisericile noastre slabe și fără putere. Unii din ambasadorii lui Hristos poartă o povară grea asupra sufletelor lor, pentru că solia lor este considerată de atât de mulți o poveste plictisitoare. Privind de-a lungul anilor, privirea lui Isus s-a fixat asupra timpului nostru, atunci când a spus: `Dacă ai fi cunoscut, măcar în această zi a ta, lucrurile care puteau să-ți dea pacea!` Încă este ziua ta, o, biserică a lui Dumnezeu, pe care El a făcut-o depozitarul Legii Lui. Soarele apune rapid. E posibil să apună și tu să nu cunoști lucrurile care îți aduc pacea? Trebuie să se ajungă la sentința irevocabilă: `Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi`? Vă spun că e necesar să vă alarmați.” – The Review and Herald, 2 noiembrie 1886.

b. Ce apel stăruitor face Domnul către fiecare dintre noi? Apocalipsa 3:17-21.

Apocalipsa 3:17-21: „Pentru că zici: ‹Sunt bogat , m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic›, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te! Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.»’

„Este timpul să-L căutăm pe Domnul cu seriozitate, afirmând cu Iacov: `Nu te voi lăsa până nu mă vei binecuvânta.` Nu va fi de niciun folos realizarea unui efort spasmodic, doar pentru a cădea înapoi în letargie spirituală și stare de încropeală. Trecutul, cu îndurările, mustrările ignorate, pasiunile pământești necorectate, privilegiile nevalorificate, templul sufletului umplut cu altare profanate – toate sunt înregistrate în cărțile din ceruri. Dar momente dintre cele mai solemne sunt chiar înaintea voastră. Din cauza neglijenței din trecut, eforturile pe care le faceți trebuie să fie cu atât mai serioase. Mântuitorul vorbește poporului Său: `Fii plin de râvnă, dar, și pocăieștete.` Nu pe slujbași i-ai desconsiderat; nu avertizările oamenilor sunt cele pe care le-ai respins; nu pe profeții trimiși de Mine ai refuzat să-i asculți, ci pe Răscumpărătorul tău, singura ta speranță. Dacă sunteți nimiciți, aceasta este doar responsabilitatea voastră.” – Ibid.


Joi 7 noiembrie

5. PLECÂNDU-SE ÎNAINTEA DOMNULUI

a. Cum sunt adevărații urmași ai lui Hristos în contrast cu cei din lume, în ultimele zile? 2 Timotei 3:2 (prima parte); Iacov 4:10.

2 Timotei 3:2 p.p. „Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori...”

Iacov 4:10: „Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța.”

„Se vor umili bisericile noastre înaintea Domnului în această zi a ispășirii? Vor îndepărta ele păcatele care întinează veșmintele caracterului lor și le despart de Dumnezeu? Prezentul este ziua noastră de cercetare. Nu așteptați un timp în viitor, o perioadă mai favorabilă, când crucea să poată fi ridicată cu mai puțin efort, când înclinațiile inimii firești să fie supuse cu mai puțin efort. `Astăzi,` spune Duhul lui Dumnezeu, `dacă auziți glasul lui, nu vă împietriți inimile.` Astăzi mergeți la lucru, altfel s-ar putea să ajungeți cu o zi prea târziu. Impresia pe care o aveți acum poate să nu mai fie la fel de puternică mâine. Cursa lui Satan se poate închide în jurul tău. Sfeșnicul poate fi luat din locul lui și tu poți fi lăsat în întuneric. `Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește.` Martorul Credincios spune: `Iată, Eu stau la ușă și bat.` Fiecare avertizare, fiecare mustrare și rugăminte din Cuvântul lui Dumnezeu sau prin solii Lui delegați, reprezintă o bătaie la ușa inimii; acesta este glasul lui Isus, solicitând intrare. Cu fiecare bătaie ignorată, determinarea ta de a deschide devine din ce în ce mai slabă. Dacă glasul lui Isus este ignorat o dată, acesta va fi confundat în minte cu o multitudine de alte glasuri, cu grijile lumii și cu afacerile care captează atenția și convingerea se va stinge. Inima devine tot mai puțin impresionabilă și cade într-o inconștiență periculoasă cu privire la scurtimea timpului și la marea veșnicie de dincolo. Musafirul ceresc stă la ușa ta, în timp ce tu îngrămădești obstacole pentru a bloca intrarea Lui. Isus bate prin prosperitatea pe care ți-a oferit-o. El te umple de binecuvântări pentru a-ți testa credincioșia, pentru ca ele să se poată revărsa spre alții. Vei îngădui egoismului tău să triumfe?” – The Review and Herald, 2 noiembrie 1886.


Vineri 8 noiembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce era poporul îngrijorat dacă marele preot întârzia în locul prea sfânt?

2. De ce ziua actuală a ispășirii solicită solemnitate din partea noastră?

3. În ciuda realității, care este atitudinea majorității pretinșilor creștini?

4. Cum trebuie să ne eliberăm din problema Laodiceei?

5. În ce moduri a bătut Isus la ușa inimii mele?