Lecția 5. Ziua Ispășirii

„Pentru că în ziua aceea preotul va face ispășire pentru voi, pentru a vă curăța, ca să fiți curați de toate păcatele voastre înaintea Domnului.” (Leviticul 16:30, BTF).

„Trăim în marea Zi a Ispășirii și acum este momentul ca fiecare să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu, să-și mărturisească păcatele și, prin credință vie, să se bazeze pe meritul unui Mântuitor crucificat și viu.” – Mărturii pentru predicatori, pp. 224, 225, cap. 9, subcap. Cum să ne purtăm cu sufletele prețioase.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pp. 352-354, 409-422, cap. 19: Lumină prin întuneric; cap. 23: Ce este sanctuarul?


Duminică 27 octombrie

1. O SLUJIRE FINALĂ

a. Ce adevăr esențial despre sanctuar au constatat mileriții că trecuseră cu vederea? Leviticul 16:29-31; Evrei 8:1, 2; 9:24.

Leviticul 16:29-31: „Aceasta să vă fie o lege veșnică: în luna a șaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriți sufletele, să nu faceți nicio lucrare, nici băștinașul, nici străinul care locuiește în mijlocul vostru. Căci în ziua aceasta se va face ispășire pentru voi, ca să vă curățiți: veți fi curățiți de toate păcatele voastre înaintea Domnului. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriți sufletele. Aceasta să fie o lege veșnică.”

Evrei 8:1, 2: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt și al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.”

Evrei 9:24: „Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.”

„Scripturile au fost cercetate atent cu rugăciune și concentrare serioasă și, după o perioadă de așteptare, lumina s-a revărsat în întunericul nostru; îndoiala și incertitudinea au fost îndepărtate. În loc ca profeția din Daniel 8:14 să facă referire la curățirea pământului, era acum clar că aceasta indica spre lucrarea finală a Marelui nostru Preot în ceruri, încheierea ispășirii și pregătirea poporului pentru a rezista în ziua venirii Lui.” – Mărturii, vol. 1, p. 58, cap. 19: Lumină prin întuneric.

„În sistemul simbolic, care era o umbră a jertfei și preoției lui Hristos, curățirea sanctuarului era ultimul serviciu realizat de marele preot în ciclul anual al slujirii. Aceasta era lucrarea de încheiere a ispășirii – o îndepărtare sau înlăturare a păcatului din Israel. Ea prefigura lucrarea de încheiere în slujirea Marelui nostru Preot din ceruri, prin îndepărtarea sau ștergerea păcatelor poporului Său, care sunt înregistrate în rapoartele din ceruri. Acest serviciu implică o lucrare de cercetare, o lucrare de judecată; și aceasta precede imediat venirea lui Hristos pe norii cerului cu putere și mare slavă; pentru că atunci când El vine, fiecare caz a fost hotărât.” – Marea luptă, p. 352, cap. 19: Lumină prin întuneric.


Luni 28 octombrie

2. UN TIMP SOLEMN

a. De când s-au încheiat cele 2300 de zile în 1844, unde slujește Marele nostru Preot, Isus Hristos, și de ce este aceasta important? Evrei 9:1-3; Apocalipsa 3:7; 11:19.

Evrei 9:1-3: „Legământul dintâi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș pământesc de închinare. În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, erau sfeșnicul, masa și pâinile pentru punerea înaintea Domnului; după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”

Apocalipsa 3:7: „Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel ce deschide și nimeni nu va închide, Cel ce închide și nimeni nu va deschide.”

Apocalipsa 11:19: Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis și s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Și au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ și o grindină mare.”

„Timpul ca poruncile lui Dumnezeu să strălucească în toată importanța lor și ca poporul lui Dumnezeu să fie încercat cu privire la adevărul despre Sabat a sosit când ușa a fost deschisă în locul prea sfânt din sanctuarul ceresc, acolo unde se află chivotul care conține cele zece porunci. Această ușă nu a fost deschisă până când medierea lui Isus nu a luat sfârșit în locul sfânt din sanctuar, în 1844. Apoi Isus S-a ridicat și a închis ușa locului sfânt și a deschis ușa în locul prea sfânt și a trecut dincolo de cea de-a doua perdea, acolo unde în prezent stă lângă chivot și unde ajunge acum credința lui Israel. Am văzut că Isus închisese ușa locului sfânt și niciun om nu o poate deschide; și că El deschisese ușa spre locul prea sfânt și niciun om nu o poate închide (Apocalipsa 3:7, 8); și că de când Isus a deschis ușa în locul prea sfânt, care conține chivotul, poruncile au luminat poporul lui Dumnezeu și ei sunt testați cu privire la problema Sabatului.” – Scrieri timpurii, p. 42, subcap. Ușa deschisă și cea închisă.

b. Ce trebuie să realizăm în acest moment din istorie? 1 Timotei 5:24.

1 Timotei 5:24: „Păcatele unor oameni sunt cunoscute și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.”

„Trăim în marea zi a ispășirii când, prin mărturisire și pocăință, păcatele noastre merg înainte la judecată. Dumnezeu nu acceptă acum de la slujbașii Lui o mărturisire pasivă, neînsuflețită. O astfel de mărturie nu ar fi adevărul prezent. Solia pentru acest timp trebuie să fie hrană la timpul potrivit pentru a hrăni biserica lui Dumnezeu. Dar Satan a căutat treptat să jefuiască această solie de puterea ei, încât poporul să nu fie pregătit să reziste în ziua Domnului. În 1844, Marele nostru Preot a intrat în locul prea sfânt al sanctuarului ceresc pentru a începe lucrarea judecății de cercetare. Cazurile morților neprihăniți au trecut în revistă înaintea lui Dumnezeu. Când lucrarea va fi încheiată, judecata trebuie să fie pronunțată asupra celor vii. Cât de prețioase, cât de importante sunt aceste momente solemne!” – Solii alese, vol. 1, p. 59, subcap. Trăim în Ziua ispășirii.


Marți 29 octombrie

3. INVESTIGARE CAZ CU CAZ

a. Ce demonstrează că Judecata are în vedere pe fiecare din noi personal? Eclesiastul 11:9; Matei 12:36; Daniel 7:9, 10.

Eclesiastul 11:9: „Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.”

Matei 12:36: „Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.”

Daniel 7:9, 10: „Mă uitam la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roțile lui, ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile.”

„Fiecare din noi are un caz în așteptare în curtea din ceruri. Fiecare din noi va fi judecat individual după faptele făcute în trup. În serviciul tipic, când era realizată lucrarea de ispășire de marele preot în locul prea sfânt al sanctuarului pământesc, poporului i se cerea să-și întristeze sufletele înaintea lui Dumnezeu și să-și mărturisească păcatele, ca să se poată face ispășire pentru ele și să fie șterse. Se va cere ceva mai puțin de la noi în ziua antitipică a ispășirii, când Hristos pledează în sanctuarul de sus în dreptul poporului Său și când decizia finală, irevocabilă va fi pronunțată asupra fiecărui caz?” – Solii alese, vol. 1, p. 59, subcap. Trăim în Ziua ispășirii.

b. Ce trebuie să ne determine acest lucru să luăm în considerare? Eclesiastul 12:13, 14.

Eclesiastul 12:13, 14: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”

„Care este starea noastră în acest timp înfricoșător și solemn? Vai, ce mândrie predomină în biserică, ce ipocrizie, ce înșelăciune și iubire de îmbrăcăminte, frivolitate și amuzament, ce dorință de supremație! Toate aceste păcate au umbrit mintea, așa încât lucrurile eterne nu pot fi discernute. Nu vom cerceta noi Scripturile ca să putem ști unde ne aflăm în istoria acestei lumi? Nu vom deveni noi inteligenți în ce privește lucrarea care se realizează pentru noi în acest timp și poziția pe care noi, ca păcătoși, trebuie să o ocupăm în timp ce se desfășoară această lucrare de ispășire? Dacă ne preocupă în vreo măsură mântuirea sufletelor noastre, trebuie să realizăm o schimbare hotărâtă. Trebuie să-L căutăm pe Domnul cu pocăință adevărată; trebuie să ne mărturisim păcatele prin căință profundă, încât acestea să poată fi șterse. Trebuie să nu mai rămânem pe terenul înșelător. Ne apropiem cu grabă de încheierea timpului nostru de probă. Fiecare suflet să se întrebe: Cum sunt înaintea lui Dumnezeu? Nu știm cât de curând numele noastre pot fi preluate pe buzele lui Hristos și cazurile noastre pot fi hotărâte în cele din urmă. O, care vor fi aceste hotărâri! Vom fi numărați între cei neprihăniți sau vom fi socotiți între cei răi?” – Ibid., pp. 125, 126, subcap. Trăim în Ziua ispășirii.

„Solemne sunt scenele legate de lucrarea de încheiere a ispășirii. Importante sunt interesele implicate în aceasta.” – The Spirit of Prophecy, vol. 4, pp. 314, 315.


Miercuri 30 octombrie

4. CRONOLOGIE LOGICĂ

a. De ce este necesară judecata de cercetare înainte de revenirea lui Hristos? Matei 16:27; Apocalipsa 22:12.

Matei 16:27: „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”

Apocalipsa 22:12: „Iată , Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”

„La fel cum păcatele din vechime ale poporului erau puse prin credință asupra jertfei de păcat și prin sânge erau transferate, figurativ, asupra sanctuarului pământesc, în noul legământ păcatele celui pocăit sunt puse prin credință asupra lui Hristos și transferate, de fapt, asupra sanctuarului ceresc. Și după cum curățirea simbolică a celui pământesc a fost realizată prin îndepărtarea păcatelor prin care acesta a fost întinat, la fel curățirea reală a sanctuarului ceresc trebuie realizată prin îndepărtarea sau ștergerea păcatelor care sunt înregistrate acolo. Dar înainte ca aceasta să se poată realiza, trebuie să aibă loc o examinare a cărților de cercetare pentru a hotărî cine, prin pocăință de păcat și credință în Hristos, este îndreptățit să beneficieze de ispășirea Lui. Curățirea sanctuarului implică, prin urmare, o lucrare de cercetare – o lucrare de judecată. Această lucrare trebuie realizată înainte de venirea lui Hristos pentru a-Și răscumpăra poporul; pentru că atunci când El vine, răsplata Lui este cu El ca să dea fiecăruia după faptele sale.” – Marea luptă, pp. 421, 422, cap. 23: Ce este sanctuarul?

b. Cu cine începe judecata? 1 Petru 4:17.

1 Petru 4:17: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?”

„În serviciul simbolic doar cei care veniseră înaintea lui Dumnezeu prin mărturisire și pocăință și ale căror păcate au fost transferate asupra sanctuarului prin sângele jertfei pentru păcat, luau parte la serviciul din Ziua Ispășirii. La fel, în marea zi a ispășirii finale și a judecății de cercetare, singurele cazuri care se iau în considerare sunt cele ale celor care pretind că sunt poporul lui Dumnezeu. Judecata celor răi este o lucrare distinctă și separată și are loc într-o perioadă ulterioară.” – Ibid., p. 480, cap. 28: În fața raportului vieții.

c. Când și prin cine vor fi judecați cei răi? 1 Corinteni 6:2, 3.

1 Corinteni 6:2, 3: „Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate? Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia?”

„În timpul celor o mie de ani dintre prima și a doua înviere are loc judecata celor răi... Acesta este timpul când, așa cum a prezis apostolul Pavel, `sfinții vor judeca lumea.` (1 Corinteni 6:2). În asociere cu Hristos, ei îi vor judeca pe cei răi.” – Ibid., pp. 660, 661, cap. 41: Pustiirea pământului.


Joi 31 octombrie

5. CONFORMARE LA STANDARD

a. Ce face Dumnezeu, prin harul Său, pentru a ne asigura că trecem de judecata finală? Romani 8:28, 29; Efeseni 4:11-13.

Romani 8:28, 29: „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați.”

Efeseni 4:11-13: „Și el a dat pe unii apostoli, și pe unii profeți, și pe unii evangheliști, și pe unii păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea servirii, pentru edificarea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârșit, la măsura staturii plinătății lui Hristos.”

„Scopul lui Dumnezeu când ne aduce la Sine este de a ne transforma după chipul lui Hristos.” – The Review and Herald, 21 ianuarie 1896.

„Creștinul adevărat, umil, serios va primi modelarea unui caracter desăvârșit și inima lui va fi întotdeauna în conformitate cu chipul lui Hristos. Viața lui se va revărsa în canale de binefacere și dragoste. Un astfel de om va fi întemeiat în Dumnezeu. Lucrarea începută de har, dacă e combinată cu efort serios de a veni aproape de Isus, va fi finalizată de slavă, în împărăția lui Dumnezeu.” – Ibid., 3 iunie 1880.

b. De ce este esențială Legea pentru a transforma caracterul nostru conform chipului lui Isus? Romani 7:7; 1 Timotei 1:8-10; 1 Ioan 1:9.

Romani 7:7: „Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești!”

1 Timotei 1:8-10: „Noi știm că Legea este bună dacă cineva o întrebuințează bine, căci știm că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege și nesupuși, pentru cei nelegiuiți și păcătoși, pentru cei fără evlavie, necurați, pentru ucigătorii de tată și ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiți, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoși, pentru cei ce jură strâmb și pentru orice este împotriva învățăturii sănătoase.”

1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.”

„O mare lucrare trebuie realizată pentru noi înainte de a avea desăvârșirea unui caracter creștin. Legea lui Dumnezeu este standardul neprihănirii. Aceasta este oglinda în care trebuie să privim pentru a discerne defectele noastre de caracter. Când privim într-o oglindă obișnuită, aceasta evidențiază defectele legate de persoana noastră, dar nu îndepărtează nicio pată; trebuie să mergem și să ne spălăm, dacă vrem să fim curați. La fel este cu Legea lui Dumnezeu. Aceasta este marea oglindă a lui Dumnezeu sau detectorul moral al păcatelor; dar nu este vreo calitate salvatoare în lege; ea nu are putere de a a-l ierta pe călcătorul ei... Atunci care este lucrarea ce îi stă înainte păcătosului? Ea constă în a manifesta pocăință față de Dumnezeu și credință față de Domnul Isus Hristos. În sângele Lui prețios, petele păcatului pot fi spălate.” – Adevărul prezent, 3 noiembrie 1885.


Vineri 1 noiembrie

1. De ce a fost important pentru mileriți să persevereze în studiul lor biblic?

2. Care era semnificația „ușii deschise și închise” din Apocalipsa 3?

3. De ce este judecata de cercetare un adevăr atât de important?

4. De ce sunt judecați la momente diferite cei neprihăniți și cei răi?

5. Ce trebuie să facem când legea arată defectele noastre de caracter?