Lecția 11. Vitalitate spirituală

„După cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă” (Romani 6:4, ultima parte).

„Nu ne putem schimba singuri; dar puterea alegerii ne aparține și depinde de noi a ne hotărî ce vom deveni.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 56, subcap. Pregătirea ogorului.

Recomandare pentru studiu: Calea către Hristos, pp. 73-95, capitolele 8-11.


Duminică 8 decembrie

1. UN SIMBOL AL CARACTERULUI LUI DUMNEZEU

a. Ce i-a poruncit Dumnezeu lui Moise să pună în chivotul legământului, chiar înainte de urciorul cu mană și toiagul lui Aaron? Deuteronom 10:1-5.

Deuteronom 10:1-5: „În vremea aceea, Domnul mi-a zis: ‘Taie două table de piatră ca cele dintâi și suie-te la Mine, pe munte; fă și un chivot de lemn. Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi, pe care le-ai sfărâmat, și să le pui în chivot.’ Am făcut un chivot de lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră ca cele dintâi și m-am suit pe munte cu cele două table în mână. Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, Cele Zece Porunci care vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, și Domnul mi le-a dat. M-am întors apoi și m-am coborât de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, și ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul.”

b. De unde provenea Legea și care era scopul ei? Isaia 51:4.

Isaia 51:4: „Ia aminte spre Mine dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși Legea și voi pune Legea Mea lumină popoarelor.”

„Cuvintele scrise cu degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră descoperă atât de perfect voința Lui cu privire la poporul Său, încât nimeni nu are cum să facă vreo greșeală.” – Solii Alese, vol. 1, p. 225, cap. 28, subcap. Nu căutați să evitați crucea.

„Dumnezeul viu ne-a oferit în Legea Lui sfântă o transcriere a caracterului Său. Cel mai mare Învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată este Isus Hristos. Și care este standardul de atins, pe care El l-a stabilit pentru toți cei care cred în El? `Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit` (Matei 5:48). După cum Dumnezeu este desăvârșit în sfera Lui înaltă de acțiune, la fel omul poate fi desăvârșit în sfera lui omenească. Idealul pentru caracterul creștin este asemănarea cu Hristos. Înaintea noastră este deschisă o cale de progres continuu. Avem de atins un obiectiv, avem un standard de câștigat care include orice lucru bun, curat, nobil și elevat. Trebuie să existe o luptă continuă și un progres constant înainte și în sus spre desăvârșirea caracterului.” – In Heavenly Places, p. 141.


Luni 9 decembrie

2. REFLECTÂND CARACTERUL SĂU

a. În afară de tablele de piatră și de ceruri (Evrei 9:3, 4; 8:1, 2), unde trebuie scrise Cele Zece Porunci? De cine? Evrei 8:10; 2 Corinteni 3:3.

Evrei 8:10: „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.”

2 Corinteni 3:3: „Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.”

b. Care va fi experiența celor care au Legea lui Dumnezeu în inima lor? Psalmi 37:31; 40:8. Cum se va schimba vorbirea lor?

Psalmii 37:31: „Legea Dumnezeului său este în inima lui și nu i se clatină pașii.”

Psalmii 40:8: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Și Legea Ta este în fundul inimii mele.”

„În harul Său, Dumnezeu caută să-l conducă pe cel nedrept la pocăință. Cel ascultător se va desfăta în Legea lui Dumnezeu. El pune legile Lui în mințile lor și le scrie în inimile lor. Vorbirea lor va fi așa cum îi îndeamnă Salvatorul care locuiește în interior. Ei au acea credință care lucrează prin dragoste și curăță sufletul de toată întinăciunea sugestiilor lui Satan. Inima lor tânjește după Dumnezeu. În conversația lor le place să discute despre harul și bunătatea Lui, deoarece pentru ei El este întru totul minunat. Ei învață limbajul cerului, al țării în care au fost adoptați.” – The Upward Look, p. 297.

c. Ce înseamnă a trăi sub harul lui Dumnezeu? Romani 6:4, 10-18; 8:1.

Romani 6:4, 10-18: „Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă... (10-18) „Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o. Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii.”

Romani 8:1: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.”

„Cei care Îl vor accepta [pe Hristos] ca Mântuitorul lor personal, vor crește în har și în puterea Lui vor fi făcuți în stare să asculte de Legea lui Dumnezeu.” – The Signs of the Times, 11 februarie 1897

„Toată ascultarea adevărată vine din inimă. Hristos a lucrat din inimă. Și dacă suntem de acord, El Se va identifica în așa fel cu gândurile și scopurile noastre, va contopi în așa fel inimile și mințile noastre cu conformarea la voința Lui, încât când Îl vom asculta vom îndeplini de fapt propriile noastre impulsuri. Voința, rafinată și sfințită, va găsi cea mai mare desfătare în a îndeplini serviciul. Când conștientizăm că este privilegiul nostru de a-L cunoaște, viața noastră va fi o viață de continuă ascultare. Printr-o apreciere a caracterului lui Hristos, prin comuniune cu Dumnezeu, păcatul va deveni odios pentru noi.” – Hristos lumina lumii, p. 668, cap. 73: „Să nu vi se tulbure inima”.

„Dumnezeu este Cel care ne dă putere să biruim. Cei care aud glasul Lui și ascultă de poruncile Lui sunt făcuți capabili să-și formeze caractere drepte.” – Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii ale E. G. White], vol. 7, p. 943, 2 Petru cap. 1.


Marți 10 decembrie

3. ROADE ALE LEGĂTURII NOASTRE

a. Cum primim putere divină de la Hristos? Ioan 15:1-4.

Ioan 15:1-4: „Eu sunt adevărata Viță și Tatăl Meu este Vierul. Pe orice mlădiță care este în Mine și n-aduce rod, El o taie, și pe orice mlădiță care aduce rod, o curățește, ca să aducă și mai mult rod. Acum voi sunteți curați din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine.”

„Toți cei care iau poziție de partea voii Domnului, ca ramurile Viței Adevărate, primesc hrană și vor fi stimulați prin viță să susțină roade de același fel. Ei vor fi în cooperare cu Dumnezeu, conform abilității lor, antrenându-se în sensul evlaviei prin trăirea unei vieți reînnoite, care reprezintă pocăință zilnică față de Dumnezeu și credință față de Domnul nostru Isus Hristos.” – The Review and Herald, 23 februarie 1897.

b. Când privim la Isus în sanctuarul de sus, cum se va transforma experiența noastră? Cum implică aceasta relațiile din biserică? Efeseni 2:4-6, 10; Evrei 10:23-25.

Efeseni 2:4-6, 10: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți). El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus.”

Evrei 10:23-25: „Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.”

„Într-o viață de slujire față de Hristos, legătura cu biserica este unul din primii pași. Loialitatea față de Hristos pretinde îndeplinirea credincioasă a îndatoririlor din biserică.” – Educația, pp. 268, 269, cap. Lucrarea vieții.

„În ciuda diversității caracterelor noastre, suntem aduși în rândul bisericii prin mărturisirea credinței noastre. Hristos este capul bisericii; și dacă cei ale căror nume sunt înregistrate în biserică nu aparțin lui Isus, Capul nevăzut, ei sunt ca ramura de viță fără rod și sunt tăiați. Dacă cineva este cu adevărat o ramură roditoare, el va face în așa fel încât aceasta să se manifeste prin aducerea de roade, manifestând dovada loialității lui absolute față de Hristos. El va avea o legătură spirituală cu Dumnezeu. Credința și dragostea constituie aurul caracterului și vor lucra întotdeauna de partea Domnului pentru a uni și a armoniza membrii trupului lui Hristos. Numele, poziția sau bogăția nu vor atârna nicio iotă în cântarul lui Dumnezeu. Bărbați și femei sunt primiți în biserică, fără a-i face vreo cinste acesteia. Dar indiferent cât de săraci, indiferent de rang, trib sau naționalitate, toți trebuie să fie primiți din toată inima pe baza mărturisirii lor de credință, dacă aveți dovada că harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire, a lucrat asupra inimii...

Această credință în Hristos este demonstrată prin fapte; ea produce o transformare a caracterului prin lucrarea eficientă a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu... Căința sufletului va marca experiența fiecăruia din cei care au primit harul lui Hristos.” – The Review and Herald, 23 februarie 1897.


Miercuri 11 decembrie

4. INTRÂND ÎN RÂND

a. Explicați obiectivul lui Hristos pentru biserica Lui. Efeseni 5:1, 2, 27; Tit 2:13, 14.

Efeseni 5:1, 2, 27: „Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți. Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu... ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.”

Tit 2:13, 14: „Așteptând acea binecuvântată speranță și glorioasa arătare a marelui Dumnezeu și Salvatorul, Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din toată nelegiuirea și să curățească pentru Sine însuși un popor special, zelos pentru fapte bune. (engl. KJV).

„Niciunul din noi nu va primi vreodată sigiliul lui Dumnezeu cât timp caracterele noastre au o pată sau o zbârcitură pe ele. Rămâne de datoria noastră a îndrepta defectele din caracterele noastre, a curăți templul sufletului de orice întinăciune.” – Mărturii, vol. 5, p. 214, cap. Sigiliul lui Dumnezeu.

b. Ce îi unește pe membrii bisericii? 1 Petru 4:8-11; 1 Ioan 1:7.

1 Petru 4:8-11: „Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire. Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, ale căruia sunt slava și puterea în vecii vecilor! Amin.”

1 Ioan 1:7: „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.”

„Hristos cheamă la unitate. Dar El nu ne cheamă pentru a ne uni în practici rele. Dumnezeul cerurilor trasează un contrast evident între adevărul curat, elevat, nobil și doctrinele false, derutante. El numește păcatul și lipsa de căință pe numele ei adevărat.” – Solii Alese, vol. 1, p. 175, cap. 21, cap. 21, sub. Hristos cheamă la unitate.

c. Descrieți câteva din modurile în care ne curăță Dumnezeu. Proverbe 27:17; Isaia 58:6-10.

Proverbe 27:17: „După cum fierul ascute fierul, tot așa și omul ascute înfățișarea prietenului său.” (engl. KJV).

Isaia 58:6-10: „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău! Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare!”

„În timp ce lumea are nevoie de simpatie, în timp ce aceasta are nevoie de rugăciuni și ajutor din partea poporului lui Dumnezeu, în timp ce are nevoie de a-L vedea pe Hristos în viețile urmașilor Lui, poporul lui Dumnezeu are în mod egal nevoie de ocazii de a-și manifesta simpatiile, de a face eficace rugăciunile lor și de a dezvolta un caracter asemănător cu modelul divin. Tocmai pentru a oferi aceste oportunități, i-a pus Dumnezeu în mijlocul nostru pe cei săraci, pe cei defavorizați, bolnavi și suferinzi. Ei sunt moștenirea lui Hristos pentru biserica Lui și trebuie să li se poarte de grijă la fel cum s-ar îngriji El de ei. În acest mod, Dumnezeu îndepărtează zgura și curăță aurul. Punându-i pe săraci și pe cei suferinzi între noi, Domnul ne testează pentru a ne face cunoscut ce este în inimile noastre.”- Mărturii, vol.6, p. 261, cap. Nevoia bisericii.

„Faptele bune ne costă un sacrificiu, dar tocmai prin acest sacrificiu ele asigură disciplina. Aceste obligații ne aduc în conflict cu sentimentele și cu înclinațiile naturale și prin îndeplinirea lor câștigăm biruință după biruință asupra trăsăturilor inacceptabile ale caracterelor noastre.” – Ibid., pp. 262, 263, cap. 36, sub. Hristos, Marele nostru Preot.


Joi 12 decembrie

5. TESTUL DEVOŢIUNII NOASTRE

a. Ce descoperă dacă Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu? 1 Ioan 3:14, 15, 18; 4: 20, 21.

1 Ioan 3:14, 15, 18: „Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că iubim pe frați. Cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș; și știți că niciun ucigaș n-are viața veșnică rămânând în el. (18) Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.”

1 Ioan 4:20, 21: „Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.”

„Sfințirea sufletului prin lucrarea Duhului Sfânt reprezintă implantarea naturii lui Hristos în umanitate. Religia Evangheliei este Hristos în viață – un principiu viu, activ. Ea este harul lui Hristos descoperit în caracter și manifestat prin fapte bune... Dragostea este baza evlaviei. Indiferent de mărturisire, niciun om nu are dragoste curată față de Dumnezeu, dacă nu are dragoste neegoistă față de fratele lui. Dar noi nu putem intra în posesia acestui spirit încercând să-i iubim pe alții. Ceea ce avem nevoie este iubirea lui Hristos în inimă. Când eul este contopit în Hristos, dragostea izvorăște spontan. Deplinătatea caracterului creștin este atinsă când impulsul de a-i ajuta și a-i binecuvânta pe alții izvorăște spontan din interior – când lumina soarelui cerurilor umple inima și este descoperită în înfățișare. Nu este posibil ca inima în care rămâne Hristos să fie lipsită de dragoste. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit întâi, îi vom iubi pe toți cei pentru care a murit Hristos.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 384, cap. 27: Cine este aproapele meu? [Sublinierea în italic aparține autorului în original.]

„Un creștin sănătos este cel care Îl are pe Hristos în El, nădejdea slavei. El iubește adevărul, curăția și sfințenia și va manifesta vitalitate spirituală, având dragoste față de Cuvântul lui Dumnezeu și căutând comuniune cu cei care sunt familiarizați cu Cuvântul pentru ca să poată prinde fiecare rază de lumină pe care Dumnezeu le-a transmis-o, care Îl descoperă pe Hristos și Îl face și mai prețios pentru suflet. Cel care are o credință solidă, constată că Hristos este viața sufletului, că El este în el ca o fântână de apă care țâșnește spre viață veșnică, și se desfată prin supunerea oricărei puteri a sufletului ascultării de Domnul său.” – The Review and Herald, 11 decembrie 1894.


Vineri 13 decembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce trebuiau păstrate Cele Zece Porunci în chivot?

2. Descrieți tipul de ascultare pe care Domnul tânjește să îl vadă în noi.

3. Care sunt modurile prin care este descoperită ucenicia față de Hristos?

4. De ce este importantă curăția pentru noi, atât în ce privește individul, cât și colectivitatea?

5. Cum pot dezvolta o dragoste mai profundă față de Hristos și față de alții?