Lecția 1. Conducător ales de Dumnezeu

„Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.” (Evrei 11:24, 25)

„Tăria lui Moise se afla în strânsă legătură cu Izvorul a toată puterea, Domnul, Dumnezeul oștirilor. El s-a ridicat mai presus de orice ademenire pământească și s-a încrezut în totul numai în Dumnezeu. El considera că era al Domnului.” — The SDA Bible Commentary (E.G.White Comments), vol. 1, p. 1098.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și Profeți, pp. 241-251, cap. Moise.

Duminică 29 decembrie

1. SATAN ÎNCEARCĂ SĂ DISTRUGĂ SCOPUL LUI DUMNEZEU

a. În timp ce copiii lui Israel locuiau în țara Egiptului, devenind numeroși, ce și-a propus Faraon să facă, temându-se că într-o zi ei s-ar putea întoarce împotriva lui? Exod 1:15-17, 22.

Exodul 1:15-17, 21: „ Împăratul Egiptului a poruncit moașelor evreilor, numite una Șifra și cealaltă Pua, și le-a zis: „Când veți împlini slujba de moașe pe lângă femeile evreilor și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă este băiat, să-l omorâți, iar dacă este fată, s-o lăsați să trăiască.” Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască. (22) Atunci, Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncați în râu pe orice băiat care se va naște și să lăsați pe toate fetele să trăiască.”

„Împăratul și sfetnicii lui nădăjduiseră să-i supună pe israeliți prin munci grele, și în acest fel să facă să li se micșoreze numărul și să zdrobească spiritul lor independent. Neizbutind să-și ajungă scopul, ei au recurs la măsuri și mai crude. Au fost date porunci femeilor a căror ocupație le dădea posibilitatea să aducă la îndeplinire aceste porunci, și anume, să ucidă la naștere pruncii evrei de parte bărbătească. Satan era inspiratorul acestui plan. El știa că din mijlocul poporului Israel se va ridica un eliberator și inspirându-l pe împărat să poruncească nimicirea copiilor lor, el spera să facă fără efect planul divin. Dar femeile s-au temut de Dumnezeu și n-au îndrăznit să execute porunca aceea crudă. Domnul a privit cu plăcere la purtarea lor și a făcut ca ele să prospere. Împăratul, mâniat pentru că planul lui nu izbutise, a făcut ca porunca să fie mai aspră și mai cuprinzătoare.” — Patriarhi și Profeți, p. 242. cap. Moise.

Luni 30 decembrie

2. PREGĂTIND UN CONDUCĂTOR

a. Care era fondul familial al lui Moise? Exod 2:1; 6:20.

Exod 2:1: „Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.”

Exod 6:20: „Amram a luat de nevastă pe mătușă-sa Iochebed și ea i-a născut pe Aaron și pe Moise. Anii vieții lui Amram au fost o sută treizeci și șapte de ani.”

„[Exod 1:22, citat] În timp ce acest decret era în plină putere, lui Amram și Iochebet, israeliți pioși din seminția lui Levi, li s-a născut un fiu. Copilul era ‚frumos’; și părinții, crezând că timpul eliberării lui Israel se apropia și că Dumnezeu va ridica un eliberator pentru poporul Său, s-au hotărât să nu îngăduie uciderea pruncului.” — Patriarhi și profeți, pp. 242, 243. cap. Moise.

b. Ce a făcut mama lui Moise pentru a-i salva viața? Exod 2:2-4.

Exod 2:2-4: „Femeia aceasta a rămas însărcinată și a născut un fiu. A văzut că este frumos și l-a ascuns trei luni. Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaș de papură, pe care l-a uns cu lut și cu smoală, a pus copilul în el și l-a așezat între trestii, pe malul râului. Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple.”

c. Cum a anulat Dumnezeu planurile lui Satan de a distruge izbăvitorul pregătit de Dumnezeu? Exod 2:5-10. Ce putem învăța din modul în care mama lui Moise și-a îndeplinit sfânta misiune, pregătindu-l pe fiul ei pentru Dumnezeu?

Exod 2:5-10: „Fata lui Faraon s-a coborât la râu să se scalde, și fetele care o însoțeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriașul în mijlocul trestiilor și a trimis pe roaba ei să-l ia. L-a deschis și a văzut copilul: era un băiețaș care plângea. I-a fost milă de el și a zis: „Este un copil de-al evreilor!” Atunci, sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile evreilor ca să-ți alăpteze copilul?” „Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Și fata s-a dus și a chemat pe mama copilului. Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l și îți voi plăti.” Femeia a luat copilul și l-a alăptat. Copilul a crescut și ea l-a adus fetei lui Faraon, și el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape”.

„Dumnezeu auzise rugăciunile mamei; credința ei fusese răsplătită. Cu profundă recunoștință ea a început să-și îndeplinească sarcina fericită și deacum lipsită de griji. Cu credincioșie a folosit ocazia pe care o avea de a-l educa pe copilul ei pentru Dumnezeu. Ea avea încredere că acesta fusese păstrat cu viață în vederea unei mari lucrări și știa că în curând el trebuia să fie predat mamei sale imperiale, unde avea să fie înconjurat de influențe care urma să tindă spre a-l îndepărta de Dumnezeu. Toate acestea au făcut-o să fie mai plină de râvnă și mai grijulie în învățătura pe care i-o dădea, decât în aceea pe care o dăduse celorlalți copii ai ei. S-a străduit să-i umple mintea cu simțământul temerii de Dumnezeu și a-l iubirii pentru adevăr și dreptate, rugându-se cu stăruință ca el să fie ferit de orice influență stricăcioasă. Ea i-a arătat nebunia și păcătoșenia idolatriei și l-a învățat de mic să se plece și să se închine viului Dumnezeu, singurul care-l putea auzi și ajuta în orice situații grele...

„Lecțiile învățate lângă mama sa nu puteau fi uitate. Ele au fost un scut împotriva mândriei, necredinței și a viciului ce înfloreau în mijlocul strălucirii de la curte.” — Ibid. pp. 243, 244.

„Fiecare copil născut în cămin este o misiune sfântă. Dumnezeu le spune părinților: „Luați acest copil și creșteți-l pentru Mine, pentru a putea fi o onoare pentru Numele Meu și un canal prin care binecuvântările Mele să se reîntoarcă reverse asupra lumii.” — Sfaturi pentru Părinți, Educatori și Elevi, p. 145 – cap. Predând lecții pentru a fi utili.

Marți 31 decembrie

3. O EDUCAŢIE EGIPTEANĂ

a. După educația timpurie din cămin, ce a inclus a doua etapă a educației lui Moise? Faptele Apostolilor 7:22. De ce credeți că Dumnezeu l-a dus la palatul lui Faraon?

Fapte 7:22: „Moise a învățat toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.”

„Din umilul cămin din Gosen, fiul roabei Iochebed a intrat în palatul lui Faraon, sub tutela prințesei Egiptului, întâmpinat fiind de aceasta ca fiu prea iubit. În școlile Egiptului, Moise a primit cea mai înaltă educație civilă și militară. Având un mare farmec personal, nobil la trup și statură, cu o minte cultivată și o ținută princiară, recunoscut ca un bun conducător militar, el a devenit mândria națiunii. Împăratul Egiptului era, de asemenea, membru al castei preoțești, iar Moise, deși a refuzat să participe la închinarea păgână, a fost inițiat în toate misterele religiei egiptene.” — Educația, p. 62, cap. Moise, puternic prin credință.

b. Datorită credincioasei pregătiri timpurii primite de la părinții săi, ce alegere a fost Moise determinat să facă mai târziu în viața sa? Evrei 11:24-26.

Evrei 11:24-26: „Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire.”

„Moise era pregătit să ocupe un loc de frunte printre oamenii mari ai lumii, să strălucească în curțile celei mai glorioase împărății și să înalțe sceptrul puterii ei. Puterea lui intelectuală îl situează mai presus de oamenii mari ai lumii din toate veacurile. Ca istoric și poet, ca filozof, conducător de oști și legiuitor, el este fără egal. Dar cu toate că avea lumea înaintea sa, Moise a avut tăria morală de a refuza perspectivele îmbietoare ale bogăției, măririi și faimei, alegând mai degrabă „să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului”.

Moise fusese învățat cu privire la răsplata de pe urmă, ce avea să fie dată slujitorilor umili și ascultători ai lui Dumnezeu, și, prin comparație, pentru el câștigul lumesc s-a scufundat la nivelul cuvenit lui, de lipsă de semnificație. Palatul magnific al lui faraon și tronul monarhului erau în fața lui Moise pentru a-l ademeni; dar el știa că plăcerile păcătoase, care-i făceau pe oameni să uite de Dumnezeu, se aflau în curțile lui domnești. El privea dincolo de palatul luxos, dincolo de coroana unui monarh, la onorurile cele mari ce vor fi date sfinților Celui Prea Înalt, într-o împărăție nemânjită de păcat. El a văzut prin credință o coroană nepieritoare, pe care Împăratul cerurilor o va așeza pe fruntea biruitorului. Această credință l-a făcut în stare să se depărteze de domnii acestei lumi și să se unească cu poporul cel umil, sărac și disprețuit, care a ales să asculte mai degrabă de Dumnezeu decât să slujească păcatului.” — Patriarhi și profeți, p. 246, cap. Moise.

Miercuri 1 ianuarie

4. DINTR-UN PRINŢ, PĂSTOR

a. Care au fost rezultatele, când Moise a încercat să realizeze pe cont propriu planul lui Dumnezeu pentru Israel? Exod 2:11-15; Faptele Apostolilor 7:23-29.

Exod 2:11-15: „În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieșit pe la frații săi și a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe un evreu, unul dintre frații lui. S-a uitat în toate părțile și, văzând că nu este nimeni, a omorât pe egiptean și l-a ascuns în nisip. A ieșit și în ziua următoare și iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce lovești pe semenul tău?” Și omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai-mare și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut și a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.” Faraon a aflat ce se petrecuse și căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon și a locuit în țara Madian. A șezut lângă o fântână.”

Fapte 7:23-29: „El avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorința să cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel. A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit și a omorât pe egiptean. Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor și i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor’, a zis el, ‘voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?’ Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit și i-a zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi? Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’ La auzul acestor vorbe, Moise a fugit și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii.”

„Moise presupusese că educația lui în înțelepciunea Egiptului îl califica pe deplin pentru scoaterea lui Israel din robie. Nu era el învățat în toate cele necesare unui general? Nu se bucurase el de avantajele celor mai bune școli de armată? Nu se bucurase el de avantajele celor mai bune școli din țară? Da, Moise simțea că era capabil să-și elibereze poporul. El s-a apucat de lucru, încercând să obțină simpatia poporului prin îndreptarea relelor lor. El a omorât un egiptean care asuprea pe un israelit. Prin aceasta, Moise a manifestat spiritul celui care de la început a fost ucigaș, și s-a dovedit a fi nepregătit pentru a-L reprezenta pe Dumnezeul milei, al iubirii și blândeții.

„La prima încercare, Moise a căzut lamentabil, și, ca mulți alții, îndată și-a pierdut încrederea în Dumnezeu și a întors spatele lucrării încredințate lui. El a fugit de mânia faraonului. El a concluzionat că, din cauza marelui său păcat — al luării vieții egipteanului — Dumnezeu nu-i va mai îngădui să aibă vreun rol în lucrarea de eliberare a poporului său din crunta robie. Dar Domnul a îngăduit aceste lucruri pentru a-l putea învăța pe Moise blândețea, bunătatea și îndelunga răbdare, necesare oricărui luptător pentru Maestru, pentru a avea succes.” — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 407 – cap. Educația lui Moise.

„Nu era voia lui Dumnezeu să-l elibereze pe poporul Său prin război, așa cum gândea Moise, ci prin tăria cea mare a puterii Sale, pentru ca gloria să fie a Lui, și numai a Lui. Cu toate acestea, chiar acest act pripit a fost folosit de către Dumnezeu pentru aducerea la îndeplinire a planurilor Sale. Moise nu era pregătit pentru marea sa lucrare. El mai avea de învățat aceeași lecție a credinței, pe care Avraam și Iacov o învățaseră, și anume să nu se sprijine pe tăria și înțelepciunea omenească, ci pe puterea lui Dumnezeu pentru împlinirea făgăduințelor Sale.” — Patriarhi și profeți, p. 247, cap. Moise.

b. Cum a găsit Moise un cămin în țara Madian și cine a devenit familia sa? Exod 2:16-22; 18:2-4.

Exod 2:16-22: „Preotul din Madian avea șapte fete. Ele au venit să scoată apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. Dar au venit păstorii și le-au luat la goană. Atunci, Moise s-a sculat, le-a ajutat și le-a adăpat turma. Când s-au întors ele la tatăl lor, Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceți așa de curând azi?” Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor și chiar ne-a scos apă și a adăpat turma.” Și el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce ați lăsat acolo pe omul acela? Chemați-l să mănânce pâine!” Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora. Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherșom (Sunt străin aici); „căci”, a zis el, „locuiesc ca străin într-o țară străină”.”

Exod 18:2-4: „Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă. A luat și pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherșom (Străin), căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o țară străină”, iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat și m-a scăpat de sabia lui Faraon.”

c. Care a fost ocupația lui Moise în țara Madian? Exod 3:1.

Exod 3:1: „Moise păștea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie și a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.”

Joi 2 ianuarie

5. INSTRUIRE ÎN ȘCOALA SUFERINŢEI

a. Ce afirmație rostită mai târziu despre Moise, prezintă marea transformare realizată în anii de pregătire în pustie? Numeri 12:3. Ce lecții învățase el în pustie?

Numeri 12:3: „Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe fața pământului.”

„Educația primită de Moise ca nepot al faraonului a fost foarte temeinică. Nu a fost neglijat nimic din ceea ce fusese planificat să-l facă un om înțelept, în felul în care înțelegeau egiptenii înțelepciunea. Această educație i-a fost de folos în multe privințe; însă partea cea mai valoroasă care l-a calificat pentru lucrare a fost cea primită pe când era păstor. În timp ce el își conducea turmele prin locurile sălbatice din munți și prin pășunile verzi din văi, Dumnezeul naturii l-a învățat cea mai mare și cea mai înaltă înțelepciune. În școala naturii, în care Domnul Însuși era învățătorul, el a contemplat și a învățat lecții de umilință, smerenie, credință și încredere, și un mod de viață umil, toate aceste lucruri legându-i sufletul mai mult de Dumnezeu. În singurătatea munților, el a învățat ceea ce toată educația primită la curtea faraonului nu a fost în stare să-l învețe — credința simplă, neclintită, și încrederea continuă în Domnul.” — Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 342, cap. Pregătire grabnică pentru lucrare.

„În școala lepădării de sine și a greutăților, el trebuia să învețe răbdarea, să își stăpânească pasiunile. Înainte ca să poată cârmui cu înțelepciune, el trebuia învățat să asculte. Inima lui trebuia să fie în deplină armonie cu Dumnezeu, înainte ca el să fie în stare să-l învețe pe Israel cunoașterea voii Sale. Prin propria sa experiență, el trebuia să fie pregătit să se poarte cu grijă părintească față de toți aceia care aveau nevoie de ajutorul său.” — Patriarhi și profeți, p. 247, cap. Moise.

Vineri 3 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De unde a știut Satan că un eliberator trebuia să fie ridicat din rândul israeliților, și ce a făcut el pentru a încerca să prevină aceasta?

2. Cum a instruit mama lui Moise copilul de care era sigură că avea un destin măreț? Pentru ce scop ar trebui să fie instruiți copiii astăzi?

3. Ce l-a determinat pe Moise să aleagă sărăcia în locul câștigului lumesc?

4. De ce a trebuit să fie Moise reeducat în pustie?

5. Ce a învățat Moise în anii lui de păstor? Ce lucruri putem învăța din încercările pe care le experimentăm în propriile noastre vieți?